Mafia Lemnului e dominată de UDMR şi PD (1)
  • 07-01-2020
  • 0 Comentarii
  • 503
  • 1

Domnule prim-ministru Mugur Isărescu,

Nu vă scriu în legătură cu abuzurile incalificabile săvîrşite de Ministerul Justiţiei împotriva mea, a Fundaţiei „România Mare“ şi a formaţiunii politice pe care o conduc. La prima noastră întîlnire oficială, desfăşurată la Palatul Victoria, în seara zilei de 24 ianuarie 2000, delegaţia conducerii PRM v-a solicitat să vă implicaţi în stingerea acestor procese politice, care au depăşit deja limita absurdului şi pot conduce la reacţii violente din partea unor membri şi simpatizanţi ai noştri, pe care mult timp nu-i mai putem ţine sub control. Am înţeles că principalul motiv de laudă al Puterii pe care o reprezentaţi, în faţa cancelariilor occidentale, este consensul tuturor forţelor politice pentru aderarea la structurile euro-atlantice. Aşa este, într-adevăr, dar cum vă simţiţi dvs. cînd sînteţi sprijinit de un partid parlamentar de Opoziţie care e hărţuit, zi de zi, săptămînă de săptămînă, lună de lună, atît de o Justiţie criminală, cît şi de „poliţia politică“ a Regimului Constantinescu, care ne supraveghează telefoanele, locuinţele, birourile, dar şi pe numeroşi membri ai familiilor noastre? Acestea nu sînt invenţii ale noastre şi va veni o vreme, foarte curînd, cînd vor ieşi la iveală, în toată hidoşenia lor.  

În mintea tulbure a Puterii pe care o reprezentaţi şi care vă foloseşte ca pe o ştafetă de sacrificiu, pe ultima sută de metri, Opoziţia nu este bună decît pentru „poza de familie“, cu care să se laude la forurile internaţionale şi în faţa komisarilor străini. Este inutil să vă mai precizez că cel puţin noi, cei de la PRM, dacă vom constata că „mondializarea“ nu urmăreşte altceva decît înfometarea Poporului Român şi transformarea României într-o colonie nevertebrată, putem strica imediat această „poză de familie“ şi sîntem hotărîţi să mobilizăm populaţia şi să-i trezim capacitatea de reacţie, pentru a-i asigura supravieţuirea. Înaintea şedinţei Parlamentului, în care dvs. aţi fost învestit în fruntea Guvernului Radu Vasile (asta-i realitatea) m-aţi asigurat, printr-un prieten comun, că, orice s-ar întîmpla, dvs. veţi rămîne un „bun român“. În speranţa aceasta, noi v-am acordat un moratoriu de două luni, timp în care nu  v-am atacat, lăsîndu-vă să vă exprimaţi politic. Asta, deşi au avut destui grijă să-mi furnizeze „muniţie“ împotriva dvs.: dosare penale, anchete şi informaţii alarmante, în capcana cărora am avut, totuşi, prudenţa şi discernămîntul să nu cad. Pentru a mă convinge că sînteţi un „bun român“, ne-aţi spus atunci, celor 5 membri ai delegaţiei PRM, că numele din tinereţe al mamei dvs. era Fîrtat, ceea ce, din punct de vedere patronimic, m-a surprins plăcut, ca o raritate. Din păcate, vorba unui clasic, „timpul nu mai are răbdare“ şi evenimentele se precipită. Poporul nu mai rezistă şi, în speranţa unei aderări la Uniunea Europeană, care se va produce, în cea mai optimistă variantă, abia în anul 2007, românii nu sînt dispuşi să mai asculte clişee de genul „altă soluţie nu există“, „asta-i singura direcţie“ etc. Aşa după cum se poate constata, Occidentul ne cere să venim cu „Cei 7 ani de-acasă“, dar face greşeala de a nu ne lăsa să ne gospodărim, să ne facem ordine în bătătură. Iar slugărnicia clasei conducătoare a devenit o tradiţie dezgustătoare. Aici e vorba de viaţa a milioane şi milioane de oameni, care au tot dreptul să-i ia de guler pe guvernanţi şi să-i întrebe: „Ce faceţi cu noi, cu copiii şi cu părinţii noştri bătrîni? Ce aveţi de gînd cu ţara asta? De ce nu sînteţi capabili să rezolvaţi problemele oamenilor, de ce vă cramponaţi de Putere, de ce nu-i lăsaţi pe alţii să conducă, fiindcă mai rău decît atît nu poate fi?“ Starea de spirit a populaţiei devine cu atît mai irascibilă, cu cît oamenii citesc în presă şi văd pe posturile de Televiziune că România a devenit un fel de paradis al mafioţilor, al traficanţilor de droguri, de arme, de ţigări, de alcool şi de carne vie, al pedofililor străini, al spionilor. Şi ce mai vede lumea? Vede că se scot sume colosale din ţară, dar, în compensaţie, intră altele, cu adresă precisă, cum ar fi acei dolari, despre care unii specialişti ai Serviciilor Secrete ne-au informat că le-a primit Emil Constantinescu de la CIA, pentru a frauda alegerile. Am mai aflat că numitul Dorin Marian (care a devenit, recent, omul Nr. 1 în Stat, fiindcă Emil Constantinescu e Nr. Zero) a dat ordin directorului SRI şi directorului SIE să nu-i mai furnizeze preşedintelui ştiri de natură să-l deprime, ci numai informaţii pozitive; aşa ceva mă duce cu gîndul la legendele despre „cezarismul asiatic“. Adevărul, însă, nu poate fi sufocat cu perna, ca nepoţii lui Richard al III-lea. Regimul corupt în care aţi intrat se află în agonie, horcăie de moarte şi, indiferent ce manevre s-ar face, zilele lui sînt numărate, fiindcă populaţia nu-l mai vrea şi n-au străinii atîţia agenţi în stare să îngenuncheze 22.000.000 de oameni.

Domnule prim-ministru, asiguraţi-i pe domnii Emil Constantinescu, Valeriu Stoica şi compania că un scriitor ca mine, în plină forţă creatoare, tradus în 10 limbi de circulaţie internaţională, preşedinte de onoare al Asociaţiei Mondiale „Pro Basarabia şi Bucovina“, membru al Academiei de Ştiinţe Politice din New York şi, mai presus de toate, creştin practicant şi om curat ca lacrima – nu poate fi înfrînt. Nu m-au înfrînt alţii mai breji ca ei, înainte de decembrie 1989! Aşa că aş vrea să fiu bine înţeles, nu vă rog nimic pentru mine, îmi voi purta crucea pînă la capăt. Am simţit că este de datoria mea să vă scriu în legătură cu o problemă umanitară de o gravitate extraordinară, de care (dacă nu veţi lua măsuri urgente) veţi fi făcut direct răspunzător. E vorba de situaţia din Valea Jiului. Acolo, de cca. 10 zile, peste 400 de mineri şi membri ai familiilor lor au intrat în greva foamei. Acasă, copiii lor fac şi ei tot un fel de grevă a foamei, nedeclarată, fiindcă nu au, efectiv, ce să mănînce, cerşind pe la scările blocurilor cîte 1.000 de lei, pentru a-şi cumpăra măcar o pîine. Alţii caută resturi menajere prin gunoi, şi asta nu-i o figură de stil, ci o realitate crudă.

(va urma)


CORNELIU VADIM TUDOR

(„Politica“, nr. 412, din 19 februarie 2000)

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite