Mărul de lîngă Icoană
  • 02-11-2021
  • 0 Comentarii
  • 175
  • 0

Trăim vremuri grele, așa cum nu ne imaginam că se va întîmpla după ce ,,ne-am căpătat libertatea”. Ne-a copleșit pandemia aceasta, care seceră vieți, iar o mare parte din drepturile noastre sînt sînt puse sub obroc. Fără ,,certificatul verde”, nu mai poți lucra nici la stat, nici la privat, nu ne mai putem deplasa pe timpul nopții, iar ziua, accesul la instituțiile statului este interzis celor care nu posedă certificatul atotstăpînitor. Speriați mai ales de pierderea locurilor de muncă, pe lîngă spaima de Covid, oamenii se înghesuie la cozile pentru vaccinare. Ca de obicei, surprinse, autoritățile nu reușesc să asigure suficiente doze și chiar seringi (?!) pentru românii care, în sfîrșit, au răspuns chemării la vaccinare în masă. Apoi, încă nu se știe ce modificări mai apar în schemele de vaccinare: 1, 2, 3 doze, apoi ,,booster-ul”, însemnînd o altă doză sau doar o jumătate de doză? Sigur că nu există încă un medicament minune, dar dezastrul din ultimul val ar fi putut fi mult atenuat. Cu condiția ca autoritățile să nu-și fi bătut joc de bolnavi și să nu fi vorbit non-stop numai despre vaccinare. Au murit mulți oameni, care puteau fi salvați în fazele incipiente și medii ale cumplitei boli. Așa puține cum sînt, medicamentele anti-Covid au lipsit cu desăvîrșire din spitale și farmacii. Cele care și-au dovedit eficiența în mod practic, deși o serie de medici infecționiști și pneumonologi încă le recomandă, mai mult sau mai puțin oficial, au fost permanent denigrate. Abia acum medicamente de acest tip sînt achiționate sau căpătate din generozitatea altor state...
Pe lîngă frica de Covid, ne confruntăm cu perspectiva scumpirilor iminente la lumină și gaze. Între timp, în Capitală și în alte orașe mari, cu ,,pretenții” (vezi Timișoara), oamenii tremură de frig și se plîng de lipsa apei calde nu doar în case, ci și în spitale. Și asta tot boală înseamnă...
Cînd, văzînd toate acestea, am ceva de spus, mă închin la icoana Sfintei Maria și Isus. Încrezătoare în ajutor, Icoanei i-am ,,dăruit” un măr, pe care l-am luat cu mine din Grădina casei părintești din Ardeal cînd, după o absență îndelungată, am revenit acolo, deși ea nu-mi mai aparține, din motive obiective.
Mărul nu s-a stricat și, în timp, s-a transformat într-o ,,bijuterie” cafeniu-aurie, pe care s-a ,,sculptat” chipul lui Decebal. Paranormal?
Pentru mine, mărul acesta reprezintă o bucățică din pămîntul strămoșesc, pe care am să-l iau cu mine în ,,lunga călătorie”, drept scut al pămîntului pe care m-am născut. Pînă atunci, îl voi păstra la icoana lui Isus.
,,Iată marea-nțelepciune:
Să trăiești în Duhul Sfînt
Viața asta-i o minune
Pace-n cer și pe pămînt!

Sigur că e tristă moartea
Vom muri și vom vedea
Important să fim de partea
Bună, nu de partea rea”. (Corneliu Vadim Tudor)
LILIANA TETELEA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite