Firește, căderea unui Guvern nu înseamnă o tragedie nicăieri. Nimic nu e bătut în cuie, nimic nu e veșnic, decît, vorba unui om de spirit, Voltaire, provizoratul. S-ar putea ca la numărătoarea bilelor albe și negre Opoziția să-și vadă, în sfîrșit, visul cu ochii și să asiste la căderea Guvernului Văcăroiu. Dar, dacă membrii Opoziției cred că asta va rezolva problemele de fond ale Țării, se înșală amarnic. Dimpotrivă, vom intra în noul an fără Guvern și, dată fiind încrîncenarea luptei pentru Putere a atîtor forțe politice, nu se va coagula un cabinet nici măcar în februarie viitor. Vă vorbesc detașat de toate acestea, pentru simplul motiv că partidul nostru este unul dintre foarte puținele care nu se bat pentru Putere, n-am cerut nimănui să fim cooptați în Guvern, pentru că ziua noastră încă nu a sosit. „Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor!” – spune un proverb românesc. Și cea mai mare nebunie pe care o putem face acum este să ducem la căderea Guvernului Văcăroiu. Dincolo de el, pentru o bună perioadă de timp, în România se va instaura anarhia. Pentru că, uneori, dorința de a face bine face mai mult rău.

Așadar, Partidul România Mare va vota îm­potriva moțiunii de cenzură. În privința acuzațiilor de corupție, considerăm că oricine poate vorbi în România de așa ceva, mai puțin PD-FSN. Mă mir că reprezentanții săi n-au tras încă semnalul de alarmă, ca în Gara Băneasa, ca să dea Guvernul jos! Nu facem un secret din a vă spune că un partid național ca al nostru nu ar putea vota alături de o organizație anticonstituțională, pe care n-o recunoaștem, U.D.M.R.-ul, și care a depus 32 de semnături pe moțiunea de cenzură, de la Borbely Ladislau și Barany Ferenc, pînă la Verestoy Attila și Tokay György. Oare de ce doresc maghiarii din U.D.M.R. răsturnarea Guvernului? Îi sfătuim pe toți colegii parlamentari ca, indiferent de dispozițiile pri­mite pe linie ierarhică, să reflecteze bine de tot înainte de a vota. Au domniile-lor garanția că vor scoate Țara din criză? Că vor aplica un alt sistem de reformă, în afara acestuia, acreditat pe plan mondial, că vor face minuni peste noapte? Mă îndoiesc. Îl sfătuim pe premierul Nicolae Văcăroiu să privească senin și cu stoicism rezultatele votului, și să-și aducă aminte de versurile rostite de Vasile Alecsandri ca omagiu față de Luceafărul tînăr ce urca pe bolta culturii române, Mihai Eminescu: „E vreunul care cîntă mai bine decît mine?!/ Cu-atît mai bine Țării și lui cu-atît mai bine”. Avem și noi un prim-ministru cinstit, muncitor, cu o judecată sănătoasă, modest, și uite cum îl punem la zid, și cum îl vînăm și îl sacrificăm, pentru că n-a reparat întru totul ce-au stricat alții înainte, așa că, de fapt, îl pedepsim nu pentru greșelile lui omenești, ci pentru meritele lui. Bravos, Națiune, vorba lui Nenea Iancu, frumos ne șade! (Aplauze)

Și iată cum un partid ca al nostru, ștampilat de unii neputincioși cu calificativele aberante de bolșevic, antisemit, neocomunist, extremist și alte bazaconii din astea, vă invită pe toți la înțelepciune și la o dreaptă cumpănire a lucrurilor. Permiteți-mi o mică paranteză. Deci comuniștii noștri sînt răi, comuniștii Opoziției sînt buni. Ciudată alchimie. Am în mînă o Carte de Evidență Personală P.C.R. a unui colos al Opoziției, monarhist și anticomunist, care, minune, a participat viguros la colectivizarea agriculturii, fost membru al C.C. al P.C.R. și deputat în M.A.N. și a primit nu mai puțin de 5 decorații de la Gheorghiu-Dej și Ceaușescu: Medalia Muncii în 1954, Ordinul Muncii în 1956, Ordinul 23 August în 1966, alt Ordin 23 August în 1974 și Steaua R.S.R. Numele lui este Octavian Paller, felicitări!

Doamnelor și domnilor, și noi știm că nu se mai poate continua în tensiunea asta, în neputința asta, dar există un remediu minunat, care poate vindeca maladiile și orgoliile politice pe cîțiva ani buni. Mă refer la alegerile anticipate, pe care le reclamăm pentru începutul anului viitor – întîi locale, pentru o nouă configurație a primarilor și a consilierilor, și apoi generale, pentru reașezarea Parlamentului în funcție de noile opțiuni ale electoratului. Propunem, de asemenea, ca în aceeași zi cu alegerile generale, ca să nu scoatem lumea din casă de mai multe ori, să organizăm un referendum pe tema Republică sau Monarhie, ca să ne lămurim odată, definitiv, dacă mai era nevoie, și în această problemă. Este singura modalitate de a produce schimbări majore în viața Țării, fără convulsii sociale și, Doamne ferește, fără vărsări de sînge. Iar Guvernul Văcăroiu ar putea avea ca principală sarcină organizarea în bune condițiuni a acestor atît de necesare alegeri. Sper că a înțeles toată lumea, inclusiv cei care trăiesc din iluziile unui trecut ireversibil, cîtă dreptate avea Abraham Lincoln, care spunea, pe la 1860, că „Votul e mai puternic decît sabia!”. În politică nu poți greși de două ori și cel mai bun exemplu este ceea ce se petrece acum în Rusia – plînge rîsul de-astă vară, cum spunea românul, adică populația Rusiei l-a pedepsit pe Boris Elțîn pentru că a pus tunurile pe Parlament, și iată că l-a votat pe Vladimir Jirinovski, din rațiuni pe care numai Poporul, în straturile sale cele mai adînci, le cunoaște. Tot astfel și la noi se va vedea cine reprezintă cu adevărat ceva în inima alegătorilor, și tot atunci vor dispărea de pe scena politică acele partide-tabacheră, care fac o zarvă infernală, deși nu au vorbit niciodată în numele cuiva, ci au aruncat cu fumigene, și mai mult au încurcat locul. Aici va fi momentul adevărului – cine se teme de alegeri anticipate? Exact aceia care vor să vină la Putere rapid, la înghesuială, ca, înainte de a-i dizolva electoratul, să poată gusta din rodia dulce a Puterii, ca să cînte aidoma Coanei Chirița: „Iată-mă-s isprăvniceasă!”. (Se strigă din partea Opoziției: Lasă-l băăă, în pace!) (Aplauze însuflețite)

Sfîrșit

CORNELIU VADIM TUDOR

(17 decembrie 1993, plenul Camerelor Reunite ale Parlamentului)