În ultimul an, am citit multe articole care făceau referire la „Covid 19 - Marea Resetare”, cartea lui Klauss Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial, care-și ține întîlnirile anuale din luna februarie în localitatea elvețiană Davos. Membrii acestui forum declară că obiectivul lor principal este acela de a acționa în interesul public global, susținînd în același timp cele mai înalte standarde de guvernare. Forumul angajează cei mai importanți lideri politici, de afaceri, culturali și sociali pentru a contura agende globale, regionale și industriale, considerînd că progresul se face prin reunirea oamenilor din toate categoriile sociale,  care au dorința și influența necesare pentru a face schimbări pozitive.

Revenind la cartea care mi-a stîrnit curiozitatea, trebuie spus că ea a apărut la mijlocul anului 2020, în plină pandemie de coronavirus și prin ceea ce teoretizează în paginile sale a fost văzută de mulți jurnaliști ca un plan al puternicilor vremelnici de a schimba lumea, în forma pe care o știam pînă acum, folosindu-se de pandemia care ne-a afectat pe toți. Eu sînt foarte circumspect cu informația care ajunge la mine, așa că, oricît de seducătoare ar fi fost teoriile conspirației ce se foloseau de această carte pentru a-și demonstra temeinicia, nu le-am dat crezare în totalitate, ci am căutat să o citesc, pentru a putea constata eu însumi despre ce e vorba.

Cartea urmează un plan bine structurat, tratează resetarea economică, socială, geopolitică, de mediu, tehnologică, individuală, și schimbarea priorităților. Ne vorbește în prima parte despre faptul că avem o lume interconectată, bazată pe viteza informației și pe complexitatea relațiilor dintre membrii ei. Conform autorului, aceste trei elemente (interconectare, viteză și complexitate) sînt un rezultat al globalizării de care avem parte în prezent. Globalizare pe care domnia sa o vede ca pe ceva bun și necesar, deși recunoaște că e un sistem care necesită o conducere unică, care să poată reacționa imediat luînd aceleași măsuri pe tot globul în caz de nevoie. Vorbind despre resetarea economică, Schwab afirmă că pandemia va modifica economia globală, în sensul că statul va trebui să intervină ajutînd companiile aflate în nevoie și implicîndu-se mai mult decît pînă acum în piață. Tot o consecință a pandemiei va fi și creșterea, cel puțin pentru moment, a inegalităților sociale, aducînd ca argument spusele domnul Angus Deaton (laureat al Premiului Nobel și co-autor al cărții „Deaths of Disperation and the Future of Capitalism” împreună cu Anne Case), care a observat că: „producătorii de medicamente și spitalele vor fi mai puternici și mai bogați ca niciodată”, în dezavantajul celor mai sărace segmente ale populației. Din cauza creșterii inegalităților sociale, afirmă autorul, vor apărea mișcări sociale, motivînd că „în era post-pandemică șomerii și păturile sărace ale populației vor crește numeric. Tragedii personale se vor acumula, promovînd furia, resentimentele și exasperarea în diferite situații”, argumentînd că „la momentul scrierii acestei cărți, COVID-19 deja a declanșat un val global de neliniște socială. A început în SUA cu Black Lives Matter, care protestează în urma uciderii lui George Floyd la sfîrșitul lunii mai 2020, dar s-a răspîndit rapid în jurul lumii. Noi nu știm cum va evolua mișcarea Black Lives Matter și, dacă persistă, ce formă va lua. Cu toate acestea, indicațiile arată că se transformă în ceva mai larg decît problemele specifice rasei, iar protestele împotriva rasismului sistemic au dus la apeluri mai generale despre justiție, economie și incluzivitate”.

Ei bine, dacă tot trăim într-o lume interconectată, pe care COVID-19 o dă peste cap distrugînd printre altele lanțurile economice, iar guvernele trebuie să ajute prin împrumuturi cu dobîndă cetățenii și companiile pe care le guvernează, se va ajunge, încet, la un control public al companiilor private, în special (dar nu numai), pentru toate afacerile care au beneficiat de bani publici. Pentru că, nu-i așa, „una dintre marile lecții din ultimele cinci secole în Europa și America este aceasta: crizele acute contribuie la creșterea puterii de stat”. Klaus Schwab merge mai departe cu predicțiile spunînd că, pentru a ajuta economia și proprii cetățeni, „unele țări vor apela la naționalizare, în timp ce altele vor prefera să acorde credite. (...) Ca supliment, guvernele vor încuraja puternic parteneriatele de tip public-privat, astfel încît companiile private să se implice mai mult în atenuarea riscurilor globale. Indiferent de detalii, rolul statului va crește și acest lucru va afecta modul în care se desfășoară activitatea. La diferite grade, directori de afaceri din toate industriile și toate țările vor trebui să se adapteze la o mai mare intervenție guvernamentală. Impozitarea va crește, în special pentru cei privilegiați, deoarece guvernele vor trebui să își consolideze capacitățile de reziliență și vor dori să investească mai mult în ele”.

Vă mărturisesc faptul că toate acestea îmi aduc aminte de epoca socialistă. Parcă lumea ante-covid ar fi fost lumea capitalistă românească plină de inegalitate socială, a liberalilor și țărăniștilor care oprimau clasa muncitoare, iar epoca post-covid vorbește despre intervenția statului în companiile private, în creșterea impozitării pentru cei privilegiați, chiar și despre naționalizare. Schwab continuă: „este aproape inevitabil ca pandemia să nu determine multe societăți din întreaga lume să își reconsidere și redefinească termenii contractului lor social. Definit pe larg, «contractul social» se referă la un set de aranjamente și așteptări care guvernează relațiile dintre indivizi și instituții. Pur și simplu, este «o legătură» care unește societățile; fără ea, țesătura socială se desface. Astăzi, motivele fundamentale care stau la baza pierderii credinței în contractele noastre sociale se unesc în jurul problemelor inegalității, ineficienței dintre majoritatea politicilor de redistribuire, un sentiment de excludere și marginalizare și un sentiment general de nedreptate. Ce formă ar putea lua noul contract social?

1. O furnizare mai largă, dacă nu universală, de asistență socială, asigurări sociale, asistență medicală și servicii de bază de calitate;

2. O migrare către o protecție sporită pentru lucrători și pentru cei care în prezent sînt cei mai vulnerabili (precum cei angajați în alimentarea economiei de concerne în care angajații cu normă întreagă sînt înlocuiti de antreprenori independenți și liber profesionisti)”.

Am avut senzația că citez din Lenin sau Marx, nu dintr-un capitalist sadea! Nu pot să nu mă întreb ce urmărește autorul cu tot acest discurs despre egalitate socială, uniformizare și un stat atotputernic care să controleze masele și economia. Răspunsul începe să mi se dezvăluie în capitolul legat de ,,Resetarea geopolitică”, care tratează existența ,,anarhiei post COVID-19” prin „diverse forme de naționalism agresiv care iau locul ordinii și al cooperării”. Cu alte cuvinte, naționalismul e rău și agresiv, iar globalismul e bun, ordonat și cooperant, fiindcă, susține Schwab, a scos milioane de oameni din sărăcie creînd locuri de muncă. Da, de acord, dar ne gîndim în ce condiții și pe ce salarii de mizerie muncesc unii oameni pentru a produce bunuri la un preț de nimic, pe care marile companii le vînd la prețuri de 4 sau 5 ori mai mari, pe motiv că „numele firmei costă”? De fapt, Toți promotorii echității și egalității sociale, ai asistării celor săraci, sînt continuatori ai lui Lenin și Marx doar la nivel de vorbe. Persoanl, cred că tot ceea ce urmăresc este transformarea oamenilor în niște asistați social, lăsați la mîna guvernelor care controlează totul, astfel încît, avînd asigurat un trai călduț, vor accepta să muncească pentru a spori veniturile celor care-i conduc, renunțînd pentru asta la identitate și la mare parte a drepturilor lor, fiindcă așa le spune cel care le dă banul.

Firește că, într-o asemenea situație, naționalismul e dușmanul de clasă, cum se spunea în anii ʼ50, fiindcă nu acceptă politici sociale și economice precum cele enumerate mai sus. Tocmai pentru a se feri de „pericolul naționalismului”, un economist de la Harvard a inventat o teorie conform căreia „cele trei noțiuni – globalizare economică, democrație politică si statul național – sînt reciproc ireconciliabile, bazate pe logica conform căreia doar două pot coexista efectiv la un moment dat”, afirmînd, de asemenea, că democrația și suveranitatea națională sînt posibile doar dacă le alăturăm globalizarea.

Mă întreb cum au fost posibile democrația și suveranitatea națională în ultimii 200 de ani fără globalizare, iar acum, dintr-odată, fără aceasta nu pot conviețui? Domnul Schwab uită că mai sînt pe lume oameni care cunosc istoria, trecutul și cel mai important, își pun întrebări. De fapt, cea mai bună minciună este cea combininată cu un sîmbure de adevăr, care să o facă greu de contestat.

Pînă în acest moment, am înțeles că globalizarea e bună, că naționalismul e rău fiindcă împiedică globalizarea, că ar trebui să fie mai multă egalitate socială și asistență socială, iar statul să se implice cît se poate de mult în controlul cetățenilor și al afacerilor private, inclusiv prin naționalizare. Dacă guvernul ar trebui să aibă o funcție atotputernică, atunci de ce nu am vorbi despre ,,guvernarea globală”, adică despre procesul de cooperare între actorii transnaționali care vizează furnizarea de răspunsuri la problemele globale (cele care afectează mai multe state sau regiuni). Desigur, o asemenea guvernare nu poate fi implementată fără cooperarea statelor, care să legifereze aplicarea măsurilor luate la nivel global. Mă întreb, însă, de ce e nevoie de o guvernare globală? De ce e nevoie ca niște oameni să decidă pentru mine? Să hotărască ce cuvinte să folosesc, ce termeni culturali sînt interziși, ce vini să-mi asum, ce gen să am, ce trebuie să consum și cum trebuie să gîndesc? Ce-i recomandă ca pe autorități supreme în materie? Nu sînt Dumnezeu! Oricum, El lipsește cu desăvîrșire din planurile bogaților lumii. E considerat un basm de către indivizi care au senzația că s-au născut inteligenți, că pot face totul singuri, că au întotdeauna dreptate, iar noi ar trebui să-i ascultăm și să le mulțumim că ne dau voie să respirăm același aer cu ei. Aer care trebuie să fie mai curat și mai sănătos – conform arhitecților Noii Ordini Mondiale post COVID – făcînd trecerea la următorul capitol important al cărții, cel legat de mediu. Sîntem cu toții de acord că mediul a fost poluat în ultimii zeci de ani, că pădurile dispar într-un ritm amețitor (la noi, dar și în alte părți), că emisiile de carbon otrăvesc atmosfera, că încălzirea globală e un pericol. Ei bine, stimații domni care se erijează în sfătuitori și, poate chiar mîine, în conducători ai planetei, au soluții și pentru asta. În primul rînd vor trece la retehnologizarea companiilor ce produc emisii de carbon stimulîndu-le să folosească tehnologii verzi. Firește că nu e suficient, trebuind să se acționeze în schimbarea comportamentului tuturor oamenilor. În acest sens, se va încuraja munca de acasă, prin aplicațiile online, avînd loc o resetare tehnologică. Vîrful de lance al acestei resetări tehnologice va fi transformarea digitală, care deja ne schimbă viețile și obiceiurile.

Astfel, cumpărăm mai mult de pe internet decît din magazinele fizice, ne uităm mai mult la filme online din confortul casei decît să mergem la cinematograf, mîncăm acasă comandînd mîncare, ba uneori discutăm cu prietenii pe Zoom sau alte aplicații în loc să ieșim în oraș. Dacă tot facem atîtea activități online, autorul cărții recomandă și înlocuirea zborurilor pentru întîlniri față în față cu întîlniri și discuții online. Ce se va întîmpla dacă generația care e acum în școala generală va înclina balanța în sensul celor descrise în cartea lui Klaus Schwab? În completarea acestei resetări tehnologice vorbim despre utlizarea inteligenței artificiale adică a roboților, în toate domeniile vieții economice și sociale, orașe precum Hangzhou, Washington DC și Tel Aviv anunțînd că sînt pe cale să dezvolte „livrarea robotică” a produselor prin intermediul unei armate de roboți care să se deplaseze pe pămînt și prin aer către beneficiari.

(va urma)

Marius Marin, antreprenor HORECA