Firește că tot ceea ce e legat de industria turismului – adică transportul, lanțurile hoteliere, restaurantele și închirierile de mașini – are de suferit din cauza măsurilor adoptate contra acestui virus. Limitarea circulației persoanelor are multe repercusiuni asupra vieților noastre, fiindcă prin turism ajungi în mod direct și nemijlocit să cunoști realitățile din alte locuri și să nu mai iei de bun ceea ce citești prin presă. Exemplul cel mai bun îl constituie turiștii străini care veneau în România cu imaginea unei țări mediocre, unde erai jefuit pe stradă, unde românii își vindeau copiii și cîinii vagabonzi umblau pe străzi în haite. Odată ajunși aici, constatau o realitate complet diferită și se întorceau în țările lor, schimbînd percepția compatrioților față de noi și demontînd astfel minciunile mass-media.

Tot ceea ce teoretizează Klaus Schwab se bazează pe frica și anxietatea unora dintre semenii nosștri față de COVID. Toate cele descrise mai sus se bazează pe asta. Întrebarea este cîți dintre oameni sînt cu adevărat speriați de COVID și vor face tot ceea ce este scris în carte? Fiindcă dacă procentul celor înfricoșați de COVID este sub 50%, atunci cartea lui Schwab e egală cu zero și nimic din cele scrise nu se va realiza.  Concluzia este că trebuie să ne schimbăm felul în care trăim după modelul propus de autor, idee care mie nu îmi surîde. Este un model care ne pune pe toți în aceeași oală, ne nivelează, ne dictează cum să ne trăim viețile, ne așază sub o conducere globală unică. Mie îmi seamănă a comunism, cel criticat de capitaliști ca domnul Schwab. Eu consider că oamenii trăiau mult mai bine divizați în națiuni decît amestecați de-a valma unii cu alții, pierzîndu-și identitățile și rădăcinile în creuzetul unei noi societăți. Una de dezrădăcinați, desigur. Îmi place mult mai mult ideea de colaborare și de schimb economic între state, fiindcă-mi place să știu că o mașină germană are o anumită calitate, iar o înghețată italiană se diferențiază de una belgiană. Îmi place ca fiecare lucru să se identifice cu ceva, nu să fie toate făcute în același loc, purtînd însă mărci diferite, ce și-au cîștigat notorietatea și valoarea în lumea aia naționalistă și divizată care nu îi place domnului Klaus Schwab. Nu îmi doresc să fim toți la fel, fiindcă experimentul comunist a arătat limpede că e imposibil. Vreau să trăim toți, împreună, într-o lume a națiunilor. Pentru mine, diversitatea înseamnă națiuni, popoare, istorii și tradiții diferite, nu să-mi pun un tricou în culorile curcubeului și să-mi strig mîndria (pride) pe străzi. În concluzie, refuz lumea pe care o descrie Schwab în cartea sa și am să mă bat cum voi putea ca să o fac mai bună pe cea actuală, să păstrez morala, obiceiurile și tradițiile care dau farmec vieții. 

Marius Marin,

antreprenor HORECA