Stimați domni,

În ziua de 6 decembrie 1995, la sediul revistei „România Mare“, s-a primit o adresă din partea Secției de Urmărire Penală și Criminalistică (?!), semnată de șeful Serviciului Special de Anchetă, Marian Capotă, prin care ni se cere să comunicăm adresele a 4 redactori și colaboratori ai publicațiilor noastre, pentru a fi citați și audiați. Pentru cineva care nu e familiarizat cu chestiunea în discuție, impresia inițială este că avem de-a face cu o crimă, iar cei 4 oameni căutați cu atîta insistență fie că sînt făptași, fie că sînt complici, sau martori-cheie. În realitate, așa după cum știți și dvs., este vorba de ceva cu mult mai mărunt: niște banale notițe de presă, apărute la două rubrici de umor ale revistelor mele, „România Mare“ și „Politica“. Din păcate, aceste pamflete i-au înfuriat peste măsură pe domnii Ion Iliescu și Virgil Măgureanu - inseparabili în prigonirea mea, așa cum au fost și în asasinarea lui Nicolae Ceaușescu - care, după mărturisirile lui G.I. Chiuzbaian, fac presiuni infernale pentru ridicarea imunității mele parlamentare. Metoda nu e nouă, terorizarea și anihilarea adversarilor politici reprezintă practici vechi ale acelora care au conștiința încărcată de fapte murdare și apelează la cele mai disperate forme de a ascunde adevărul și de a închide gura temerarilor care îl rostesc. Personal, nu îmi este frică de campania asta de represalii, iar litigiul meu cu nezdruncinatul cuplu îl va rezolva Poporul Român. Pînă atunci, pentru că tot se împlinesc acum 6 ani de la „baia de sînge“ din decembrie 1989, îi acuz public pe Ion Iliescu și Virgil Măgureanu, ca și pe alți complotiști, de asasinarea șefului Statului Român, Nicolae Ceaușescu, și a soției sale, ca și de complicitate, cel puțin morală, la moartea a peste 1.000 de oameni, împușcați după preluarea Puterii de către noua echipă.

Încă din cele mai vechi timpuri se știe că nimic nu se poate clădi pe sînge, acesta fiind motivul principal pentru care, de 6 ani întregi, nu se încheagă nimic în România, iar populația a ajuns la disperare. Faptul că nici măcar un singur asasin nu a fost judecat și condamnat constituie cea mai mare rușine din istoria Justiției în România, demonstrînd că și această importantă putere a statului este timorată, paralizată și, efectiv, călcată în picioare, autorii sîngeroasei lovituri de stat (care au profitat cu o perfidie diabolică de revolta justificată a populației) legîndu-i Zeiței antice nu numai ochii, ci și gura și mîinile. Dar, adevărul tot va ieși la iveală, iar asta nu e o lege umană, ci una divină. Pentru aceste afirmații, pe care le susțin și le semnez, cetățenii Ion Iliescu și Virgil Măgureanu au toate elementele întrunite pentru a mă da direct în judecată, renunțînd la stratagemele penibile de pînă acum, care i-au făcut pe mulți oameni să se îndoiască de inteligența lor.

Domnilor, nu este în intenția mea să vă fac părtași – fie numai și din punct de vedere epistolar – la aceste convingeri ale mele. Ceea ce m-a îndemnat să vă scriu este indignarea mea față de degradarea inimaginabilă a Justiției în țara noastră. Zilnic luăm cunoștință de acte samavolnice, strigătoare la cer, pe care le comit judecători sau procurori. Nu este cazul să reproduc ceea ce știți și dvs. foarte bine, fraudele și crimele mușamalizate fiind de ordinul cîtorva zeci de mii în 6 ani. „Peste 90 la sută dintre slujitorii Justiției sînt corupți“ – asta n-am spus-o eu, ci chiar procurorul Marian Capotă. A luat Justiția vreo măsură împotriva adevăraților vinovați pentru crimele din decembrie 1989, iunie 1990 și septembrie 1991, care au îngrozit o țară întreagă și au murdărit mult-trîmbițata imagine a României în lume? N-a luat, așa încît morții putrezesc în pămînt, iar criminalii sînt oameni politici extrem de aroganți, precum și afaceriști prosperi. A luat Justiția vreo măsură împotriva sacrilegiilor și provocărilor U.D.M.R.-iste, făptuite contra Statului Național Unitar Român, care au culminat cu înființarea unui mini-parlament unguresc în inima Transilvaniei, cu proclamarea autonomiei teritoriale și cu incendierea Tricolorului românesc la Tîrgu Mureș?! N-a luat! A luat Justiția vreo măsură față de blasfemiile proferate public împotriva Poporului Român și a personalităților de anvergură națională, ca Mihai Viteazul (numit „paranoic“), Mihai Eminescu (numit „legionar și fascist“), Octavian Goga (numit „lichea“), Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu și George Călinescu (numiți „curve de lux“ și „autori de genocid cultural“)?! N-a luat! A luat Justiția vreo măsură față de ruinarea economiei și jefuirea patrimoniului național, de către indivizi corupți pînă în măduva oaselor, dintre care unii apar în numeroase Dosare Penale, cum ar fi Petre Roman, Adrian Severin, Bogdan Bujor Teodoriu, Traian Băsescu, Triță Făniță, Dolfi Drimer, Theodor Stolojan, Andrei Pleșu, Coriolan Babeți, Niculae Spiroiu, Gheorghe Florică, Mihai Bujor Sion, Vasile Nițu, Traian Zamfir, Dumitru Iliescu și mulți alții?! N-a luat! A luat Justiția vreo măsură împotriva acelor diplomați străini care au scos, fraudulos, peste graniță mari valori patrimoniale, cum este cazul fostului ambasador al Franței, Renaud Vignal?! N-a luat! A luat Justiția vreo măsură împotriva bandei de nemernici de la Sexy-Club, unde Poliția a demonstrat, cu probe incontestabile, că se făcea trafic de carne vie și se practica sechestrul de persoane, cu bătăi crîncene aplicate fetelor de români care nu voiau să se prostitueze?! N-a luat, pentru că printre clienții care frecventau spelunca respectivă erau și niște cunoscuți procurori, așa că totul s-a mușamalizat rapid. A luat Justiția vreo măsură împotriva Mafiei Caselor, care i-a băgat, pînă acum, în pămînt pe unii dintre marii artiști ai țării, ca George Constantin și Magda Ianculescu, iar pe generalul Gheorghe Catană l-a făcut să-și piardă mințile și să fie internat la Balamuc?! Nu numai că nu a luat, dar ramificațiile acestei Mafii n-ar fi fost posibile fără participarea directă și bine remunerată a unor judecători și procurori! Exemplele ar putea continua, pe sute de pagini. Dincolo de aceste destine umane frînte, dincolo de dramele reale ale unor oameni – știți care e pericolul cel mai mare pe care îl produc asemenea mormane de gunoaie aruncate de Justiție peste crime și tîlhării, ca să li se piardă urma? Vă spun eu: tot mai multă lume își pierde încrederea în Dreptate, iar oamenii, cu frica în oase, nu mai îndrăznesc să se plîngă nicăieri! Or, așa ceva este îngrozitor! Un popor care nu mai crede în Dreptate, care vede că nu mai are nici o instanță morală și legală la care să apeleze, să-și spună necazurile - este un popor intrat în comă. Și asta v-o spune un om care conduce un partid parlamentar și două reviste, un om care, la biroul său senatorial, primește sute de cetățeni pe lună, mii de scrisori și telefoane, care se plîng de dezastrul ideii de Justiție în România, așa că fiți convinși că păstrez un contact permanent cu pulsul adevărat al vieții de zi cu zi. Există, ce-i drept, unele dosare pe rol, tot circulă niște acte de la o instanța la alta, se tot vehiculează niște termene - dar astea sînt surogate ieftine, fumigene în ochii populației, atîta timp cît plătește plevușca pentru rechinii cei mari, patria Acarului Păun fiind România, nu altă țară.

Domnilor, iertați-mă că vă întreb: ce aveți de gînd cu țara aceasta? Cît credeți că mai poate dura batjocura asta fără margini? Cînd anume, în care epocă din Istoria României, pușcăriașii i-au închis pe comandanții militari, iar asasinii i-au vînat pe ziariști, generali și senatori? Niciodată, domnilor! Nu vă dați seama că prestația catastrofală a Justiției poate duce la creșterea mîniei populare cu mult peste cotele de inundație și că asemenea fenomene, în Istorie, au precedat și au justificat apariția celor mai teribile Dictaturi? Am tot respectul față de slujitorii cinstiți ai Justiției - judecători, procurori, avocați, consilieri, grefieri - care își fac datoria față de Lege și față de Obște, dar vai, ei sînt din ce în ce mai puțini și mai izolați, într-o forfotă de interese, și aranjamente, și sforării de culise, și grupuri de presiune, peste care tronează, în chip de Zeus în Olimp, Măria Sa Dolarul. Goana după Aur, bezmetică și nemiloasă, care caracterizează societatea românească de 6 ani încheiați, este pe cale să dezumanizeze și Justiția, să nască monștri și fenomene de abrutizare fără precedent în Istoria României, pe lîngă care Epoca Fanariotă pare un film amuzant, de desene animate. De altfel, în curînd voi publica o anchetă referitoare la vilele pe care le-au ridicat sau le-au cumpărat unii magistrați, vila fiind proba și stația terminus a corupției, avînd în vedere că nimeni nu-și poate permite în România ca, numai din salariu, să devină proprietarul unor edificii de mai multe sute de milioane, sau chiar miliarde de lei. Îi revine Poporului Român sarcina de a pregăti Dosarul nelegiuirilor săvîrșite, sau mușamalizate de unii așa-ziși slujitori ai Justiției.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR,

10 decembrie 1995