Măgureanu joacă la cacealma şi îşi face harakiri

Revista Romania Mare
Pentru împrospătarea memoriei
Măgureanu joacă la cacealma şi îşi face harakiri

06-07-2021
0 Comentarii
791
2

* Revelionul unor celebrităţi * Măgureanu joacă la cacealma şi îşi face harakiri * Balada lui Neulander: „Aseară ți-am luat balton/ Şi-acum dîrdîi pe balcon“ * Peripeţiile aviatice ale Piticului Sovietic * Noi sîntem Barometrul societăţii româneşti.

(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. 5 ianuarie 1996)

PARTEA I

* Bine ne-am regăsit sănătoşi în Noul An! Cine a murit între timp înseamnă că nu mai e printre noi şi trebuie să ridice două degete, ca să-l scoatem din porţie. Ia spuneţi: aţi făcut abuzuri culinare de Sărbători? Ați băgat la jgheab ciorbă de abdomen, sarmale, piftie, salată de beuf, caltaboşi, ţuică, bere, zaibăr şi jeliboane? Dacă da, bine ați făcut, dar să nu vă mire că nu vă mai încap hainele şi o să vă apuce burta ca pe Papa de la Roma, care și-a întrerupt slujba. * În privinţa Revelionului TV, se vor face multe speculaţii. Dacă pînă acum cîțiva ani n-aveam termen de comparaţie, pentru că ne uitam la bulgari prin gard (jon carton, tukă nă glava, răscraciată bulănată), acum da, se pot face paralele între Postul Naţional şi cele cîteva posturi particulare apărute sau consolidate în 1995. Anunţat cu surle şi tobe, ca fiind cel mai tare din parcare, Revelionul PRO TV a fost însă cel mai slab dintre toate, în afara Grupului Divertis (foarte amuzant şi natural, ca de obicei), ceea ce a prezentat acest canal telespectatorilor săi a avut trăsăturile unui program de Revelion. Concursul „Te uiţi şi cîştigi“ (mai exact „Te uiţi şi te frigi“) a fost jenant, speculînd – în cea mai lungă şi mai sărbătorească noapte a anului – mizeria reală a milioanelor de români, dintre care unii oameni foarte nevoiaşi chiar avuseseră naivitatea să-şi facă iluzii. Dar cum ar fi putut răspunde nişte bătrînei neajutorați la întrebări încuietoare, de genul „Care era numărul de înmatriculare al Jeep-ului eroului din filmul serial cutare?!“ – cînd aşa ceva nu mai ştia, probabil, nici regizorul american al peliculei?! Şi toată zbînţuiala aia din buric, cu trei cadîne şi-un pitic călcînd în picioare zeci de milioane de lei, răvăşite pe jos cu lopata, a fost de un prost gust îngrozitor! Acesta-i nivelul lui Adrian Sîrbu, coreligionar de-al lui Silviu Brucan, care crede că-i poate chiorî pe români cu întreceri de-astea copiate după televiziunile străine. A produs o enervare justificată şi reportajul de la Revelionul Miliardarilor, desfăşurat la Barul Melody din Capitală, unde nu înţelegem cum a fost posibil ca un om de valoare ca Viorel Păunescu să se înconjoare de gangsteri dovediți ca Viorel Cataramă şi Crin Halaicu! Un adevărat primar general ar fi petrecut Anul Nou printre copiii amărîţi, sau bătrînii de la vreun azil, mîncînd alături de ei; nu pocnîndu-i fălcile de icre roşii şi alte bunătăți! Dar, ce pretenţii să ai la un puradel călit în ceaunul de spoitingir?! În vreme ce el bea şampanie scumpă, bucureștenii aveau la robinete apă cu noroi şi cu motorină! Pînă la urmă, cel mai bun, cel mai variat şi cel mai distractiv program, pentru toate gusturile populaţiei, a fost acela prezentat de TVR 1, la care ştim că s-au uitat peste 80% din cetățeni. A strălucit, din nou, steaua minunaţilor artişti ai zilelor noastre albe şi negre, din toate timpurie: Dan Mihăescu, Mihai Maximilian, Nae Lazărescu, Vasile Muraru, Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Dem Rădulescu, Dumitru Rucăreanu, Ștefan Mihăilescu Brăila, Tamara Buciuceanu, Horațiu Mălăele, Florina Luican, Nicu Constantin, Colea Răutu, Ileana Stana Ionescu, Mihai Perşa, Cornel Vulpe, Jean Constantin, Cristina Stamate, Eugen Cristea, Florin Piersic (mai puţin „gluma“ cu negrul care zicea „cuca-m-aş în gura lui Ceaușescu“, îl sfătuim pe îndrăgitul actor, care în 1996 va împlini 60 de ani, să se lepede de ispita vulgarităţii). În orice caz, Momentul Vlad Țepeş a fost zguduitor şi am regăsit în el multe dintre ideile „României Mari“ care, în fond, sînt ale poporului. Acum e mai clar ca oricînd că posturile naţionale de Radio şi Televiziune vor mai domina încă, vreme îndelungată, piaţa mass-media. De ce? Una dintre dimensiunile civice ale românului simplu este respectul nezdruncinat față de Stat! F Am aflat unde au petrecut Revelionul unele persoane aspirante la rangul de personalităţi. ION ILIESCU – într-o colibă de stuf de la Slava Rusă; NICOLAE VĂCĂROIU – la Afumaţi; OLIVIU GHERMAN – la Cabana Dorm Mărunt (atunci cînd chefliii au tras cu puşca pe-afară, el dormea tun!); ADRIAN NĂSTASE – pe şoseaua dintre Curtici și Fundu Moldovei; EMIL CONSTANTINESCU – la Poiana Ţapului; DINU PATRICIU – la Țigăneşti; DINU SĂRARU – la Sărata Monteoru; NICOLAE MANOLESCU – pe drumul dintre Urlaţi și Băicoi; PETRE ROMAN – la Lotru; ADRIAN SEVERIN – la Bulbucata; TUDOR MOHORA – la Barca; JEANA GHEORGHIU – în mijlocul colectivului de la Uzina Ciocanul, din Nădrag; RADU FELDMAN ALEXANDRU – la Băile Herşculane; IOSIF SAVA – la Balul Aurolacilor; NICOLAE CONSTANTIN MUNTEANU – pe Muntele Popocatepetl; VIRGIL MĂGUREANU – la Mînăstirea Secu; TETEA KING CIOABĂ – la Negru Vodă; GH. ROBU – la Constanța; CONSTANȚA ROBU – la Bărbăteşti; MIHAI DE HOHENZOLLERN – în comuna 23 August; ION CRISTOIU (fost comunist) – pe Muntele Găina; ILEANA LUCACIU – pe Tîmpa; ION RAȚIU – la Scornicești; NICOLAE CERVENI – la Cernobîl; SILVIU BRUCAN – pe Drumul European dintre Dămăroaia și Dă mă dracu’; MEMBRII COMISIEI APARTAMENTUL – în comuna Odăile; POPA TATU – la Tatulici; MIHAI TATULICI – la Costineşti Beach; VALENTIN GABRIELESCU – la Tîrgovişte; VICTOR STĂNCULESCU – la Detunata; GELU VOICAN VOICULESCU – pe Insula Şerpilor: VASILE MANEA DRĂGULIN – la sexy club; G.I. CHIUZBAIAN și MARIAN CAPOTĂ – la Haimanale; CORNELIU VADIM TUDOR – la Cotroceni. * Iată însă nişte cugetări mizantropice despre Sărbătorile de Iarnă. Ele aparţin clasicului rus Anton Pavlovici Cehov şi sînt desprinse dintr-o bucată în proză scrisă exact acum 110 ani şi intitulată „Povestire de Crăciun“: „După mine, e o neghiobie şi un lucru nedemn de raţiunea omenească să te bucuri de un fleac precum Anul Nou. Anul Nou nu-i cu nimic mai breaz decît cel vechi, cu singura deosebire că cel vechi a fost rău iar cel nou e întotdeauna şi mai rău (...) Eu, unul, cred că în seara de Revelion nu trebuie să te bucuri, ci dimpotrivă: să suferi, să plîngi, să nutreşti gînduri de sinucidere. Nu trebuie să uităm că fiecare An Nou ne apropie de moarte, ne măreşte chelia, ne adînceşte zbîrciturile, ne îmbătrîneşte nevestele, sporeşte numărul copiilor noştri şi ne împuținează banii“... * Revista pleşcarilor lui Pleşu, „Dilema“, găzduieşte un fel de anchetă de opinie efectuată în Parlament de băiatul cu basca pe cap şi sub bască cu egzemă, Petru Ionescu: „V-ați simţit un om important în 1995? Dar ridicol?“. Cel mai bine i-a trîntit-o verde, în faţă, senatorul P.R.M. de Gorj, doctorul în filosofie Ion Mocioi: „Întrebarea mi se pare ridicolă, nu pot să mă cobor să răspund, pe mine nu mă prindeţi ca pe ăia de la «Mitică» – sau cu Caţavencul lor neserios“. Trufaş şi găunos, cum îl ştim, cel care s-a făcut de rîs la PRO-TV, dînd 100 de lei la colindători, de Popescu-Necşeşti vorbim, a răspuns: „Important sînt, dacă sînt responsabil ca om politic“ (?!) De notat că e atît de important, încît reporterul atins de tifos egzantematic nici nu ştie bine cum îl cheamă, în loc de Adrian l-a scris Ştefan... * Pe cine credeţi că a scos securistul tuciuriu Dan Voiculescu „OMUL ZILEI“ la „Jurnalul Naţional“ de joi, 23 decembrie 