Medicii nu ne pleacă! Îi alungăm noi!
  • 15-01-2021
  • 0 Comentarii
  • 437
  • 0

S-a vorbit și se tot vorbește cu vădită ușurință despre faptul că, după ce sînt școliți aici, în țară, tot mai mulți tineri absolvenți de Medicină părăsesc România și se îndreaptă către cele patru zări ale lumii. Și, odată plecați, se opresc acolo unde sînt mai bine plătiți, unde găsesc condiții mai bune de exercitare a profesiei și unde se simt respectați. Un fel de „ubi bene, ibi patria”, adevăr existent doar pe jumătate – o să înțelegeți și de ce.

Indiscutabil, ne pleacă tinerii din țară, care încotro. Și nu numai tinerii medici, ci tineri de toate profesiile. Dar nu pleacă din snobism, pentru că ,,așa dă bine” sau pentru a se făli! Nu! Nu acestea sînt motivele determinante! Plecările lor nu au la bază suficiența, superficialitatea, lipsa de patriotism, cum ar fi unii tentați să creadă, ci, mai degrabă, disperarea și groaza existențială! Numai că noi, românii, sîntem obișnuiți să generalizăm imediat și să bagatelizăm totul cu o condamnabilă ușurință, mergînd, uneori, pînă la anularea propriei entități! Și nu ne explicăm faptele, nu încercăm să găsim cauzele pentru care se petrec asemenea fenomene – lipsa de respect, de exemplu –, ne grăbim să tragem repede concluzii. Mai mult, îi auzi pe unii, aflați parcă în fața unor descoperiri epocale, cerînd imperios să-i punem la plată pe tinerii studenți: „Cum se poate, domnule, îi pregătim pentru străini? Să achite școlarizarea și apoi să plece!”.

Abia acum, în acești din urmă ani, cînd asupra țării s-au abătut atîtea nenorociri – culminînd cu incendiul de la Spitalul din Piatra Neamț și cu atacurile pandemice ale coronavirusului – lumea a început, în sfîrșit, să înțeleagă cum stau lucrurile la capitolul sănătate în România! Uneori, s-au cheltuit bani mulți pe te miri ce, alteori s-au efectuat lucrări superficiale pentru salvarea aparențelor, dar tot cu mulți bani. Au existat situații cînd administrarea spitalelor a fost încredințată unor neaveniți, iar dotarea cu aparatură s-a făcut greoi, necorespunzător, sau a rămas învechită etc.

Pe lîngă toate acestea, la nivel organizatoric se petrec unele fenomene greu de acceptat: la repartiții nu apar decît foarte puține posturi, parcă mușcate de sub unghii, cele mai multe rămînînd blocate ori ocupate de persoane în vîrstă, demult pensionabile (excepție făcînd personalitățile de marcă), astfel încît puține sînt posturile apte a fi titularizate de către  proaspeții medici specialiști (cu examenul luat după stagiul de rezidențiat). Așa se face că, anual, foarte mulți medici tineri rămîn pe tușă, cum s-ar zice. Chiar ani de zile, pînă apare un post vacant. Ce fac ei în acest răstimp, din ce trăiesc? Fac gărzi în locul unor titulari mai în vîrstă, cînd aceștia vor să renunțe, ori participă la operații cînd, uneori, sînt solicitați de colegii titulari pentru o mînă de ajutor. Și tot așa, ani de zile, pînă apare un post. Iar posturile apar extrem de greu, chiar și la spitalele mari!

Și anii trec foarte repede, iar absolvenții noștri nu au realizat mai nimic. Unii nu au nici viață personală, pentru că, firesc, vor mai întîi să se realizeze profesional și abia după aceea să aibă în vedere  întemeierea unei familii! Gîndiți-vă: 6 ani de facultate, de la 3 la 7 ani rezidențiatul (depinde de specialitate), apoi după 3 – 5 ani un post (dacă-l prinzi)! Adunați și veți vedea că abia în jurul vîrstei de 40 de ani un absolvent de Medicină poate să dispună (cu ceva noroc) de un loc de muncă sigur! În acest context, două ar mai fi căile pentru un absolvent de Medicină de a ieși din acest impas. Cea dintîi, un nou rezidențiat, optînd pentru altă specialitate (poate mai inspirată decît prima). Aceasta se poate face în două moduri: cu examen sau fără. La cea fără examen, trebuie să plătești, pe tot parcursul rezidențiatului, o taxă lunară. La cealaltă, cu examen, primești salariu de medic rezident, dar trebuie să plătești, la rîndul tău, o taxă lunară! Și într-un caz și în altul – oare de ce? Mai ales că, după atîția ani, pe părinți nu te mai poți bizui prea mult. Ca să vedeți cam cum stau lucrurile... A doua cale pentru un absolvent de Medicină este aceea de a pleca în altă țară,  cu riscul de a înfrunta multe necunoscute. Și, evident, pe lîngă o bună pregătire, trebuie să mai ai și ceva noroc. Abia după ce te realizezi cît de cît, începi să te gîndești serios la felul cum te-ai putea întoarce acasă. Pentru că, să știți, cei mai mulți tînjesc după revenirea în țară!

Iată principalele motive pentru care mulți dintre tinerii noștri medici, după absolvire, vor să plece afară! Oare Statul român, în loc să se tot lamenteze de exodul acestora, nu ar fi mai bine să facă ceva concret, ceva eficient pentru ei? Măcar pentru cei rămași în țară așteptînd... Cum ar fi, bunăoară, o mai corectă ritmicitate în gestionarea posturilor apte a fi scoase la concurs, ca să ne referim doar la acest aspect. Pentru că, „regulile” existente acum, în vederea integrării în muncă a absolvenților, mai mult îi alungă decît îi stimulează să rămînă acasă!

IOAN STOICA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite