Acest articol dorește să explice condițiile în care ne aflăm în prezența unei lovituri de stat, fiindcă trăim vremuri în care ne confruntăm cu tot felul de provocări, și-mi doresc ca cititorii Revistei „România Mare” să primească informațiile și explicațiile de care poate nu au parte cercetând alte surse de știri.
Se tot pronunță această expresie – lovitură de stat – încă din luna decembrie a anului 2024 cu privire la anularea alegerilor prezidențiale, și sunt convins că sunt foarte mulți cetățeni care, atunci cînd aud expresia lovitură de stat, se gândesc la preluarea puterii de către un grup de persoane ce blochează aparatul puterii, îl acaparează și în final i se substituie.
„Deși termenul «lovitură de stat» a fost folosit de mai bine de trei sute de ani, fezabilitatea loviturii de stat derivă dintr-o dezvoltare relativ re­centă: ascensiunea statului modern cu birocrația sa profesională și forțele armate permanente.  Puterea statului modern depinde în mare măsură de această mașinărie permanentă care, cu arhivele, dosarele, înre­gistrările și oficialii ei, poate urmări îndeaproape și, dacă
dorește, poate controla acti­vitățile organizațiilor mai mici și cetățenilor.
Statele «totalitare» folo­sesc pe deplin informațiile detaliate și cuprinzătoare care sunt disponibile pentru majoritatea statelor, oricât de «democratice»: instrumentul este în mare măsură același, deși este utilizat diferit“.
„Creșterea birocrației moderne are două implicații care sunt cruciale pentru fezabilitatea loviturii de stat: dezvoltarea unei distincții clare între mașina permanentă a statului și conducerea politică și faptul că, la fel ca majoritatea organizațiilor mari, birocrația are o ierarhie structurată cu lanțuri definite de comunicare.
Când o mașinărie de partid controlează numirile în serviciul public, fie ca parte a unui control «totalitar» general, fie din cauza unei perioade foarte lungi de mandat (ca în Italia postbelică), asociații politici sunt numiți la nivelurile superioare ale birocrației, parțial pentru a proteja regimul și parțial pentru a asigura executarea politicilor decise de acesta.  Astfel, «bărbații de partid» dețin slujbele cheie în poliția și serviciile de securitate din Franța și Italia, la fel cum în țările comuniste toate slujbele de conducere sunt ocupate de așa numiții «apparatchik» de partid. O lovitură de stat implică unele elemente din toate aceste metode diferite prin care poate fi preluată puterea (puci, pronunciamento, lovitură de stat militară),  dar, spre deosebire de majoritatea, lovitura de stat nu este neapărat asistată nici de intervenția maselor, nici, într-o măsură semnificativă, de forța de tip militar. Asistența acestor forme de forță directă ar facilita, fără îndoială, preluarea puterii, dar ar fi nerealist să credem că ele vor fi disponibile pentru organizatorii unei lovituri de stat.  Deoarece nu vom fi la conducerea forțelor armate, nu putem spera să începem planificarea unei lovituri de stat cu unități militare considerabile aflate deja sub controlul nostru, și nici guvernul dinainte de lovitură de stat nu ne va permite să ducem propaganda și organizarea necesare pentru a folosi efectiv «masele largi ale poporului».
O a doua trăsătură distinctivă a unei lovituri de stat este că nu implică nicio orientare politică anume. Revoluțiile sunt de obicei «de stânga», în timp ce puci-ul și pronunciamiento sunt de obicei inițiate de forțele de dreapta. O lovitură de stat, totuși, este neutră din punct de vedere politic și nu există nicio prezumție că vreo politică anume va fi urmată după preluarea puterii.  Este adevărat că multe lovituri de stat au avut un caracter hotărât de dreapta, dar nu este nimic inevitabil în acest sens. Dacă o lovitură de stat nu se folosește de mase sau de război, ce instrument de putere îi va permite să preia controlul asupra statului? Răspunsul scurt este că puterea va veni de la însuși statul. În concluzie, o lovitură de stat constă în infiltrarea unui segment mic, dar critic, al aparatului de stat, care este apoi folosit pentru a îndepărta guvernul de la controlul său asupra statului”. Am citat în introducerea acestui articol, fragmente din cartea „Coup d`Etat” scrisă de Edward Luttwak și publicată în anul 1968 în Statele Unite Ale Americii.
După cum scrie și autorul american, puterea de a prelua guvernarea poate veni de la statul însuși, care în anumite cazuri are posibilitatea să blocheze ajungerea la putere a celor pe care nu-i dorește acolo.  În cazul unor alegeri anulate sau contestate de către unul dintre candidați, avem în principal două situații: dacă există motive bine întemeiate și probe clare (de exemplu, ingerință masivă și dovedită a unui alt stat care afectează rezultatul), anularea alegerilor poate fi constituțională și legală, mai ales dacă este dispusă de o instituție cu autoritate legală (ex: Curtea Constituțională, comisia electorală etc.). În acest caz, nu este considerată o lovitură de stat, ci o măsură excepțională de protejare a suveranității și integrității procesului democratic.
Dacă nu există probe clare sau suficiente, iar decizia e luată abuziv sau în afara cadrului legal/constituțional, ori este motivată politic pentru a împiedica venirea la putere a unei persoane sau a unui partid ales democratic, atunci poate fi considerată o lovitură de stat mascată – o formă de deturnare a voinței populare, chiar dacă e făcută prin instituții aparent legale, fiindcă așa cum știm cu toții, voința populară prevalează întrucît democrația este un sistem de guvernare în care puterea aparține poporului, iar conducerea statului se realizează prin intermediul unor reprezentanți aleși de cetățeni.
În concluzie, anularea alegerilor nu este automat o lovitură de stat, dar poate deveni, dacă e făcută în mod abuziv, fără temei legal și împotriva voinței suverane a poporului. Totul ține de transparență, probe și respectarea Constituției. Unul dintre cele mai relevante și recente exemple este dat de alegerile prezidențiale din SUA din 2020, unde au existat acuzații masive de fraudă electorală și de ingerință externă (mai ales din partea Chinei și Rusiei, conform unor voci din tabăra lui Trump).
Să vedem cum s-a derulat și de ce nu a fost considerată o lovitură de stat, deși au fost încercări care se apropiau de ideea asta. Joe Biden a câștigat alegerile, conform datelor oficiale. Donald Trump și susținătorii săi au acuzat fraudă masivă, voturi ilegale, manipulări prin software și chiar ingerință externă. S-au cerut renumărări, anulări de voturi, anularea certificării alegerilor în anumite state-cheie. Instituțiile statului au intervenit într-un sens legal și instituțional, nu pentru a anula alegerile, ci pentru a verifica acuzațiile:  Curțile federale și Curtea Supremă au analizat zeci de procese. Toate au fost respinse din lipsă de probe concludente. Departamentul Justiției (condus de William Barr, numit de Trump) a afirmat că nu a găsit dovezi de fraudă sistemică. Congresul SUA a validat rezultatul pe 6 ianuarie 2021.
Ce a fost atunci mai aproape de o lovitură de stat? Presiunea lui Trump asupra oficialilor din statul Georgia: „Găsiți-mi 11.780 de voturi”.  Presiuni asupra vicepreședintelui Mike Pence să blocheze validarea votului electoral. Asaltul Capitoliului din 6 ianuarie 2021 – o tentativă de a împiedica validarea democratică a alegerilor. Aici, unii experți și istorici consideră că a fost o tentativă eșuată de lovitură de stat, dar nu prin anularea alegerilor de către instituții, ci prin presiune politică și violență civică. În concluzie, instituțiile au rezistat presiunii și au funcționat conform legii – de aceea nu a fost o lovitură de stat. Dacă instituțiile ar fi anulat alegerile fără probe, la presiunea unui politician, atunci da, s-ar fi calificat ca o lovitură de stat instituționalizată.
Hai să mai luăm un exemplu foarte clar de lovitură de stat mascată prin anularea alegerilor: Myanmar, 2021 – un caz unde instituțiile statului, în special armata, au invocat fraudă electorală pentru a justifica preluarea puterii.
Partidul condus de Aung San Suu Kyi, Liga Națională pentru Democrație (NLD), a câștigat alegerile cu o majoritate covârșitoare. Partidul susținut de armată (USDP) a pierdut masiv. Armata a afirmat că alegerile au fost fraudate și că au existat milioane de voturi „dubioase” și, în februarie 2021, a dat o lovitură de stat, invocând protejarea constituției și fraudă electorală. A anulat rezultatul alegerilor, a declarat stare de urgență, și a arestat liderii aleși democratic, inclusiv pe Aung San Suu Kyi. Apoi a promis noi alegeri, dar a prelungit starea de urgență și a reprimat violent protestele. Toate astea le-a făcut deși observatorii internaționali nu au identificat nereguli majore, iar Comisia Electorală din Myanmar a confirmat legalitatea rezultatului. Așadar, acuzația de fraudă nu a fost susținută de probe convingătoare – era doar un pretext.
Este aceasta o lovitură de stat? – vă veți întreba. Absolut. Este un exemplu clasic de lovitură de stat militară, în care alegerile libere au fost invalidate fără probe reale, puterea a fost preluată de instituții care nu aveau legitimitate democratică, poporul a fost exclus din decizie.
Astfel, dacă într-un stat instituțiile anulează alegerile pe baza unor acuzații vagi sau insuficient susținute, mai ales dacă o fac pentru a păstra sau schimba puterea, atunci da – acest act se încadrează într-o lovitură de stat, chiar dacă are o formă „legală”. Așadar, în România și oriunde în lume, cheia e transparența și fundamentul legal al deciziilor. Dacă nu sunt clare și publice motivele pentru care se anulează alegeri, atunci e un semn de derapaj democratic, deși un stat nu alunecă într-un regim autoritar peste noapte, ci în pași mici, „justificați”, în numele siguranței, stabilității sau luptei împotriva „amenințărilor invizibile”.
Am folosit două exemple concludente de preluare a puterii prin forță, folosind în acest scop cele întâmplate în anii apropiați, în SUA și Myanmar, pentru a ne lămuri asupra chestiunii acesteia, care preocupă încă societatea românească. Astfel, devine tot mai clar că cei care numesc anularea alegerilor din 6 decembrie ca fiind o lovitură de stat nu se înșeală deloc. Cum spuneam, puterea e în mâinile noastre, a poporului, iar noi o exercităm prin vot, lucru pe care-l vom face din nou la finalul acestei săptămâni.
Sunt convins că pe 4 mai îi vom arăta Sistemului cine deține puterea în țara asta!
IOAN TEODOR