În cutia de scrisori, printre alte pliante de campanie electorală, am primit unul purtînd sigla PMP, avînd ca simbol Mărul. ,,Nu cel al vrăjitoarei, nu sîntem Alba ca Zăpada”, spunea recent președintele partidului cu pricina. Și totuși, dintotdeauna, mărul e simbolul păcatului. Din el au mușcat prima femeie și primul bărbat, din primul veac, și au ajuns în Iad.

În pliant, zîmbitor, cu degetul arătător îndreptat spre privitor, candidatul la Parlamentare nu e altul decît cel care, cîndva, ne-a tăiat pensia. A uitat probabil de acele vremuri, în care dicta tot după dorința sa, și acum ne îndeamnă să mergem la vot, căci vrea din nou în frunte să stea. Fără îndoială, a făcut și lucruri bune, dar toate au fost anulate atunci cînd a luat pîinea de la gura copiilor și a pensionarilor, pe care – după afirmația sa – îi vedea ,,ieșiți din sistem”...

În tot mandatul său de președinte, nu i-a păsat de nimeni. Pînă și la moartea marelui poet Păunescu, cînd a apărut lîngă catafalc, îmbrăcat în pulover bleu și cămașă, n-a dat nici măcar o lacrimă; mai degrabă zîmbea... L-au interesat întotdeauna doar propria persoană și ,,succesurile” familiei lui. Superb ar fi fost dacă la terminarea celor două mandate în fruntea statului ar fi avut măcar un sfert din realizările Celui Împușcat, care a lăsat o țară neîndatorată.

În pliant, cu degetul ridicat, ne îndeamnă să mergem la vot, fiindcă ,,într-un an ca nici unul altul, votul stă în continuare strajă democrației pe care cu toții o vrem apărată”. Și încearcă să ne convingă, cu mîndrie, că și-a făcut datoria față de țară ,,cum am știut eu mai bine, timp de cîteva decenii”. După care adaugă: ,,Astăzi, la Bruxelles, merg tot pentru România”. Păi, și-atunci mă întreb: de ce mai candidează și la Parlamentarele din țară?

În ciuda acestui ,,cîntec de sirenă”, în nici un caz nu-l voi vota la alegerile din 6 decembrie pe cel care a fost odată, pentru pensionari, Nava Eșuată, nu pe mare, ci în buzunare.

Vom înfrunta, la vot, Covidul care a devenit atot­puternicul Dictator în viața tuturor. Ne-a sechestrat în casă, ne-a pus masca pe față, călcînd în picioare întreaga Planetă Albastră, care a ajuns neputincioasă. Unii oameni au plătit tribut pentru mormînt, alții, în loc de vindecare, au murit arși în spitale.

Iar lucrurile nu par să se schimbe. Noul Virus a decis: ,,Țăranii, din piață alungați, n-au decît să tre­mure în frig. Copiii, în loc să meargă la școală, să învețe de pe ecrane. Avioanele să stea pe loc, nu prea mai au de ce să zboare. În restaurante ușile rămîn închise, masa să fie servită doar la pachet. Dar, cum în tot răul există și un bine, puteți face economie pentru ziua de mîine. Dat fiind că tot începutul are și un sfîrșit, probabi că și eu – zise atotputernicul Covid – voi fi «topit» de o fiolă, și un ac îmi va veni de hac”. ADIO, dar se știe că cealaltă ,,pandemie” a început în urmă cu 30 de ani, în ziua în care sîngele vărsat pe străzi a deschis pentru unii o poveste de vis, trăind ca în Paradis, iar pentru alții, o viață amară, doar să-și numere, de azi pe mîine, banii pentru pîine... ADIO, Speranță! Ai uitat să te întorci din vacanță, prelungind la nesfîrșit un vis neîmplinit. Și așa va fi, pînă cînd se va înfăptui o altă ORDINE DE ZI!

LILIANA TETELEA