Locul PNL este în istorie, nu la guvernare
  • 16-04-2021
  • 0 Comentarii
  • 1383
  • 1

Primul partid înființat imediat după 1990 a fost Partidul Național Liberal, care se dorea a fi un demn urmaș al partidului brătienilor, formațiune care a participat intensiv la dezvoltarea României de la finalul Secolului al XIX-lea - începutul Secolului XX. Nu neg, brătienii, prin naționalismul-liberal pe care l-au impus, au făcut posibilă existența României Mari, din 1918. Mulți au crezut că actualul PNL va prelua bunele intenții ale brătienilor, modul lor de a fi și de a-și iubi țara. Radu Cîmpeanu probabil că avea aceste calități, dar, din păcate, ,,domnia” sa în fruntea acestui partid a fost una meteorică, decizia de a-i propune Regelui Mihai să candideze pentru președinție i-a făcut mult rău și, practic, a dus la încheierea carierei sale politice. Mergînd mai departe, evoluția Partidului Național Liberal în perioada post-decembristă este una destul de agitată, marcată de numeroase modificări structurale, dezbinări și alianțe, despărțiri și împăcări, care nu au făcut nimic altceva decît să poarte acest partid cît mai departe de liberalism. De naționalism nici nu se mai pune problema. Modul în care această formațiune istorică s-a depărtat de valorile liberale se datorează în primul rînd faptului că, în acești ani post-decembriști, la conducere nu a fost nici un om cu mentaliatte autentic liberală.

Din contră, toți au fost, într-un fel sau altul, comuniști, oameni fără viziune, fără valori care măcar să mimeze liberalismul. În afara lui Valeriu Stoica, avocat la bază, ceilalți nu au avut nici un fel de tangență cu gîndirea liberală, fapt care a transformat acest partid într-o creatură monstruoasă, comunistă în fond, dar vopsită în culorile unui liberalism de fațadă. Nici nu se pune problema ca acest partid să fie național, în prezent fiind cel mai antinațional partid din România, aflat cu mult în fața celorlalte partide, și ele antinaționale, dar ușor camuflate.

Să ne amintim – unii cu plăcere, alții poate cu regret – de excluderea din viața politică a unui alt partid istoric – PNȚCD. Acestea se întîmplau în perioada în care România a pierdut definitiv șansa de a deveni un stat important, de a-și reveni din tumultul reformelor. O perioadă de tristă amintire, în care Convenția Democrată, avînd la timonă Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat al lui Corneliu Coposu, a ratat șansa pe care electoratul i-a acordat-o în 1996. Odată venit la putere, în cadrul acestei alianțe nefaste, cu un premier extraterestru și total aflat pe dinafară, cu un președinte de carton, fără voință, PNȚCD a fost efectiv măcelărit de deciziile devastatoare pe care le-a luat, dar și de cel mai determinat om politic al acelor ani, dușmanul lor și al României, totodată, Traian Băsescu. Ei bine, partidul acesta istoric a rămas în trecut, pentru că reforma pe care dorea să o implementeze a fost un fiasco: a distrus fabricile și întreaga industrie carboniferă din România, a luptat cu minerii la Stoenești și la Costești, și a permis avioanelor NATO să bombardeze Serbia în spațiul nostru aerian. Lucru extrem de grav! PNȚCD nu a făcut nimic pentru România, dar a făcut totul pentru politicienii care se aflau atunci la guvernare. A dat unor bulevarde din București numele unor membrii controversați ai formațiunii – Ion Mihalache, Lascăr Catargiu și marele trădător și spion englez Iuliu Maniu. Acesta din urmă are chiar și o statuie în centrul Capitalei, lîngă cartoful tras în țeapă, vizavi de statuia colaboratorului său, Corneliu Coposu. Ei bine, unde este acum acest partid istoric? Acolo unde îi este locul și unde sperăm că va rămîne pe veci.

Aflat la putere de ceva timp, PNL a demonstrat că nu știe să guverneze, că nu este un partid național, nici liberal. Dimpotrivă, PNL guvernează în detrimentul statului român, al românilor, dar în favoarea multinaționalelor și a unor interse străine, răspunzînd prompt oricărei solicitări venite fie de la Washington, fie de la Berlin, Bruxelles sau Paris. Capitala României este de foarte mult timp decăzută la un nivel subcolonial, președintele nu respectă sub nici o formă cartea de căpătîi a statului român, Constituția, iar toate deciziile luate în prezent nu au nici o legătură cu binele acestei țări.

Partidul Național Liberal se află, din fericire, pe toboganul ieșirii din decor și se va alătura, curînd, unui alt partid istoric: PNȚCD. Toate deciziile pe care idiotul de Cîțu, ca premier, le ia grăbesc sfîrșitul PNL, iar numărătoarea inversă pînă la autodistrugerea și căderea totală în penibil a acestui partid a început deja. Pe lîngă aceste decizii extrem de dezavantajoase pe care le-a luat în ultimii ani împotriva românilor, acest guvern validează intrarea României într-un potențial conflict armat, în care principalii actori sînt SUA/Ucraina și separatiștii din Donbass/ Rusia. Așa cum a procedat America în ultimii 30 de ani, nu doar că îl va convinge pe Zelenski să meargă la război și să distrugă separatiștii din Ucraina, ceea ce înseamnă că acolo vor muri cetățeni ucrainieni. Dar, ca să fie sigură că toate cărțile sînt în joc, America a convins ușor autoritățile de la București să semneze un acord de asistență militară cu capitala Ucrainei, cu toate că nu se știe ce act adițional secret îl însoțește, așa cum nu știm nici dacă, în cazul precipitării situației în Donbass, România va avea voie să intervină, cu sprijin logistic militar, alături de Ucraina, împotriva Rusiei.

Un astfel de acord semnat de liberali – pentru că ei sînt în prezent la guvernare – va afecta în mod ireparabil relațiile noastre cu Rusia și cu China, fapt care, din fericire, poate duce la dispariția totală a acestui partid și a șmecherilor care îl compun și, eventual, judecarea și condamnarea lor în timp, dacă cumva, după război, România va fi afectată într-un mod devastator. Cine își închipuie că NATO, SUA, Germania sau Franța vor lupta alături de România împotriva Rusiei este extrem de naiv.

Iminența unui război la granița României este reală, nu o poezie. Armele sînt poziționate pe linia de contact. Armatele se aliniază disciplinat la granița Rusiei cu Ucraina. SUA transportă în Ucraina armament defensiv și ofensiv, mijloace electronice de război, iar instructorii îi învață pe ucrainieni cum să le folosească. Zilnic, dronele turcești cumpărate de Kiev survolează Donbass. Rusia transportă echipament militar greu, iar pe aeroportul din Tiraspol aterizează avioane de transport. Belarus și-a plasat armata la granița de vest și și-a întărit prezența la granița cu Ucraina.

Nimic nu este lăsat la voia întîmplării, toate elementele sînt atent poziționate, iar echipamentele de bruiaj sînt deja funcționale. La Focșani, artileria reactivă Himars cu rază de acțiune de 300 km este pusă pe poziții, așa cum este și cazul echipamentelor poziționate pe litoralul românesc, ce au ca scop fie împiedicarea unor debarcări, fie atacarea Crimeii. Cine crede că ceea ce se întîmplă este doar o hîrjoneală între SUA și Rusia este naiv. Sînt convins că, în aceste zile, la nivel subteran, se duc negocieri puternice între cele două mari puteri, poate chiar cu prezența Germaniei și a Chinei. Peste ani, poate vom afla. Cert este că războiul bate la ușă, iar peneliștii noștri sînt cel puțin inconștienți, ca să nu zic trădători.

Partidul Național Liberal este deja istorie, iar locul celor care îl compun este oriunde altun­deva, numai la conducerea țării nu. Locul liberalismului în societatea românească trebuie, și va fi ocupat de un partid care nu doar că va adera la valorile liberale pentru a dezvolta această țară, dar va fi, în primul rînd, naționalist, pentru că valorile naționalist-liberale care au dus la formarea României Mari în 1918 vor duce la redefinirea noii Românii. Locul țării noastre nu este în zona colonială, așa cum nici locul lui Cîțu nu este în fruntea Guvernului. Nu! România merită să fie un stat demn, prosper, și va atinge aceste deziderate la un moment dat pentru că, deși drumul este uneori anevoios, ținta este clară.


TANO

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite