România trebuie condusă de români! (I)

Ne-am dat întîlnire aici, în cea mai puternică cetate a Transilvaniei românești, la Cluj-Napoca, pentru a omagia după cum se cuvine un eveniment minunat, unic într-un secol: jubileul a 80 de ani de la Unirea cea Mare și Veșnică, săvîrșită la 1 Decembrie 1918. Atunci, la sfîrșitul acelui an crucial, vulturii mîndriei naționale au arcuit un gigantic curcubeu Tricolor de la un capăt la altul al Daciei, vestind lumii întregi că Poporul Român a intrat între hotarele sale firești și milenare. Glorioasă fie memoria acelei generații de aur, care, pe tot parcursul celor 5 ani grei de neutralitate și, mai apoi, de război, a uitat de sine, și-a abandonat spiritul de conservare propriu speciei omenești și a făurit visarea cea veche a înaintașilor: România Mare! Atunci, în acel an de foc 1918, Dumnezeu a făcut ca toate cele 3 provincii istorice românești, aflate sub vremelnică ocupație străină, să revină la Patria-Mamă: Basarabia, la 27 martie, Bucovina, la 28 noiembrie și Transilvania, la 1 decembrie. Așa s-a făcut România „dodoloață”, adică rotundă, de care scria Lucian Blaga, originar și el tot din părțile Clujului. Unirea n-a fost rodul diplomației și nici al francmasoneriei – cum ridicol afirmă unii – ea s-a edificat pe oasele celor 800.000 de eroi români care au mușcat țărîna, au calcinat munții, au îngrășat brazdele, au înroșit apele de sînge, pentru ca apoi să renască în ghioceii și toporașii primăverilor viitoare, în troițele sfințite la răspîntii de Țară, în calendarele de purpură ale românismului. Nimic durabil nu se zidește fără jertfă! Iar Poporul Român a dat jertfe din belșug. Ce e oare Ceahlăul, decît altarul pe care au fost sacrificați mieii neprihăniți ai Armiei Române? Ce e oare Dunărea, decît lacrimariumul antic în care se revarsă plînsul măicuței bătrîne din Miorița, dar și lacrimile fiecărei generații de români jertfiți, batjocoriți și trădați de o Istorie cinică? Poporul Român e mesianic, fiindcă are o misiune unică în lume.
Am avut prilejul, în ianuarie 1982, să realizez un reportaj de scriitor, cu o echipă a Televiziunii Române, în comuna Galtiu, de lîngă Blaj. Am cunoscut atunci 6 țărani, care aveau vîrste cuprinse între 80 și 90 de ani și care luaseră parte la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. „A fost o minune dumnezeiască!” – mi-au spus ei, cu ochii argintați de rouă. Astăzi, nici unul dintre cei 6 țărani nu mai trăiește, l-a luat bunul Dumnezeu la El și i-a înrolat în oastea cerească a lui Horea și Avram Iancu, care va trîmbița în ziua Judecății de Apoi. Și, din păcate, în vremea din urmă, din 1990 încoace, s-au prăpădit din viața pămîntească doi dintre marii istorici ai Transilvaniei, academicienii David Prodan și Ștefan Pascu, de care m-a legat o veche și statornică prietenie. În memoria lor, vă invit să ne descoperim creștetele și să păstrăm un moment de reculegere (...). Vă mulțumesc.
Doamnelor și domnilor, nimic nu i-a orbit de furie pe vrăjmașii Neamului Românesc mai teribil decît a făcut-o Unirea din 1918. Rușii lui Stalin și Brejnev au contestat unirea Basarabiei și a Bucovinei cu România. Ungurii lui Horthy și Kadar au boscorodit mereu împotriva unirii Transilvaniei, căutînd, cu disperare, cele mai nesănătoase alianțe pentru a contesta caracterul național unitar al Statului Român. Nici nu se uscase bine cerneala de pe credenționalele Unirii și de pe Tratatul de la Trianon, că Ungaria a declanșat cea mai deșănțată mascaradă de boicotare a României, de surpare a credibilității sale internaționale, de spionare și slăbire a ei. Pe baza unui îndelungat studiu al Istoriei, sînt în măsură să vă declar că Ungaria nu a fost, nu este și nu va fi niciodată prietena României. Modelul franco-german o fi bun pentru Europa occidentală, fiindcă avem de-a face cu două națiuni civilizate. Pe cînd în cazul de față, numai un singur Popor e civilizat – Poporul Român – deci există, din start, un handicap și un grav dezechilibru. Ungaria a fost și a rămas „omul bolnav al Europei”, care trebuie, periodic, legat fedeleș și injectat cu tranchilizante, altminteri face urît și pune în pericol o întreagă comunitate zonală. De la atrocitățile comise după Diktatul fascist de la Viena și pînă la bestialitatea cu care au fost linșați românii la o banală întîlnire sportivă, desfășurată recent la Budapesta, Ungaria a făcut dovada că nu se poate integra în lumea civilizată, în pofida unei spoieli de valori pe care le-a adoptat prin mimetism. Vizita fiecărui român în Țara vecină și neprietenă a ajuns o aventură periculoasă, care se poate lăsa cu ochi scoși, dinți sparți și oase sfărîmate. Ce Țară mai e asta, oameni buni? Unde în lume mai sînt vînați turiștii sau oaspeții străini, fără să se lase cu sancțiuni internaționale drastice? Ca președinte al unui partid parlamentar, ca senator și, nu în ultimul rînd, ca membru al Comisiei Senatoriale de Politică Externă consider că este de datoria mea să asigur protecția românilor, pretutindeni unde s-ar afla ei. Deocamdată, cel mai înțelept lucru este să le dau un sfat: ocoliți Ungaria, pentru că într-o Țară barbară riscați să vă pierdeți viața! Recent, m-am întors dintr-o vizită oficială întreprinsă în Asia. Acolo am identificat locul de unde au migrat strămoșii lui Viktor Orban și Márko Béla: undeva, în fundul imensității Chinei, trăiește o populație tribală, care se numește uigură. Acești uiguri sînt de origine ugro-finică și sînt frații ungurilor, sau moghyorilor, cum li se mai spune. N-avem nimic împotriva nici unui ungur, ca etnie, unii fiind cinstiți, talentați și muncitori. Din păcate, ungurii devin periculoși atunci cînd se adună la un loc, deșartă alcool în ei cu pîlnia și se cred cei mai tari, cei mai grozavi și cei mai vechi locuitori de pe pămînt. Nu scria oare un istoric ungur, în secolul XIX, că Dumnezeu S-a adresat perechii biblice Adam și Eva în limba... maghiară? La ce Universitate bilingvă o fi învățat Demiurgul să vorbească celor doi păcătoși în pielea goală? Și atunci cînd aceștia au fost alungați din rai, nu cumva s-or fi refugiat în Ungaria?
Avem, astăzi, cu toții dovada caracterului nociv al partidului etnic maghiar în existența României. Pentru că ce face U.D.M.R.-ul, de 2 ani încoace, este o provocare incalificabilă, de-a dreptul criminală, de distrugere a Statului Național Unitar Român. Nu a fost zi de la Dumnezeu, în cele aproape 750 de zile de cînd această organizație teroristă a fost cooptată în Guvernul României, în care populația să nu fie întărîtată și înfuriată de neobrăzarea unui șir interminabil de pretenții. A ține o grupare iredentistă ca U.D.M.R.-ul la guvernarea României echivalează cu promovarea lui Râmaru ca director la o școală de fete, sau cu slobozirea unei vipere printre copiii lipsiți de apărare. Întrucît vremea constatărilor și a avertismentelor a trecut, iar noi nu mai avem timp de pierdut, voi declara – aici și acum – nu numai că voi desființa acest comando al spionajului maghiar, dar am să-i bag la galere pe toți cei care au colaborat cu U.D.M.R.-ul, pentru complicitate la crimă. România trebuie condusă de români! Un stat nu e o echipă de fotbal, nici un consorțiu multinațional, ca să fie împănat cu tot felul de vedete străine, sau mercenari care nu se gîndesc decît la interesul lor. Este obligatoriu ca un stat să fie administrat și condus de oamenii pămîntului, care știu și respectă valorile, tradițiile, idealurile Poporului respectiv. Acesta e Statul Etnocrat, teoretizat de marele gînditor și poet creștin Nichifor Crainic. Partidul România Mare va reda România – românilor! M-am săturat de Ungaria! M-am săturat de U.D.M.R.! M-am săturat de aventurierii venetici, care nu numai că au muls vaca autohtonă, dar vor să-i pună și pielea-n băț! Tradiționala toleranță românească nu trebuie împinsă pînă la sinucidere!
Onorată adunare, anul trecut, pe vremea asta, am rupt în fața dvs. infamul document intitulat Proiect de autonomie a Tării Secuilor. În orice Țară din lume, indivizi precum Csapo Jozsef și alții ca el, ar fi fost chemați la Procuratură, anchetați, condamnați, iată însă că a trecut un an, dar cei chemați la Procuratură și luați la întrebări ca la Gestapo nu sînt separatiștii unguri, ci exact aceia care îi demască și nu le permit să-și facă mendrele, adică Vadim și Funar. Așa după cum știți, zilele acestea am fost victima unei înscenări judiciare incalificabile, prin care, într-un proces pe care l-am cîștigat de două ori la rînd, sînt obligat să plătesc în final daune de 20 de milioane de lei și cheltuieli de judecată. Mascarada a avut loc la Curtea Supremă de Justiție, într-un complet (mai degrabă complot) de judecată plin ochi de țărăniști și monarhiști declarați, care s-au lăudat cu mai mult timp înainte că vor avea ei grijă de mine. Cine e președinte la Curtea Supremă de Justiție? Un fost informator al Securității, implicat în afacerile murdare ale Mafiei țigănești. Cine l-a instalat acolo și în ce scop? Nimeni altul decît Emil Constantinescu, care s-a jurat să acapareze nu numai puterea politică și economică, nu numai Serviciile Secrete, ci și întreaga Justiție, la toate nivelurile. Fiind ultima cale de atac, ultima instanță, dincolo de Curtea Supremă de Justiție privatizată de echipa de marionete a lui Emil Constantinescu nu mai e nimic. Rămîi condamnat, chiar dacă dreptatea este de partea ta.
Numai în România s-a putut naște proverbul: „Adevărul umblă cu capul spart”. Și iată cum spiritul golanilor din Piața Universității, de la 1990, a fost ridicat la rang de politică de stat! Este momentul să o spunem pe șleau: România este condusă de niște golani, fără rușine, fără scrupule, fără teamă de Dumnezeu. Evident, împreună cu avocații mei, Viorel Dumitrescu, Lucian Bolcaș și Niculae Cerveni, mă voi adresa instanțelor internaționale, care vor afla și ele cum în România acestor vremuri de ocară a fost întoarsă pe dos știința Dreptului, falsificată, călcată în picioare. Dar, nu stă în firea mea să mă plîng, am să-mi port crucea cu stoicism, pînă la capăt. Aceeași vînătoare s-a declanșat și împotriva amicului meu, marele patriot Gheorghe Funar. Îți stă mintea-n loc cînd vezi la ce tertipuri josnice recurge „monstruoasa coaliție” pentru a cînta în strună U.D.M.R.-ului și pentru a-l înspăimînta și a-l reduce la tăcere pe acest român cinstit și neînduplecat. Niciodată, în istoria Justiției Europene, nu s-a mai întîmplat ca primarul unui mare Municipiu, care are responsabilități deosebite, să fie amenințat cu mandatul de arestare pentru o nenorocită de Alimentară, într-un proces fabricat și măsluit, în care adevărații vinovați pozează în acuzatori.
(va urma)
CORNELIU VADIM TUDOR
(21 noiembrie 1998,
Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca)