Premierul maghiar Viktor Orbán a lăsat senzația că vrea să joace în Liga mare a politicii; desigur că asta i-a enervat pe politrucii de la Bruxelles care l-au luat la mișto și s-au strîmbat la el că a îndrăznit să se bage în față. Cum desigur știți, UE nu e pentru bichoni, ci doar pentru dulăii cei mari. E o democrație de tip sovietic în care toți sînt egali, dar cei din aparatul de partid au calitate de „primus inter pares”, cum spuneau latinii.
Viktor Orbán a vrut să ajungă la Beijing, doar că a luat-o pe etape, din toate punctele de vedere. S-a oprit întîi la vecinul din Kiev, simulînd preocupare pentru situația Ucrainei și îndemnîndu-l pe Zelenski să accepte o încetare imediată a focului cu Rusia. Firește că ucraineanul s-a uitat mirat la el, o fi zis „da, da” și s-a grăbit să scape de el. Incompetenții de la Bruxelles s-au grăbit să strige că Orbán nu reprezintă Uniunea și că e de capul lui acolo, fiindu-le frică să nu le strice angajamentele cu „marele licurici”.
De la Kiev, Orbán a trecut Niprul la Moscova, că doar prietenia maghiaro-rusă e una veche de tot. În fața lumii a lăsat impresia că a vrut și el să se dea drept mare negociator pentru pace, deși a fost primit cu prietenie de Putin și au discutat la fel de amical. Politico titrează: „Reluînd cu tristețe narațiunea liderului rus conform căreia Europa este belicoasă”. Repede presa de casă a bruxellezilor, în speță „Scînteia”, și anume ziarul „Politico”, au scris că „majoritatea membrilor UE nu vor să aibă de-a face cu «boierul maghiar» al lui Putin și au precizat că acesta nu vorbește în numele lor la Kiev, Moscova sau Beijing. Singura comparație potrivită pentru autoproclamata «misiune de pace 3.0» a lui Orbán este cu ofertele generoase ale lui Benito Mussolini de a arbitra negocierile de pace dintre Adolf Hitler – partenerul său în Pactul de Oțel – și Marea Britanie și Franța în 1939.
Il Duce îi ceruse ministrului său de Externe –
și ginerelui – contele Galeazzo Ciano, să conducă efortul de farsă, întrucît Marii Britanii și Franței li s-a dat un fapt împlinit și li s-au ținut prelegeri severe despre cum «pacea adevărată» nu ar fi posibilă dacă ar insista asupra recîștigării independenței Austriei, Cehoslovaciei și Poloniei“.
„Este adevărat că Orbán nu a mers atît de departe încît să ofere o propunere de teritoriu pentru pace, dar nu a făcut nici un efort să se distanțeze de declarația post-întîlnire a lui Putin, reiterînd cererea Kremlinului ca Ucraina să-și retragă toate forțele din cele patru regiuni estice pe care Rusia pretinde că le-a anexat în 2022 ca o condiție pentru orice discuții de pace.
Cînd vine vorba de Orbán, ironiile se adună. Liderul maghiar și-a făcut un renume ca tînăr disident anticomunist, ținînd un discurs anti-rus de foc la reînhumarea lui Imre Nagy din 1989 — liderul revoltei maghiare din 1956 împotriva sovieticilor. Dar cine spune că un leopard nu își poate schimba petele? Din 2008, Orbán s-a transformat dintr-un brand libertarian într-un conservator și iliberal național aliniat Rusiei, reprimarea brutală a revoltei maghiare fiind aparent acum pe deplin iertată și uitată. În 2019, fostul disident l-a întîmpinat cu bucurie pe Nikolai Kosov – fiul unui ofițer KGB care a fost trimis să ajute la înăbușirea revoltei conduse de Nagy – pentru a discuta despre relocarea unei bănci rusești, ea însăși marcată de istoria Războiului Rece”. Ar trebui probabil să fim cu toții niște libertarieni aliniați Bruxelles-ului și Americii, că nu ne lăsați voi să fim conservatori. Atunci ați fi mulțumiți, nu-i așa, neo-marxiștilor?
Într-un final, Viktor Orbán a ajuns acolo unde și-a dorit de la început: în China, cu care vrea să semneze acorduri economice pentru țara sa așa cum fac și francezii și germanii și tăntica Ursulica, care-și va continua, se pare, politica distructivă a Europei și în următorii ani. Ăștia însă fiind democrați, liberali, progresiști, liber-schimbiști și alți… triști, că la ce probleme au cu conservatorii căpoși nu au cum să fie veseli, își permit. Orbán și noi, românii, nu.
Scrie Politico: „În mai, de exemplu, Orbán l-a abordat pe președintele chinez Xi Jinping la Budapesta pentru a semna aproape două duzini de acorduri pentru aprofundarea cooperării economice și culturale. În timpul unei conferințe de presă care a urmat discuțiilor, Orbán a lăudat «prietenia continuă și neîntreruptă» dintre cele două țări de la începutul mandatului său în 2010 și a promis că Ungaria va continua să găzduiască noi investiții chineze – trei sferturi din investițiile în Ungaria au venit din China.
Premierul a precizat, de asemenea, că Ungaria va continua să obțină cea mai mare parte din sursele de energie din Rusia. În timp ce ministrul maghiar al Afacerilor externe, Péter Szijjártó, se afla la Sankt Petersburg pentru un forum economic boicotat de alți lideri occidentali în iunie, el a spus că Ungaria nu intenționează să oprească achiziționarea de gaze naturale de la Moscova, în ciuda presiunilor de la Washington și Bruxelles. Este ușor de înțeles că Orbán nu este un Ferenc Szálas modern –
ofițerul militar care a condus guvernul Ungariei în timpul ocupației țării de către Germania nazistă în al
II-lea Război Mondial. Putin nu ar avea nevoie să ocupe efectiv Ungaria; totul este oferit pe o farfurie”. Probabil dacă v-ar fi oferit-o vouă era cel mai dulce băiat, este?
„Misiunea de pace falsificată a lui Orbán face parte dintr-o tapiserie perfidă țesută la Moscova, Beijing și Budapesta și nu ar fi putut veni într-un moment mai rău – în ajunul summitului NATO și cu Ucraina prinsă într-o criză fiscală, negociind cu creditorii suverani și multilaterali despre vechile obligații de datorie pentru care rambursările vor fi reluate în august.
Chiar înainte de aflarea rezultatului alegerilor din Franța, era clar că fiabilitatea Franței ca aliat al Ucrainei va fi probabil compromisă. Între timp, de cealaltă parte a Atlanticului, probabilitatea realegerii fostului președinte Donald Trump provoacă rumoare, pe măsură ce dinamica sprijinului occidental este pe punctul de a se schimba”.
De fapt, de asta le tremură tuturor chiloții: vine Trump la putere, le ia jucăria din mînă și atunci să-i văd ce vor face cu un șef nasol la Washington care le va pune doar piedici și le va da brînci pe scări! Abia aștept să le văd mutrele!
IOAN TEODOR