Vadime, cînd ai plecat Multe feţe-ai întristat Multe lacrimi s-au vãrsat Românii te-au regretat.

Ai fost un mare poet Dar şi mare patriot Adevãrat om de stat Drept, corect şi ne-nfricat.

Ai fost o enciclopedie Asta toatã lumea ştie Aveai minte sclipitoare Şi inimã iubitoare.

Multe-ai avut în dotare De la Dumnezeu cel Mare Te-a înzestrat cu ce-i frumos Cu tot ce-i mai valoros.

Aveai o culturã mare, Şi-aveai multã ascultare Cuvîntul tãu rãzbãtea Întrega ţarã te-admira.

Poet mare şi distins Gînditor de neînvins Voind România Mare Te-ai ales cu supãrare.

Nu ţi-au plãcut pãcãtoşii Lacomii şi mincinoşii Derbedeii şi hoţimea Îngîmfaţii şi prostimea.

Ai avut şi duşmani mulţi Oameni mici, nişte mãrunţi Josnici şi întunecaţi Nişte rataţi dezmãţaţi.

Dar cum psiholog erai Gîndurile le ghiceai Şi le spuneai verde-n faţã Nici unul nu-ţi fãcea faţã.

Ai fost iubitor de ţarã Voiai România Mare Visul tãu nu s-a-nplinit Cãci moartea te-a gãsit.

Mulţi te-au dorit preşedinte Toţi îşi vor aduce aminte C-au greşit rãu la votare A fost rãzbunare mare.

Pentru întreaga Românie Ai vrut pace, nu mînie În veci nu se va uita Toatã strãdania ta.

Acolo unde ai plecat, Ai grijã la ce-ai lãsat Fii alãturi de noi, Ca sã scãpãm de nevoi.

Dã-ne gînduri şi puteri Nu ca sã facem averi Ci sã ne iubim ca fraţi Români buni, bine cotaţi.

Şi cînd vom fi toţi uniţi, Vadime, sã nu ne uiţi Învelit în Tricolor, Se ne-apari în vis, în zori.

ECATERINA MAZILESCU