
- 11-02-2020
- 0 Comentarii
- 863
- 8
Acum ceva timp, un individ incolor, al cărui nume nu merită pronunțat, a
atacat un mare rapsod al țării noastre, pe Tudor Gheorghe. Gestul lui, de
neînțeles, nebunesc chiar, a dovedit că dinții lui de coiot politic nu pot
penetra imaginea marelui artist, acesta fiind mult prea sus, mult prea iubit de
români, o piatră mult prea dură pentru un personaj obscur. La o primă vedere a
fost un atac simplu la adresa unui artist român și, teoretic, lucrurile se vor
opri aici. Faptul că în vizor a picat Tudor Gheorghe poate să fie doar o
întîmplare, așa cum este posibil să nu fie, sau să fi fost doar o testare a
românilor pentru ceea ce va urma. Eu am spus, o spun în continuare, că nu a
fost ceva singular, ceva simplu, ceva meteoric. În mușcătura mediatică a unui
individ al cărui nume nu merită pronunțat se află prea mult venin pentru a fi
doar un caz singular, doar un mesaj ,,spontan”. Ținta a fost Tudor Gheorghe, e
clar. Dar mesajul nu a fost pentru el. Mesajul a fost pentru artiștii mai
tineri, pentru cei care îi calcă pe urme marelui rapsod, cei care acum se află
în plină ascensiune artistică, cei care, prin cîntec și vers, aduc un omagiu
țării lor, României, valorilor, tradițiilor ei. Atacul impostorului politic la
cel mai puternic reper cultural al naționalismului românesc de la acest moment
– artistul Tudor Gheorghe – nu a fost întîmplător. Ținta a fost aleasă la un
nivel superior tocmai pentru a se bucura de largul concurs al presei, astfel
încît mediatizarea să fie maximă. Prin urmare, vă întreb eu acum: ce credeți că
vor face rapsozii, artiștii care acum se află în plină ascensiune în cariera
lor, cînd văd că dacă spui ceva bun de țara ta ești atacat de hinele celor fără
chip? Credeți că veți mai vedea curînd un alt Tudor Gheorghe, care, cu curaj,
să spună că România este țara lui? Credeți că va mai exista curînd un artist
tînăr patriot? Eu zic că nu. De ceva vreme, să fie ani, nu mai vedem nici un
fel de trupă de muzică românească care să atace valorile îndoielnice ale unui Occident
degradant, așa cum știm că o făceau cei de la Paraziții cîndva. Nu mai vedem
lupta străzii împotriva nedreptății, așa cum o făceau cei de la BUG Mafia prin
melodia ,,Românește”. Nu mai vedem nimic în zona culturală, fie ea pop sau ceva
mai tradițională, în afară de Tudor Gheorghe, care să nu fie de acord cu ceea
ce se întîmplă în România în 2020. Pe nicăieri nu mai există curaj, nimeni nu
dorește să vorbească, nepăsarea omului de treabă fiind cel mai bun lucru care
se poate întîmpla celor care sug de vlagă această țară.
Ceea ce uită acești netoți furători de țară, acești bandiți care se numesc
politicieni, împreună cu gașca care îi sprijină din umbră, este faptul că
pîinea lor depinde cu totul de cei pe care ei îi fură, pe care ei îi
dezonorează cu comportamentul lor imbecil. Indiferent cîți bani ai, mîncarea
este făcută de către cei mulți, mai săraci și mai muncitori ca tine. Pîinea de
pe masa ta, politician bandit, îți parvine pentru că există aceia care încă te
mai sprijină pe umerii lor. Somnul tău e liniștit pentru că știi că ei sînt
acolo și muncesc, acei români pe spatele cărora tu te sprijini. Și asta pentru
că oricîți bani și aur ai acum, nu-ți vor mai folosi la nimic atunci cînd acei
români minunați care acum reprezintă baza acestei țări te vor părăsi și își vor
cere dreptul la fericire, așa cum e normal să fie. Poate că nu se vor ridica
acum, poate că nici mîine. Dar voi, cei care vă bateți joc de România, să fiți
convinși că acest lucru se va întîmpla cîndva, atunci cînd românii vor fi siguri
că altfel nu se poate, sau cînd șefii voștri vă vor sacrifica pentru a aduce
alte figuri în fața mulțimii.
Tano
2.6 C