
- 04-01-2022
- 0 Comentarii
- 356
- 0
COVID-19 face ravagii în întreaga lume de doi ani și încă nu se gîndește să scadă în intensitate, în timp ce coronavirusul provenit din provincia Wuhan a suferit mutații de mai multe ori, adaptîndu-se la corpul uman. Deși cercetătorii și medicii au învățat multe despre virus și au dezvoltat metode de tratament și prevenire a infecțiilor care salvează multe vieți, cursa dintre virus și oameni de știință continuă.
Tulpina dominantă
Pînă la sfîrșitul anului 2021, numărul cazurilor de COVID-19 ajunsese la aproape 300 de milioane, iar numărul deceselor a fost de 5,4 milioane, fiind în continuă creștere. În acest timp, varianta Delta a coronavirusului SARS-Cov-2, care a fost identificată în India în decembrie 2020, s-a răspîndit pe întreaga planetă. Pînă în luna noiembrie a fost înregistrată în 179 de țări și recunoscută ca tulpină dominantă care a înlocuit variantele anterioare.
Acest lucru a fost posibil datorită mutațiilor care au afectat genele care codifică proteina Spike (proteina S) – aceasta interacționează cu receptorul ACE2 de pe suprafața celulelor umane, ceea ce permite pătrunderea virusului în interior. Mutațiile proteinei S afectează nu numai transmisibilitatea virusului, ci și neutralizarea acestuia de către anticorpi.
Varianta Delta a SARS-Cov-2 este considerată a fi cea mai contagioasă dintre virusurile respiratorii. Este cu 40-60% mai infecțioasă decît tulpina Alfa (tulpină britanică) și cu 225% mai infecțioasă decît tulpina originală. Indicele de reproducere a coronavirusului (numărul mediu de persoane care se infectează de la o persoană bolnavă) a crescut de la 2,4 - 2,6 la 5,9. Pentru comparație, următoarele infecții virale au indici de reproducere: 0,2 - 0,8 (MERS), 1,2 - 1,4 (gripa sezonieră), 1,4 - 1,8 (virusul Ebola), 2 - 4 (răceli și SARS sezonier), 3,5 - 6 (variolă) și 10 - 12 (varicelă). Oamenii de știință chinezi au publicat un raport conform căruia tractul respirator al persoanelor afectate de varianta Delta conține de o mie de ori mai multe copii ale virusului decît cel al persoanelor cu alte tulpini de coronavirus.
Deși Delta a fost considerată îngrijorătoare datorită rezistenței sale mai mari la anticorpii neutralizanți, imunitatea păstrată după recuperarea în urma variantei Alfa sau dezvoltată prin vaccinare rămîne eficientă în prevenirea unei forme severe de COVID-19. Potrivit unor studii, persoanele vaccinate cu un diagnostic confirmat de COVID-19 au, în medie, o încărcătură virală mai mică. Nu toți experții au confirmat acest lucru, totuși acești pacienți rămîn contagioși pentru o perioadă mai scurtă de timp.
Valul Delta
Varianta Delta, cunoscută și sub numele de tulpina indiană, a dus la al doilea val mortal al pandemiei de coronavirus în India, care a început în februarie 2021. De aici, valul s-a extins în alte țări: Fiji, Marea Britanie și Africa de Sud, iar apoi în întreaga lume. Acest lucru a dus la o creștere a mortalității și a infecțiilor care apar în ciuda administrării vaccinului. Unii experți în sănătate și-au exprimat îngrijorarea conform căreia noua tulpină a făcut imposibilă obținerea imunității de turmă, datorită faptului că aceasta ar putea fi transmisă printre cei care au fost vaccinați. Cu toate acestea, studiile au arătat că vaccinarea completă a populației va încetini semnificativ evoluția virusului și va duce la sfîrșitul pandemiei. Cercetările timpurii au arătat că varianta Delta a coronavirusului provoacă forme mai severe de COVID-19 decît alte tulpini. Pacienții care sînt testați pozitiv la Delta au mai multe șanse de a dezvolta pneumonie sau au nevoie de o mască de oxigen decît persoanele infectate cu varianta clasică sau Alfa. În același timp, riscul de spitalizare s-a dublat, riscul de a fi internat într-o unitate de terapie intensivă a crescut cu 287%, iar probabilitatea de deces a crescut cu 137%.
Varianta africană
Noua variantă Omicron a SARS-Cov-2, înregistrată în Africa de Sud, a devenit cunoscută pe 24 noiembrie 2021, iar două zile mai tîrziu, OMS a catalogat-o drept un motiv de îngrijorare. Această tulpină are un număr neobișnuit de mare de mutații. În comparație cu tulpina clasică Wuhan, are încă 60 de mutații, 32 dintre ele afectînd proteina S. Multe modificări genetice nu se văd în alte variante.
În ciuda afirmațiilor conform cărora Omicronul poate avea o origine artificială, abundența mutațiilor poate fi explicată prin faptul că virusul a evoluat de mult timp în corpul pacientului, al cărui sistem imunitar este semnificativ slăbit. În acest sens, oamenii de știință sugerează că aspectul său este asociat cu infecția cu HIV la un pacient infectat cu SARS-Cov-2. În plus, virușii tind să facă schimb de material genetic, așa că una dintre mutații ar fi putut fi de la coronavirusul HCoV-229E, care provoacă răceala comună.
Pacienții cu tulpina Omicron sînt raportați a fi cu 50 pînă la 70% mai puțin predispuși la spitalizare decît cei cu Delta. Variantele Omicron se răspîndesc în țesuturile bronșice de 70 de ori mai repede decît tulpinile anterioare, dar se presupune că nu pătrund mai adînc în plămîni și sînt mai puțin susceptibile de a provoca pneumonie și sindrom de detresă respiratorie acută. Cu toate acestea, în ciuda dovezilor care atestă că Omicronul cauzează mai puține boli, este mai transmisibil, slăbește sistemul imunitar și este mai rezistent la vaccinuri. Chiar dacă această tulpină este într-adevăr mai ușoară decît varianta Delta, poate pune o presiune puternică asupra sistemului de sănătate prin creșterea spitalizărilor din cauza infecțiilor. Pînă la sfîrșitul anului 2021, varianta Omicron a fost descoperită în peste 80 de țări de pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Înlocuiește în mod activ tulpina Delta și este probabil să devină forma dominantă a SARS-Cov-2 în 2022.
Omicronul este cea mai semnificativă amenințare de la începutul pandemiei, potrivit specialiștilor din domeniul sănătății și oficialilor. Cu toate acestea, conform celor mai recente date, dozele de rapel de vaccinuri sînt capabile să restabilească apărarea organismului la un nivel caracteristic pentru Alfa și alte tulpini de coronavirus (aproximativ 80%).
Dificultăți în administrarea vaccinurilor
În martie 2021, oamenii de știință s-au confruntat cu complicații neprevăzute și rare după unele vaccinuri, exprimate în tulburări de coagulare a sîngelui. Aceste vaccinuri – dezvoltate de Oxford-AstraZeneca și Johnson & Johnson – se bazează pe adenovirusuri, iar medicii au raportat o legătură cu trombozele. Deși inițial se credea că vaccinurile nu au nici un efect asupra trombozei, studiile au arătat că există o relație cauzală între cele două. În unele țări, utilizarea vaccinurilor a fost suspendată pînă la clarificarea ulterioară a posibilelor complicații.
Vectorul viral ChAdOx1 a devenit baza pentru vaccinul Oxford-AstraZeneca Vaxzevria și vectorul pe bază de adenovirus HAdV-D26 pentru vaccinul Johnson & Johnson. Un număr foarte mic de pacienți care au primit unul dintre aceste vaccinuri au dezvoltat o tulburare de sîngerare periculoasă, numită și tromboză cu sindrom de trombocitopenie (TTS).
În decembrie 2021, oamenii de știință au descoperit mecanismul probabil al complicațiilor, care constă în legarea adenovirusului de factorul plachetar 4 (sau factorul antiheparin PF4), care determină o reacție în lanț care duce la formarea cheagurilor de sînge. După injectare, adenovirusul se leagă de PF4, dar în cazuri foarte rare intră în sînge, unde, în combinație cu PF4, determină reacția sistemului imunitar, considerînd ambele molecule ca fiind străine. Un răspuns imun inadecvat eliberează anticorpi împotriva factorului antiheparină. La rîndul lor, acești anticorpi se leagă de trombocite, făcîndu-le să se aglomereze și să formeze cheaguri de sînge. Cu toate acestea, acest lucru se întîmplă în cazuri extrem de rare, iar experții subliniază că beneficiile și siguranța vaccinurilor cu adenovirus depășesc riscurile potențiale.
O lovitură pentru organism
Coronavirusul diferă de alți viruși respiratori prin faptul că poate infecta organismul sistemic, provocînd o funcționare defectuoasă a sistemului imunitar și afectînd funcțiile diferitelor țesuturi și organe. Identificarea mecanismelor este necesară pentru a preveni evoluția severă a COVID-19; totuși, experții încă nu înțeleg toate detaliile unui astfel de impact. De exemplu, o insuficiență imunitară este exprimată nu numai într-o furtună citokinică, ci și în limfopenie – o scădere a numărului de limfocite care luptă cu agentul patogen.
Infecția duce adesea la probleme neurologice – acestea sînt detectate la aproape 84% dintre pacienți. Pacienții care sînt bolnavi raportează adesea o pierdere a gustului și a mirosului, unii dintre ei au conștiința tulbure. Au fost raportate și cazuri de accidente vasculare cerebrale, convulsii și chiar tulburări psihice. Inițial, acest lucru a fost explicat prin faptul că SARS-Cov-2 atacă celulele nervoase, dar ulterior cercetătorii au negat presupusa neurotropicitate a virusului. S-a dovedit că nu afectează direct celulele nervoase, așa cum s-a arătat, de exemplu, pe limfocite. Adică, pierderea mirosului nu este cauzată de pătrunderea virusului în celulele bulbului olfactiv. Oamenii de știință au demonstrat că virusul infectează endoteliocitele – celulele care căptușesc vasele barierei hemato-encefalice. Acest lucru duce la moartea celulelor și la distrugerea vasculară. Ca urmare, aprovizionarea cu sînge a creierului scade, se dezvoltă înfometarea de oxigen și glucoză.
Potrivit reprezentanților OMS, pe baza situației actuale a răspîndirii coronavirusului, viitorul pandemiei de COVID-19 rămîne incert. Oamenii de știință au în vedere mai multe scenarii; potrivit unuia, varianta Omicron a SARS-Cov-2 este un prevestitor al faptului că COVID-19 se va transforma treptat într-un virus sezonier de răceală. Cu toate acestea, pandemia în sine este în plină desfășurare și nu va scădea în viitorul apropiat pînă cînd acoperirea vaccinală nu va ajunge la cel puțin 70% din populația lumii. Nici în acest caz, coronavirusul provenit din Wuhan nu va dispărea complet, ci se va transforma într-o infecție endemică, adică vor apărea focare locale, așa cum se întîmplă cu ARVI convențional.
Oamenii de știință studiază în prezent varianta Omicron pentru a determina cît de grav poate afecta imunitatea dobîndită de COVID-19 și situația epidemiologică în general. În ciuda faptului că mulți medici raportează că varianta Omicron provoacă o infecție mai blîndă, orice predicție trebuie făcută cu mare atenție, iar toate eforturile și măsurile ar trebui îndreptate către prevenirea SARS-Cov-2 și dezvoltarea de noi tratamente.
ALEXANDRU ENIKEEV
-2.6 C