Motto: „E un imbecil liniştit şi îi e frică de mine, de ce l-aş schimba cu un imbecil de care să-mi fie mie frică?”.

Marin Preda – „Cel mai iubit dintre  pământeni“

Acum cîteva zile, cel de-al doilea stat românesc, Moldova, a făcut pasul către haosul pro-european. Sigur, sînt niște diferențe; față de România anilor 2000, Moldova e mai avizată, a văzut ce s-a întîmplat la noi – și e posibil ca Serviciul Secret de la Chișinău să fie mai greu de preluat decît cele de pe-aici. Despre Maia Sandu… hai să vorbim despre distinsa și frumoasa președintă a Moldovei ceva mai tîrziu. 

Sincer, dacă ar fi să dau un sfat celor din Republica Moldova încotro să o ia, către vest sau către est, le-aș răspunde simplu: în direcția celor care le permit să se dezvolte și să se administreze (cît mai) de capul lor. După experiența României, aceștia sînt, fără îndoială, cei din est; mult blamatul URSS ne-a permis, timp de 31 de ani (1958-1989) o dezvoltare pe toate planurile, aproape fără ingerințe. Or, vestul, tot în 31 de ani (1990-2021) ne-a blocat și desființat pe toate planurile, transformîndu-ne în colonie. Or, Moldova vede asta – cel puțin așa sper!

Pe de altă parte, noi nu am trăit ca ei, basarabenii, în URSS. Dacă noi am avut libertatea dezvoltării, ei au avut un statut diferit. La noi s-a promovat naționalismul, la ei a fost integrare, sovietizare. Per total, basarabenii au destule argumente să ia în calcul experiența noastră, dar trecînd-o prin filtrul experienței lor.

Pînă atunci să observăm un aspect – americanii, stăpînii coloniei România, nu au inte­resul să preia o populație pe care să o bănuiască (în proporție imensă!) de legături cu Rusia. Dar, mai ales Constituția Republicii Moldova e o mare piedică în calea Unirii. Pe de-o parte, interzice integrarea într-un pact militar; pe de alta, prin Constituție, în cazul dispariției statului moldovean, Găgăuzia își poate declara independența – iar asta nu se referă doar la Comrat și împrejurimi, ci la așezările în care populația găgăuză domină. Adică va fi o enclavizare a țării! Iar pasul următor ar putea fi revenirea găgăuzilor, turkmeni creștini (urmași ai statului selgiucid) la verii lor primari, turcii. În fine, poate nu va fi așa, iar găgăuzii, care au dovedit o loialitate exemplară în timpul României Mari, nu vor emite asemenea pretenții.

Bun, dar hai să vedem ce se va întîmpla dacă motorul și simbolul partidei cîștigătoare de acum, Maia Sandu, ar anunța că vrea unirea? Iar urmașii lui Iohannis, ciolacii și prostănacii de la NATO nu vor dori? Ce s-ar întîmpla dacă un partid românesc ar propune-o candidat? Mă uitam că și scriitorul-istoric Marius Oprea, șeful Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului, se gîndește la această variantă și face un prim pas: o compară pe Maia Sandu cu ,,valorile” politicii de pe cocioc, din colonie – și ce să vezi: frumoasa de peste Prut îi taie pe toți la capitolul studii și chiar CV profesional! Da, sigur, nu pot să spun că are vreo mare împlinire în Moldova. Dar, hai să fim serioși – cine are? Iohannis? Cîțu? Ciolacu? Barna?! Deocamdată Maia Sandu a pus mîna pe putere… ceea ce în fața unuia ca Dodon nici nu era foarte greu. Dodon a pierdut tot în ultima vreme! Nici nu cred că e omul Kremlinului – Putin mizează pe oameni capabili – ci probabil că a fost susținut de un grup de interese din Rusia.

Deci, revin cu întrebarea: ce s-ar întîmpla dacă Maia ar candida la președinția României, cu scopul clar de a uni cele două țări? S-ar opune PNL sau PSD? Păi cînd ar fi un moment mai potrivit decît acum? Economia României ,,bubuie”, zice Cîțu, Aurescu ne bagă în toate combinațiile NATO – ca băț prin gard, ce e drept, dar sîntem acolo! Și toți sîntem pro-europeni, vrem unirea – deci, hai, davai-davai, acum e momentul! Eu zic că e o temă care invită la reflecție.

Sigur, acum mai poate fi o problemă – și anume ca ,,stăpînii” să aibă altă comandă pentru România. Iar faptul că România este „o colonie” ai cărei lideri sînt impuși ,,din afară” e acceptat de mult timp de analiști, mass-media și pe mediile de socializare. De fapt, de mare parte din opinia publică. Practic, de la finele primului mandat Băsescu, se confirmă faptic această teză.

Or, în acest context, vine o personalitate de talia fostului premier Năstase, probabil cel mai important diplomat român de la Ștefan Andrei încoace, și spune clar: la viitoarele alegeri, președintele va fi ales dintre cei susținuți de puteri externe.

Afirmația a fost făcută recent, într-o ediție de excepție a emisiunii „Subiectiv”, fostul premier Adrian Năstase supunînd atenției o teorie care confirmă ideea de colonie. Concret, Adrian Năstase consideră că alegerile prezidenţiale din 2024 ,,vor fi jucate de candidaţi susţinuţi de alte ţări, iar românii nu vor avea un candidat”. Mai mult, Năstase atrage atenția că anul 2024 va fi ,,un an electoral absolut - cu alegeri locale, prezidenţiale şi parlamentare”, în care nici chiar Iohannis nu își va putea ajuta din nou favoriții. ,,Vom vedea ce candidat va fi, vom vedea şi marile puteri europene ce candidaţi îşi vor alege pentru alegerile din România”, a spus Năstase, subliniind: ,,M-aş mira să nu se întîmple aşa”.

Cel mai important diplomat de după 1990, Adrian Năstase, are în vedere chiar o ,,geopolitică” a intereselor pentru România: ,,Nemţii au cîştigat o tură, nu ştiu dacă urmează francezii, nu cred că americanii nu vor fi interesaţi… sau ruşii”, consideră Năstase, conchizînd – ,,Bătălia în 2024 va fi foarte complicată”.

Și, atenție la întrebarea-cheie a lui Răzvan Dumi­trescu: ,,Au loc la propriile alegeri prezidenţiale?”. Adrian Năstase a răspuns sincer: ,,Nu ştiu dacă românii vor avea un candidat în 2024. Cred că asta este problema”.

Or, aici apare o problemă – românca Maia, cea care ar putea face Unirea, ar putea să nu aibă loc de străinătate. O străinătate care, fără doar și poate, vrea ca românii să devină un popor imbecilizat. Iar acum vedem o accelerare a acestei proceduri de imbecilizare. Este vorba de imbecilizarea prin… PNL!

Ei bine, oricît ar părea de surprinzător, în calitate de comentator politic nu am acordat aproape deloc spațiu publicistic „spectacolului” știrilor legate de ,,alegerile” din PNL. Asta pentru că nu am dorit să particip la o campanie de creștere nemeritată a notorietății unor personaje nule din punct de vedere al valorii politice și al realizărilor (cel puțin pînă acum). În al doilea rînd, sînt niște incidente într-un context mărunt, nesemnificativ, al unui partid de circa 20%, susținut la putere printr-o Coaliție care nu mai are nici pe departe susținerea majorității populației. Și, în mod cert, este un partid susținut și menținut la putere datorită singurului personaj cu profil de personalitate (cel puțin aparent), președintele Klaus Iohannis.

În rest, așa-zișii liberali NU au personalități, ci personaje obscure și, de multe ori, ridicole, pentru care scopul guvernării pare a fi ori afacerile personale și de grup, ori servirea unor interese străine. Nicidecum nu rezultă vreo șansă ca unul dintre personajele nominalizate de mass-media să realizeze ceva important pentru România. Nu rezultă nici din parcursul lor, nici din modul de manifestare sau de exprimare că ar avea vreun impact semnificativ, pozitiv, în viitorul apropiat.

Și atunci, de ce să scriu despre bălăceala unor pitici într-un lighean? Ca să particip la imbecilizarea românilor? Cred sincer că prezentarea excesivă a ,,evenimentelor” generate de PNL este o bătaie de joc la adresa României, este o dovadă a decăderii sferei politice românești – și este, așa cum spuneam, un procedeu de imbecilizare a românilor!

Da, am preferat persoane care au avut, prin calități și eforturi proprii, un impact deosebit în opinia publică – cum sînt senatoarea Diana Șoșoacă, avocații Dan Chitic și Gheorghe Piperea, foștii mari lideri Adrian Năstase și Adrian Severin, foștii parlamentari Liviu Pleșoianu, Cozmin Gușă, Varujan Vosganian sau Șerban Nicolae, ex-șeful SIE Silviu Predoiu ș.a. Sau am alocat spațiu unor forțe politice emergente ca PNȚCD-ul lui Aurelian Pavelescu sau chiar ca AUR-ul lui Simion și Tîrziu. Chiar dacă sînt multe diferențe de opinie, aceste personalități și forțe politice dovedesc curaj în spirit pro-național, implicare și atitudine suveranistă, dedicată variilor interese ale românilor.

Or, în cazul PNL, vorbim de un partid care nu reprezintă nici pe departe ceea ce ar trebui prin statut – zona capitalismului național, interesele oamenilor de afaceri români – și cu atît mai puțin interesele generale ale românilor. Marea majoritate a ,,liderilor” liberali au un trecut de atîrnători la stat, prin funcții politice, de îmbogățiți prin contracte cu statul – sau pur și simplu de „neica nimeni”. Ce legătură să aibă aceștia cu oamenii de afaceri care vor să se dezvolte corect, prin competiția economiei libere? Ce model reprezintă pentru ei niște personaje care nu au făcut nici o afacere, nu au condus nimic, afișează o stridentă lipsă de pregătire intelectuală, nu au studii clare – dar au parvenit și chiar s-au îmbogățit? Cum să prezinți poporului român asemenea personaje – în chip de ,,lideri liberali”?

Dacă privești dincolo de costume, observi că ,,evenimentele” alegerilor liberale nu diferă prea mult de știrile despre încăierările din familiile degenerate sau dintre ,,clanurile” interlope mărunte! Da, chiar așa, mărturisesc că nu am văzut atîta lipsă de decență și de educație în aparițiile televizate la liderii clanurilor cu ,,ștaif”, să zicem Nuțu Cămătaru sau răposatul Fane Spoitoru, ca exemple… Cei doi interlopi par niște domni pe lîngă ,,liderii liberali”! Știrile despre ,,alegerile” din PNL îmi aduc aminte mai curînd e penibilele grupaje de relatări ,,de la ora 17”, conținînd crime, violuri, sinucideri, beții cu scandaluri și alte cazuri patologice, găsite de reporterii ,,frenetici” prin toate văgăunile țării! Știri care dădeau un impuls negativ telespectatorilor! Un impuls către imbecilizare. 

Și atunci – cum ar putea să fie acceptată o candidatură a Maiei Sandu, cînd partidul agreat de SUA, UE și NATO este, de fapt, un mijloc de imbecilizare a românilor? La fel ca Iohannis, de fapt, autorul acelei ironice teme: ,,România educată”.

În fine, cum scriam mai sus – subiectul rămîne deschis: Maia Sandu, președinte al României?

DRAGOȘ DUMITRIU