Îi aduc mulțumire lui Dumnezeu că mi-a oferit acest privilegiu, de a asista la freamătul acesta de fluturi care, în gingășia lor, creează o nouă lume, pe cea a basmelor fermecătoare cu feți-frumoși, în care mă regăsesc, prin amintirile din copilărie. Și umblu prin grădina mea cu pruni visători și meri în floare... Ah, cum trec anii! ... Cum trec toate!... Fluturii dansează în cîntec de păsări, alcătuind un spectacol orbitor de frumos, ca un pisc de deal podidit de stele cu chipuri de îngeri în continuă frămîntare... Fluturii dansează în cîntecul cucului, în zborul rîndunelelor și al altor păsări care, prin prezența lor, împreună cu ei, creează pentru fiecare dintre noi raiul pe acest pămînt, binecuvîntat de mîna lui Dumnezeu întru statornicirea unor momente de neuitate frumuseți... Și nu-i doar părerea mea, poate subiectivă, ci a tuturor celor care asistă la dansul fluturilor, pînă ce vor apărea primele semne ale înghețului, cînd iarba se stinge lent sub lingourile brumelor de toamnă. Poate că în nici o parte a universului viața nu e așa de frumoasă ca aici, pe pămînt... Așa a decis Dumnezeu cu noi, să ne binecuvînteze cu atîtea neasemuite daruri și frumuseți.

Acum, la balul fluturilor, eu nu mai sînt în mine, mă simt risipit prin culoarea dansului lor și trăiesc, la propriu, fermecătoare clipe de poezie, în grădina mea, cu meri și peri de lumină, cu viță de vie și cărarea străbătută de cîntecul greierilor, transfigurînd emoțiile în imagini poetice din cele mai fremătătoare. Și cum să nu mă bucur, cînd simt, parcă, în adîncul sufletului, cum fiecare fluture îmi vorbește de pe pervazul inimii, îndemnîndu-mă la fericirea de a exista... Fiecare fluture dansează cît poate el de frumos pentru mine, ca om îndrăgostit de natură. Fie că le înțeleg sau nu dansul, pentru mine, ei sînt nemurirea naturii satului, întru trezirea la viață a lumii, de după perdelele pădurii cocoțate pe dealuri, acolo unde arborii seculari sînt încoronați, cu fiecare generație, în sunetul dulce al doinelor cîntate la fluier. Fluturii vin și pleacă, pleacă și vin, întru veșnicia aripilor lor, stropite cu picături de aur și argint. Așa se definesc noi generații de fluturi, din generația prezentă cu care mă mărginesc, de la o oră la alta, de la o zi la alta – de la o poezie de dor la alta, în dansul lor vrăjit, încărcat de frumuseți nemuritoare.

ION MACHIDON,

directorul Cenaclului ,,Amurg sentimental”