Pînă şi în Kazakhstan Membri Mafiei romena au ajuns în locuri la care nici nu ne-am fi aşteptat. După ce au cutreierat Europa Occidentală, ţările nordice, membrii unui puternic clan ţigănesc provenind din Bucureşti şi-au luat inima în dinţi şi au plecat să-şi facă un rost tocmai în îndepărtatul Kazakhstan. Mai mult de nevoie decît de voie, mulţi dintre veteranii fărădelegilor s-au văzut nevoiţi să se întoarcă acasă, însă, învăţaţi cu banii, ei nu prea aveau cum să se adapteze la austeritatea de la noi. Este şi cazul unei întregi familii ţigăneşti de lîngă Bucureşti, ai cărei membri au fost cu toţii expulzaţi din Spania. Adevăraţi maeştri ai escrocheriilor, aceştia sînt renumiţi în lumea interlopă pentru inventivitatea cu care au lansat noi şi noi metode de înşelăciune. După aceea, au plecat în Kazakhstan. Unul dintre escroci, care a făcut ravagii în Insulele Canare, declara: „Mie, unuia, nici prin gînd nu mi-ar fi trecut să ajung vreodată tocmai acolo. Dar m-a sunat un rusnac, un tovarăş de nădejde cu care am învîrtit multe «afaceri», şi mi-a spus că acolo este rost de mulţi bani. Că este cam cum era la noi, după Revoluţie: zăpăceală mare. Dacă te duce capul şi ai tupeu, faci bani grămadă“. Din relatările unuia dintre cei 14 membri ai clanului care a ajuns în îndepărtatul Kazakhstan, via Moscova, se pare că membrii Mafiei romena au găsit acolo un adevărat paradis al oportunităţilor de îmbogăţire, un fel de a doua Germanie din vremurile bune: „Bine, nu e civilizaţie ca la nemţi, dar oamenii sînt la fel de fraieri, îi duci de nas uşor. Merg din plin toate «combinaţiile» de pe timpuri, cu care acum deja nu mai păcălesc pe nimeni în Europa. Facem bani din orice, dar ne băgăm şi noi mai mult în treburile mai serioase, din care iese mai mult mălai. E sărăcie mare la ei, dar sînt şi mulţi indivizi cu bani, puşi pe cheltuială, cum nu prea mai găseşti pe niciunde altundeva. Oricum, noi facem doar ce ne învaţă ruşii, doar ei ne-au băgat în «afaceri» şi ştiu cum merg treburile pe acolo. Împărţim banii, le dăm jumătate din tot ce facem. E un fel de taxă de protecţie pe care o dăm la rackeţi. Dar avem de unde! Ei ne cheamă în diverse cluburi selecte de noapte, unde ne ducem cu limuzine ultimul răcnet, date tot de ruşii pentru care lucrăm. Acolo ne dăm drept bogătaşi arabi, care vrem să băgăm echipamente la ei, să scoatem petrol. Nu ştim cum îi conving rusnacii, dar ăia scot banii de şpagă, ca să prindă contractul cu noi. Dăm cîteva tunuri serioase şi, pe urmă, dispărem. Eu am stat o lună acolo, mi-am făcut plinul, m-am întors în ţară şi am trimis în loc pe alţii“.

Sportivi şi artişti maghiari La fel cum cu secole înainte conchistadorii cucereau teritoriu după teritoriu, falanga Mafiei romena aproape că nu a mai lăsat zonă virgină pe harta infracţionalităţii europene. Totuşi, cel mai greu se pare că le-a fost mafioţilor români să pătrundă în ţările nordice. Cinstea urmaşilor vikingilor îi recomandă pe aceştia drept victime sigure pentru tertipurile conaţionalilor noştri puşi pe căpătuială. Autorităţile suedeze au anunţat şi ele că vor face ordine în domeniul imigraţiei ilegale, dar ai noştri au contracarat iniţiativa. Ei se dau drept ţigani maghiari şi şi-au făcut tot felul de echipe sportive şi ansambluri folclorice pe care le-au înscris la diverse manifestări de amatori. Suedia este celebră în toată lumea pentru semnificativele ajutoare sociale pe care le oferă pentru tot felul de categorii de cetăţeni mai mult sau mai puţin defavorizaţi. Plecat din cartierul bucureştean Tei, Mambo a străbătut toată Europa şi a ajuns, în cele din urmă, şi în Suedia. Întors în ţară ca să-şi ia şi alte rude cu el, Mambo povesteşte: „Nimeni dintre ai noştri nu mai credea că vom face vreo treabă prin Suedia. După ce nu ne-au dat drept de azil, fiecare a început să «producă» pe felia lui. Unii cu cerşitul, alţii cu şutitul sau cu cardurile blătuite. Apoi, ne-am reorientat. Eram în Malmo, într-o cîrciumă ţinută de nişte albanezi, şi unul dintre ei m-a întrebat dacă nu vreau să mă fac albanez, să mă înscriu la ei în asociaţie, că au nevoie de oameni ca să primească nu ştiu ce fonduri. Cînd am auzit că ne dă o groază de bani de om, mi-am sunat tovarăşii şi am semnat toţi 16 nişte formulare, pe propria răspundere, că sîntem de naţionalitate albaneză. Au falsificat ei nişte acte, e treaba lor, şi combinaţia a mers. Cînd am văzut cum stau lucrurile, am zis că, gata, ne facem o asociaţie şi trăim ca belferii. Dar, al dracu’ ghinion, era deja înscrisă o asociaţie. Aşa că ne-am dat maghiari. Ţigani maghiari…“. A început apoi toată tevatura legată de acte şi alte formalităţi: „Le-am luat tuturor declaraţii că sînt maghiari şi vor să se înscrie în asociaţie, dar n-am mai stat să le explicăm pentru ce. Semna omul, îi dădeam nişte bani şi gata! Noi nu sîntem încă înscrişi oficial ca organizaţie, dar e bine pentru că, dacă ne verifică autorităţile, le arătăm actele: sîntem în curs de înfiinţare şi ne lasă în pace. Noi nu vrem decît să stăm cît mai mult pe aici, să facem banii cum ştim noi, nu vrem să ne complicăm prea mult cu programele lor de integrare. Acum am revenit în ţară să-mi mai iau nişte veri şi cumetri“, spune Mambo, rîzînd.

(va urma)

TACHE

(Text reprodus din volumul „Mafia romena“)