Construcția a fost defectuos pornită. Baza, așa cum fusese concepută și dorită de electorat, a fost aruncată cu un zîmbet ironic: PE-SE-DE!  Apoi, șeful statului, constructorul, a luat un alt element, de sub nivel electoral, forțînd o improvizație – USR-PLUS – alăturînd-o PNL. După care, încă o lipitură: UDMR. Și, în sfîrșit, ultimul pas: Coaliția guvernamentală, din care s-a „sustras”, neaoș, „guvernul meu”. Ce a mai rămas? Să înceapă guvernarea! Și au început-o.
În primul rînd, a avut loc o tatonare între membrii noii citadele. Unii se credeau mai grozavi decît ceilalți. În lipsa PSD, care a cîștigat alegerile, apoi a fost aruncat la gunoi, timp în care a mai apucat doar să întrebe: „Dar alegerile pentru ce se mai fac, domnilor?”, PNL a preluat conducerea acestei fortărețe politice. Cu Orban în frunte, prim-ministru în două rînduri. Ciondăneală mare pentru împărțirea funcțiilor pe ministere și în cadrul ministerelor. După ce Orban s-a tot săturat să fie prim-ministru, a pasat funcția respectivă prietenului său, Cîțu, cel cu bravada evadării în prima fază, iar el, plutind de fericire, s-a înfipt la Camera deputaților. Cine mai era ca ei... de parcă ar fi cîștigat acele alegeri la un scor fără precedent! Nici un picior de pesedist nu se zărea... Orgoliul era la mare înălțime. Se credeau niște ași, de parcă nu mai călcaseră, pînă acum, prin guvernele României, vreunii ca ei! Cîțu, trecut de la Ministerul Finanțelor, ca primul om politic în stat, primul-ministru, era comparat de Rareș Bogdan (Doamne, ce metamorfoză pe băiatul ăsta, față de perioada Cluj!) cu marii oameni politici și de stat ai lumii! Nu mai era nici un secret: Orban se și vedea principalul candidat la funcția de președinte al României după Klaus Johannis. Și se tot apropia Congresul PNL... Și Orban, și Cîțu (între timp, prinzînd gustul puterii) au lăsat totul deoparte (cu excepția unui lucru: împrumuturile fabuloase la dobînzi năucitoare) și și-au concentrat întreaga atenție pe „organizarea” Congresului liberalilor. Restul problemelor – improvizații! Căci, ce credeți? Lui Cîțu i-a trecut prin cap o idee genială: „Măi, de ce n-aș fi eu viitorul președinte al PNL și apoi candidat la prezidențiale? Ce, alții sînt mai deștepți?”.
Și a început lupta. Apoi a izbucnit conflictul între Cîțu (demitentul ministrului Justiției, Stelian Ion,) și USR. Nu e cazul să facem aici un bilanț asupra activității primului-ministru. Cert este că marea masă a populației nu-l vrea, chiar dacă el bate cîmpii că și-a înfăptuit proiectele pentru români, că economia duduie etc... Așa se explică faptul că, la prima adiere împotrivă, Cîțu a picat. Dar nu se lasă. Rămas interimar, primul-ministru se ține cu dinții de scaun. Vrea să revină în prim-plan. Se vede clar că e încurajat. În loc să fie constructiv, mai mult încurcă. Pentru sezonul de iarnă, în favoarea românilor, nu a făcut nimic. Fără guvern, țara riscă să piardă importante fonduri europene. Iohannis nu accelerează deloc refacerea guvernului sau a Coaliției. A reapărut ca pilon de conducere dl. Cioloș. Îl cunoaștem, a mai fost prim-ministru. În final, a fost supranumit ,,premierul zero”. Acum, președintele i-a încredințat formarea unui guvern majoritar! Ce vrea președintele? Cioloș a trecut pe la toate partidele, de parcă ar fi dorit să revitalizeze un important obicei folcloric. Nu i-a ieșit nimic, dar nu se lasă! Negociază în continuare. Dacă e nevoie, chiar cu morile de vînt! Acum mizează pe un guvern monocolor, alcătuit, deci, din membrii partidului său. Nimeni nu-i dă vreo șansă, deși „minuni” de genul ăsta s-au mai văzut în perioada postdecembristă! Cînd redactez textul de față, cam așa stau lucrurile. Rămîne de văzut.
În rest, se face mult zgomot pe marginea atacului pandemic. Autoritățile dau vina pe populație că nu s-a vaccinat. De parcă altceva n-ar mai ști ce să spună! De ce nu auzim pe nimeni reclamînd lipsa medicamentelor specifice acestei boli în farmaciile țării, pentru ca formele ușoare să fie rezolvate favorabil și la domiciliu? De ce se mizează numai pe manipulări? În primăvară unii s-au bătut cu pumnul în piept că au învins pandemia, apoi n-au mai făcut nimic... Nici măcar aprovizionarea spitalelor cu medicamente, care au ajuns să fie procurate la bișniță. Nu demult, afaceristul Becali a fost trimis la plimbare cînd a vrut să ofere asemenea medicamente... Oare de ce?
IOAN STOICA