Scrisoare Deschisă adresată domnului Gheorghe
Uglean, președintele Curții Supreme de Justiție, și domnului Vasile Teodorescu, prim-adjunct al procurorului-general al României
Revenind
la problema convocării redactorilor și colaboratorilor mei, de către Secția de
Urmărire Penală și Criminalistică (?!) a Parchetului General, vă informez că,
în calitatea mea de conducător și proprietar al publicațiilor „România Mare“ și
„Politica“, mă opun categoric unor asemenea măsuri abuzive. Iată cîteva motive:
1) Este de-a dreptul odios ca Secția de Urmărire Penală și Criminalistică să
convoace și să ancheteze niște ziariști, ca pe niște asasini, numai și numai
pentru a lua informații despre mine; așa ceva nu cred că s-a pomenit nici în
Uganda, pe timpul Dictaturii lui Idi Amin. 2) Atît eu, cît și colaboratorii mei
avem tot respectul față de Procuratura Generală, ca instituție, dar considerăm
că ea a fost compromisă grav prin prestația unor personaje ca Gheorghe Robu și
Vasile Manea Drăgulin, ca să nu mai vorbim de cei care încearcă să-i intimideze
pe colaboratorii mei (dintre care unul, dr. Leonard Gavriliu, este un adevărat
savant, traducător al operei lui Sigmund Freud).
3) Înțelegem să acordăm tot sprijinul organelor statului atunci cînd ar fi
vorba de o crimă, sau de o altă infracțiune gravă - eu însumi luînd parte la
cel puțin 10 înfățișări, la Tribunalul din Ploiești, cu familia de procesomani
Tanța și Gh. Robu - dar, de data asta, trebuie să recunoașteți și dvs. că este
vorba de o anchetare ILEGALĂ a procesului de elaborare a unor publicații, ceea
ce este inadmisibil; este evident că avem de-a face cu înlocuirea Cenzurii C.C.
al P.C.R. (care era secretă) cu Cenzura Procuraturii Generale (care e la
vedere); vă reamintim că apucăturile de acest gen reprezintă încălcări
grosolane ale Libertății Presei, prevăzută și garantată de Constituția votată
și aprobată prin Referendum Național, în decembrie 1991; dacă tot vrea să
controleze gîndurile și viața noastră, de ce nu-și deschide Procuratura
Generală un Birou de Supraveghere în fiecare redacție, ca să ne ajute,
preventiv, să nu greșim? 4) Practicile Serviciului Special de Anchetă sînt
incorecte și anacronice și pentru faptul că ele se bazează pe o serie de legi
vechi de mai bine de 20 de ani - Legea Presei și Codul Penal - care și-au pierdut valabilitatea odată cu adoptarea noii Constituții; în
aceeași ordine de idei, cred că România e singura țară din lume care organizează
simpozioane și sindrofii pentru sărbătorirea Legii Fundamentale - în alte țări,
Constituția nu se serbează, ci se respectă; poate președintele Ion Iliescu să
țină zeci de prelegeri pe tema asta, la Casa Republicii, ele sînt ipocrite, de
vreme ce acest activist incurabil bate cîmpii despre Constituție, dar o încalcă
zilnic, printre altele, fie prin implicarea sa în prigonirea mea, fie prin
pretenția de a candida la cel de-al 4-lea mandat prezidențial, cînd Legea nu-i
dă dreptul decît la 2 mandate (decembrie 1989 - mai 1990; mai 1990 - octombrie
1992; octombrie 1992 - toamna lui 1996 ș.a.m.d.). 5) Nicăieri și niciodată în
lume o publicație n-a fost datoare să divulge secretele de redacție și sursele
de informare, decît, firește, pe timpul Gestapoului hitlerist și al
N.K.V.D.-ului stalinist; 6) În calitatea mea de conducător și proprietar al
revistelor „România Mare“ și „Politica“, dar și de demnitar al statului, nu voi
permite nimănui să-mi hărțuiască redactorii și colaboratorii, dintre care unii n-au
călcat în viața lor pragul Procuraturii sau al vreunui Tribunal, fiind oameni
cinstiți și cu frica lui Dumnezeu. 7) Așa după cum am mai declarat, rubricile
„Săptămîna pe scurt“ și „Ultima oră“ sînt colective, redactate și elaborate pe
baza a mii de telefoane, scrisori și alte mesaje primite în fiecare lună, atît
din țară, cît și din străinătate; întrucît
ar fi foarte greu să se stabilească precis cît la sută revine furnizorilor de
informații și cît la sută revine acelora care șlefuiesc știrile respective, și
dat fiind faptul că am demnitatea de a nu îngădui să fie tras nimeni la
răspundere pentru orientarea justițiară a revistelor mele, mă văd nevoit să
repet ceea ce am mai declarat: îmi asum în întregime răspunderea etică pentru
toate materialele publicate în
„România Mare“ și „Politica“; în măsura în care această declarație va fi
suficientă pentru definitivarea jenantului Dosar măsluit de procurorii
„vînători de oameni“, aceștia n-au decît să-l înainteze vicepreședintelui
P.U.N.R., G.I. Chiuzbaian (care, prin încălcarea brutală a Legii 92/1992, și-a
pierdut calitatea de ministru al Justiției), iar cetățeanul respectiv n-are
decît să mai încalce legea o dată, dacă tot s-a obișnuit, înaintînd Dosarul la
Comisia Juridică a Senatului, măcar de s-ar isprăvi mai repede cu mascarada
asta; în treacăt fie spus, eu nu înțeleg cum de mai poate scoate capul în lume
nedemnul și improvizatul politician Chiuzbaian, care a afirmat la o recentă Conferință de Presă a P.U.N.R.: „Marea Unire a fost înfăptuită de
francmasoni“; pentru o asemenca blasfemie, care se constituie într-un atac de
lez-națiune, n-au decît să-l judece cei 800.000 de morți pe care i-a dat Poporul Român în Războiul pentru Întregirea Neamului.
Domnilor,
am optat pentru această cale de comunicare fiindcă, în oceanul de fărădelegi
care ne sufocă, dvs. aveți reputația de a fi mai raționali și mai atașați
Legii. Nu vă cer nimic pentru mine, eu îmi voi purta crucea, pe mai departe,
fiind conștient că mă lupt cu o caracatiță infernală. Din fericire, nu sînt singur,
tot mai multă lume vine alături de noi, fiindcă realitatea de zi și noapte din
România certifică în mod zdrobitor că noi am avut dreptate. Tot ceea ce vă
solicit este să vă păstrați șira spinării, cu orice preț. Să nu îngăduiți
politizarea Actului de Justiție. Să nu permiteți vînarea unor oameni
nevinovați, cum sînt cei 4 colaboratori ai mei, a căror singură „culpă“ este
aceea de a crede, alături de milioane de români, că orice coșmar are un
sfîrșit. Vă informez că prin telefoanele pe care le dau aproape zilnic, prin
expedierea unor asemenea convocări, prin tot felul de alte forme de șicanare și
hărțuire - unii angajați ai Procuraturii Generale au instituit un regim de
teroare asupra a două publicații libere, dintre care una este organ al unui
partid parlamentar; dacă presiunea asta demențială va continua, mă voi vedea
nevoit să suspend apariția revistelor, fiindcă nimeni nu poate lucra în
asemenea condiții inumane.
În
încheiere, vă informez că la toate apelurile membrilor și simpatizanților
Partidului România Mare, dar și ale altor cetățeni scandalizați de mîrșăvia la
care se pretează cuplurile Iliescu-Măgureanu și Drăgulin-Chiuzbaian, apeluri
care îmi solicită de a se ieși în stradă, de a se organiza marșuri pînă la
București, de a se protesta la Sodoma Procuraturii Generale și la Gomora
Palatului Cotroceni, pentru a cere socoteală călăilor care înfometează poporul
și bagă călușul în gura patrioților curajoși - eu am răspuns negativ, invitînd
la calm, la răbdare și înțelepciune. Și asta pentru simplul motiv că, fiind
creștin, nu liber-cugetător, urăsc violența, sînt un om foarte pașnic. Da, dar
ce-or să facă prigonitorii de profesie, atunci cînd milioanele de români
exasperați nu mă vor mai asculta în această privință și, în pofida rugăminților
mele, vor lua unele acțiuni pe cont propriu? Va putea mafiotul Dumitru Iliescu,
programat și teleghidat ca un robot al crimei, să-i calce cu TAB-ul și să-i
împuște pe toți, așa cum a procedat în decembrie 1989 și septembrie 1991?
Așa-zisul meu extremism se află numai pe ștampilele fabricate de ei, pe cînd
adevăratul extremism, vizibil cu ochiul liber, e distrugerea țării, prăbușirea
nivelului de trai și siluirea draconică a Justiției. Dar totul se plătește,
dacă nu pe lumea asta, atunci pe lumea cealaltă. Dumnezeu să vă lumineze mintea
și pașii!
Sfîrșit
CORNELIU
VADIM TUDOR,
10
decembrie 1995
