EL ne-a dat LUMINA, dar noi nu o vedem, de întuneric ne împiedicăm. Aprindem Ruguri cu aură de durere, iar flacăra lor în noi răspîndește cărări în vid, pe care e atît de greu să simți dacă L-ai trădat sau nu pe Dumnezeu. Mereu declarăm război Luminii din noi, în amintirea unui timp uitat, cînd o flacără fără contur ne-a trădat.
O, Doamne Sfinte, transformă Lumina în cuvinte, și cînd rostim un cuvînt, Lumina să strălucească pe Pămînt. Inima și conștiința noastră – frînturi de soare – să fie pentru Lumină ALTARE, în infinitul tablou ,,pictat” de CREATOR. Aceasta e Poarta ce deschide întregul Univers, în care Planeta Albastră, cu OM și POM roditor, frumuseți fără cuvinte, făurite în taine sfinte, sînt imagini imposibil de redat, pentru că totul a fost creat de Marele Împărat. Arta Sa este iubirea pe care o are pentru fiecare, iar în destin stă scris tot Cerul promis prin CRUCEA RĂSTIGNIRII, miracol al nemuririi. Celebrii Van Gogh, Rembrand, Gaugain, Leonardo Da Vinci, Rafael L-au imitat pe EL. Ei însă n-au creat, ci doar au copiat din Natură frumusețea pură.
Viața noastră e ca un copac. Din rădăcini cresc tulpini ce se ramifică, alcătuind coroana frunzelor ce cad Toamna. Adevărul și Viața sînt Cerul deschis de Copacul despuiat ce și-a jertfit rînd pe rînd frunzele în vînt, în calea spre Adevăr întrupată în El, Cel fără de vină, ca noi să devenim Lumină.
De la naștere pînă la moarte, Ispita-i tot timpul aproape. Fiind risipită în natură, ispita adună iubire și ură. Multiplii ei ochi de magnet te atrag discret și, parcă hipnotizat, îi faci mereu pe plac. Ispita a-nceput prin mărul din care a mușcat prima femeie și primul bărbat, din primul veac. Apoi, în cîntec de privighetori, Fluturii, atrași de miraculosul polen, zburînd din floare în floare, le-au transformat în grădini roditoare. Frumusețea din natură este ispită pură, ea pare o floare cu parfum și culoare. Dar polenul căzut ca un jar în potire toate florile îl îndură, în dulci suferințe peste măsură.
Gîndurile – tulpini de lumină – răsar în cuvînt de împăcare în credința străbună pentru o lume mai bună. Cînd cugetul tău stă față-n față cu Dumnezeu, la spovadă, eliberat de păcat, îl simți cum zboară ascuns într-un cuvînt: LUMINA din Duhul Sfînt (versuri inspirate din Sfînta Liturghie).
,,Vă cheamă Domnul slavei la Lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veșnicii,
Fortificați biserica creștină
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplînte
Pecetea Domnului Isus Christos

Un clopot tainic miezul nopții bate
Și Isus coboară pe pămînt,
Din piepturile noastre-nsîngerate
Răsună Imnul Învierii sfînt.

Veniți creștini, luați lumină
Cu sufletul smerit, purificat,
Veniți flămînzi, gustați din cină,
E nunta Fiului de Împărat”. (Valeriu Gafencu)
LILIANA TETELEA