1995? Pe alt securist tuciuriu, Vasile Manea Drăgulin, din iniţialele căruia o oarecare Lagua Prodea inventează o întreagă paranghelie: „Un om ce pare a structurat din doar trei elemente – V(oință), M(uncă) şi D(reptate)“. Ce-i LA GURA acestei Lagua Prodea nu vă mai povestim! Ştie ea ceva, dar e fudulă de ureche şi n-a auzit bine: V.M.D. nu înseamnă nici pe departe Voință – Muncă – Dreptate (de unde şi pînă unde, la un client al prostituatelor şi un coţcar care i-a făcut rost de casă lui fiu-său, prin mijlocirea mafiotului Halaicu?!) ci Vodcă – Mită – Dolari. Mai ales că poza din ziarul cu pricina îl arată pe beţivan în postura lui tradiţională: cu paharul în mînă! Asta la pagina 5, pentru că la pagina 15, în acelaşi număr, acelaşi alcoolic apare într-o altă poză, dar tot cu paharul în mînă, ca semn că i-a fost lipit cu prenadez, doarme cu el în pat. Dar, să nu ne mai miram: ziarul lui Dan Voiculescu dă poza generalului de S.R.I. Victor Marcu, dar îl botează... Tudor Marcu (?!). * În acelaşi ziar patronat de infractorul care şi-a clădit un imperiu din valuta Securităţii (de fapt, a Ţării) e publicat interviul cu un alt escroc, Petre Roman, care poartă titlul uriaş: „La mine optimismul se împleteşte acum cu politica“. Formidabil, ce băiat deştept s-a făcut dija Petrică Neulander! Ca mîine, el va da dija o declaraţie pe un colţ de masă, în beciul din Calea Rahovei: „La mine, fripturistul se împleteşte acum cu poliţia“. Dar, să reproducem cîteva fragmente din interviul acordat de mincinos: „Pînă în decembrie ’89 eu eram un simplu om de pe stradă (e cunoscut faptul că toţi oamenii simpli de pe străzile României locuiau la vilă, învăţau la Toulouse şi erau copii de generali sovietici – nota red. R.M.). Mă cunoşteau studenţii din Politehnică (aici, Omul Fără Gît parafrazează poezia cunoscută, dar el nu zice Mă cunoşteau vecinii toţi/ Tu nu m-ai cunoscut, el adaptează totul la limbajul revoluţiei post-industriale – nota red. R.M.). Am fost dascăl a cincisprezece generaţii, eram un profesor foarte apropiat de studenţi (hai că iar ţi s-a-nroşit nasul, Usturoy-Boy, fiindcă tu nu erai profesor universitar, nu erai nici măcar asistent, ci numai şef de lucrări, şi nu te crede nimeni că ai fost dascăl la cincisprezece generații de studenţi, cam aşa, ca Iorga şi Moisil, poate că ai fost dascăl sau ţîrcovnic la Sinagogă, aia da – nota red. R.M.)“. La întrebarea „Ce cadouri ați făcut familiei?“, beneficiarul mitei de 9 milioane de dolari din Afacerea Airbus minte iar, cu aceeaşi naturaleţe cu care respiră: „Cu nişte bani pe care i-am cîştigat de curînd în Germania – am prezentat acolo o conferinţă – i-am cumpărat soției mele un palton de care spune că e mulţumită“. Văleleu, săraca Mioara! Dacă nu ținea Petrică acea conferinţă, rămînea fără balton, o biciuia viscolul pe dedesubt, pînă ar fi dat de osul de ardelean (prin soție) pe care îl ține prin zonă, la păstrare, băiatul lui Walter Neulander! Măi nemţilor, nu vă e ruşine obrazului? Că vă tragem acum una la ţurloaie de nimeriţi la Apotheke, după morfină! După ce că v-ați purtat aşa de urît cu evreii, îl ţineţi pe Neulander-junior numai într-o singură conferinţă, cînd el ar putea să vă înveţe o mulţime de minunaţii, cum ar fi „pariul cu agricultura“ şi „industria e un morman de fiare vechi“?! Au voi, Fritzilor îmbuibaţi, n-auzit-aţi oare că, în cOpilărie, el umbla cu pantofii în mînă, ca să nu le rupă pingelele, şi mînca numai fasole, ca să-şi asigure înaintarea aerodinamică (efectul Coandă Petrică fiind unicul evreu care s-a gazat singur!) aşa că de ce-l persecutaţi, de ce nu-i daţi, pe lîngă bani de palton, şi lovele de manşon, şi de odicolon, şi de vizon?! Antisemiţilor!

(va urma)

ALCIBIADE

(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. 5 ianuarie 1996)

Imi place articolul