Mai este acolo țara mea?
  • 11-02-2020
  • 0 Comentarii
  • 863
  • 8

Acum ceva timp, un individ incolor, al cărui nume nu merită pronunțat, a atacat un mare rapsod al țării noastre, pe Tudor Gheorghe. Gestul lui, de neînțeles, nebunesc chiar, a dovedit că dinții lui de coiot politic nu pot penetra imaginea marelui artist, acesta fiind mult prea sus, mult prea iubit de români, o piatră mult prea dură pentru un personaj obscur. La o primă vedere a fost un atac simplu la adresa unui artist român și, teoretic, lucrurile se vor opri aici. Faptul că în vizor a picat Tudor Gheorghe poate să fie doar o întîmplare, așa cum este posibil să nu fie, sau să fi fost doar o testare a românilor pentru ceea ce va urma. Eu am spus, o spun în continuare, că nu a fost ceva singular, ceva simplu, ceva meteoric. În mușcătura mediatică a unui individ al cărui nume nu merită pronunțat se află prea mult venin pentru a fi doar un caz singular, doar un mesaj ,,spontan”. Ținta a fost Tudor Gheorghe, e clar. Dar mesajul nu a fost pentru el. Mesajul a fost pentru artiștii mai tineri, pentru cei care îi calcă pe urme marelui rapsod, cei care acum se află în plină ascensiune artistică, cei care, prin cîntec și vers, aduc un omagiu țării lor, României, valorilor, tradițiilor ei. Atacul impostorului politic la cel mai puternic reper cultural al naționalismului românesc de la acest moment – artistul Tudor Gheorghe – nu a fost întîmplător. Ținta a fost aleasă la un nivel superior tocmai pentru a se bucura de largul concurs al presei, astfel încît mediatizarea să fie maximă. Prin urmare, vă întreb eu acum: ce credeți că vor face rapsozii, artiștii care acum se află în plină ascensiune în cariera lor, cînd văd că dacă spui ceva bun de țara ta ești atacat de hinele celor fără chip? Credeți că veți mai vedea curînd un alt Tudor Gheorghe, care, cu curaj, să spună că România este țara lui? Credeți că va mai exista curînd un artist tînăr patriot? Eu zic că nu. De ceva vreme, să fie ani, nu mai vedem nici un fel de trupă de muzică românească care să atace valorile îndoielnice ale unui Occident degradant, așa cum știm că o făceau cei de la Paraziții cîndva. Nu mai vedem lupta străzii împotriva nedreptății, așa cum o făceau cei de la BUG Mafia prin melodia ,,Românește”. Nu mai vedem nimic în zona culturală, fie ea pop sau ceva mai tradițională, în afară de Tudor Gheorghe, care să nu fie de acord cu ceea ce se întîmplă în România în 2020. Pe nicăieri nu mai există curaj, nimeni nu dorește să vorbească, nepăsarea omului de treabă fiind cel mai bun lucru care se poate întîmpla celor care sug de vlagă această țară.

Ceea ce uită acești netoți furători de țară, acești bandiți care se numesc politicieni, împreună cu gașca care îi sprijină din umbră, este faptul că pîinea lor depinde cu totul de cei pe care ei îi fură, pe care ei îi dezonorează cu comportamentul lor imbecil. Indiferent cîți bani ai, mîncarea este făcută de către cei mulți, mai săraci și mai muncitori ca tine. Pîinea de pe masa ta, politician bandit, îți parvine pentru că există aceia care încă te mai sprijină pe umerii lor. Somnul tău e liniștit pentru că știi că ei sînt acolo și muncesc, acei români pe spatele cărora tu te sprijini. Și asta pentru că oricîți bani și aur ai acum, nu-ți vor mai folosi la nimic atunci cînd acei români minunați care acum reprezintă baza acestei țări te vor părăsi și își vor cere dreptul la fericire, așa cum e normal să fie. Poate că nu se vor ridica acum, poate că nici mîine. Dar voi, cei care vă bateți joc de România, să fiți convinși că acest lucru se va întîmpla cîndva, atunci cînd românii vor fi siguri că altfel nu se poate, sau cînd șefii voștri vă vor sacrifica pentru a aduce alte figuri în fața mulțimii.


Tano

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite