PARTEA A II-A

* Dar, nu vă spun că l-au apucat năbădăile pe Crin Halaicu? Primarul-general al Capitalei a înaintat acţiune de divorţ, părăsind-o pe aleasa inimii sale, coafeza Vicky. Niciodată nu s-a ilustrat mai bine zicala „Ţiganul, cînd a ajuns împărat, întîi pe ta-su l-a spînzurat“. Se poate să faci matale una ca asta, teteo Crin? Să-ţi iei zborul din prepeleacul conjugal, după ce-ai ajuns miliardar? De ce-o laşi de izbelişte pe Vicky, care te ştie de cînd făceai armata la pompieri şi-ai stins cu tulumba flăcările focului incendiar de la Ploieşti, care era să rămîi carbonizat pentru vecie, dar te-ai ales numai cu o culoare mai naşparlie, bună şi-aia, te camuflează noaptea, cînd vii acasă de la orgii?! Pungaşul ăla mic şi cu nasul mare, de Alcibiade zisăi, compuse pe loc o poezie, parodiindu-l pe George Topîrceanu: „Tetea Crin Halaicu vrea să divorțeze/ Lung prilej de vorbe și de pioneze/ Unii zic că Tetea şi-a găsit gagică/ Pentru care cară precum o furnică/ Blănuri, giuvaeruri şi parfum Rabanne/ Ca să-şi dea stăncuța zilnic pe copane/ I-a adus covoare, patul Roccocco/ Căci pe rogojină nu dormea mişto/ Cară Crin cu cîrca, tot, și face zestre/ I-a pus chiar vitralii fetei la ferestre/ Alţii zic că Vicky e cam pisăloagă/ Şi-i dă-n cap cu ciocul ziulica-ntreagă/ Încît bulibașa a uitat subit/ Să-şi pună eşarfa, de-a fost huiduit/ Vicky nu-i oricine, ea e coafeză/ A umblat Halaicu după ea în freză/ Îi mînca din palmă tetea-n tinereţe/ Ea primea bacşişuri, el dormea-n coteţe/ Cînd făcu Armata, Crin zbura hai-hui/ Şi-a luat foc o sondă drept în capul lui/ Îi crescu chelia cea mai deasă-n cort/ Şi-şi lăsă mustaţă, parcă-i Hitler mort/ Dar Firanda care îl năştea pe Dide/ Jura că Halaicu mînuia carbide/ Aşa că incendiul el l-a provocat/ (Tero­rist pungaşul, şi puțin castrat)/ Între timp, garoiul a făcut avere/ E mînjit pe aripi, ba şi pe picere/ A pus botul zdravăn, ca un caşalot/ (Sigur, dacă cioara poate avea bot)/ Rupt în fund fusese mîndrul Bulibaşă/ Înota-n mocirlă ca şi Sinan Paşa/ Ieri făcuse foamea, ronțăia coceni/Azi e plin de aur ca Vama Sculeni/ Ieri citea la lambă «Capra cu Trei Iezi»/ Astăzi are vile, firme şi cirezi/ E blindat, țiganul, cu certificate/ Şi vreo 5 gorile bine înarmate/ El bea cu amanta băuturi de soi/ Şi nouă ne-azvîrle apă cu noroi/ Ciuma lui Caragea - o glumiță proastă/ Față de Halaicu, asta da, năpastă/ Toate astea Vicky le cunoaşte doar/ Dacă ciripeşte, va fi vai şi-amar/ Dacă o să verse guşa ei otrava/ Intră-n colivie cioara, la Jilava/ Vicky cea „tradusă“ poate fi Othello/ Aptă să ucidă, delo, bahto delo/ Şi-o nenorocire se va întîmpla/ Tetea liberalul o va-mbulina/ Numai Fulgerică şi cu George Stanca/ Ştiu ce răzbunare poate-avea țiganca/ Ajunge Halaicu ca Sorina Rațiu/ Aia cu schimbarea sexului în spațiu/ Zboară, Crin, acasă, pînă nu-i tîrziu/ Lasă-te de fuste, că eşti prea puriu/ Nici n-ai loc de burtă pentru vreun raport/ (Monument în cinstea eroului mort)/ Du-te la întîia dragoste-a matale/ Ea ți-a pus ventuze, ea ți-a dat sarmale/ Puradelul vostru te va judeca/Cine-o să-l învețe arta de-a fura?/ Zboară, Crin, la cuibul tău de nebunii/ Zău că e mai bine ca prin puşcării/ În genunchi iertare să îi ceri lui Vicky/ Radio transmite prin madam Perdichi/ Zboară, Crin, în limbă, du-te cît mai poți/ Retrage divorţul, staroste de hoţi/ Şi-o să staţi pe cracă, fîlfîind aripa/ Pînă vă-mpăiază Muzeul Antipa!“. * În rest, nimic de zis, populaţia vrea un asemenea tip de emisiuni, în care demnitarii şi gospodarii statului să răspundă, pe viu, la toate problemele care ne frămîntă. * Lipsa de realism a lui Petre Roman este proverbială: recent, el a declarat la Buzău că la viitoarele alegeri P.D.-F.S.N. va cîştiga cel puţin 35 la sută din voturi. În realitate, toate sondajele de opinie arată că respectivul partid se zbate între 3 şi 5 la sută, adică tot 35, dar separat. * Rîdem noi, rîdem, dar purceaua e moartă sub căruţa cu coviltir! Adevărul este că primarul general al Capitalei este amurezat lulea de o poliţistă în vîrstă de 24 de ani, care e căpitan la Direcţia Economică a I.G.P., condusă de generalul Costică Voicu. Ţambalagiul care a ruinat Capitala e foarte gelos, o aşteaptă în fiecare seară pe căpităneasă, ca să iasă din clădirea de pe Şoseaua Ştefan cel Mare, şi se învîrte ca un cocoş în jurul limuzinei, trăgînd cu nesaţ ţigară după ţigară. Ştim din surse sigure că sărmana Vicky s-a dus în audienţă la justiţiarul Costică Voicu, să o reclame pe tînăra arzoaică, dar ce poate face un general de poliţie cînd întîiul rom al Capitalei a băgat „corason“ şi i-a telefonat cum că el se însoară cu ea?! Alo, madam Vicky, ascultă aici un sfat de bun-simț: dă-l în gît pe mitocan, vino la noi, dă cu doniţa, varsă tot ce ştii, şi-ai să ai satisfacţia răcoritoare să vezi cum o să-l lase poliţista cu buza umflată, cînd n-o mai fi primar, ci marinar, dar cu dungile invers! * Unul dintre cele mai bune bancuri despre zgîrciți. Un scoțian se duce la Notariat şi întreabă: „Cît mă costă ca să-mi înregistrez copilul nou-născut?”. Notarul îi răspunde că nu-l costă nimic. „Da, carevasăzică, e pe gratis? Atunci vă rog să-l înregistraţi şi pe-al doilea, fiindcă nevastă-mea a născut gemeni“. * Un atac inimaginabil de jegos publică Ion Cristoiu (fost comunist) împotriva marelui om de cultură Marin Sorescu, pe care, după ce îl bălăcăreşte şi-l tăvăleşte prin zoaiele minţii lui, îl numeşte „acest Suzana Gîdea cu mustăcioară“, trăgînd o concluzie de om tîmpit: „Sub conducerea lui Marin Sorescu, Ministerul Culturii a întors literele şi artele româneşti la primitivismul stalinist“ (?!). Uite cine vorbeşte aşa despre autorul capodoperei „Iona“ - pigmeul activist U.T.C., care a debutat la emisiunea radiofonică „Vorbeşte Moscova“! În aceeaşi tabletă murdară, piticul com­plexat şi strîmbat de Dumnezeu îi înjură pe Octavian Goga („mai rău, mai hapsîn decît toţi politicienii români la un loc“), Tudor Arghezi („în capul lui Arghezi, entuziasmul a dat naştere unei prostii“, suferind de o „tulburare a lucidităţii“), Mihail Sadoveanu (anatemizat pentru că s-ar fi aflat „în fruntea statului comunist“) şi Eugen Barbu (pe care, după ce îl condamnase la moarte, în 1991, dorind să facă săpun din carnea lui, uite că nemernicul ăsta schimonosit de ură nu-l iată nici mort, insultîndu-1 ca pe „un banal plagiator“). Cine e căcăreaza asta de om, care își permite să-i spurce pe cîțiva dintre cei mai mari făuritori de civilizaţie românească? Ce-a scris acest Cristoiu, ce-a creat, ce cultură are, încît își permite să judece pe toată lumea, de la Ştefan cel Mare („beţivan şi curvar”), pînă la întregul popor român? Cît or să-l mai rabde lumea şi pămîntul, cît or să-i mai cumpere voma aia tipărită şoferii de taxi şi zarzavagioaicele? Întrucît Ştefan cel Mare, Goga, Arghezi, Sadoveanu şi Barbu sînt trecuţi în lumea umbrelor, mai rămîne să aşteptăm doar replica lui Marin Sorescu. Ne e dor de un pamflet nimicitor, făurit de acidul spirit oltenesc la adresa şobolanului care face pe popularul, dar se lăfăie singur într-un etaj de vilă cu 6 camere uriaşe şi bagă la ciorapul ăla nespălat (veritabilă armă chimică!), în fiecare săptămînă, peste 100 de milioane de lei. Zii Ardei Umplut şi trage apa! * În numărul de miercuri, 26 aprilie 1995, al „Excrementului de prînz“ (vreo 12.000 de cititori rebegiţi), a apărut un articol intitulat „Sînii Luciei Boga l-au cucerit pe Roger Moore“. Reproducem începutul: „În filmul «Printre colinele verzi», Lucia Boga a apărut cu pulpele şi sînii goi, scandalizîndu-l pe Corneliu Vadim Tudor, care a criticat-o pentru «lipsă de moralitate și atentat la rigorile eticii socialiste»“. E vorba de o minciună ordinară, ca, de altfel, tot ce iese din tărtăcuța cu tărîţe a piticaniei uteciste, care conduce secta AUM (Ardei Umplut). Nu ne legăm de faptul că autoarea notei, o oarecare Bianca Atanasiu, poceşte numele filmului, care nu s-a intitulat „Printre colinele verzi“, ci „Dincolo de colinele verzi“. Dar, prin 1970, cînd Nicolae Bre­ban şi-a regizat singur propriul roman, „Animale bolnave“, cu titlul pomenit mai sus (deh, ca orice dizident, el centra, el dădea cu capul, doar era membru în C.C. al P.C.R.), Corneliu Vadim Tudor era un amărît de student la Filosofie, n-avea în buzunar nici 5 lei pentru o cafea la „Tosca“. Ba era chiar somat de Miliţie să-şi tundă pletele (aşa e, Dorin Tudoran?), fiind urmărit de Securitate, pentru că luase apărărea demonstranţilor din decem­brie 1968. Aşa că n-a protestat şi nu s-a scandalizat în nici un fel, nicăieri, nefiind nici măcar membru de partid! Noi bănuim ce se ascunde în spatele acestei porcării, menite să-l facă odios pe C.V.T. încă de la naştere: această Lucia Boga a devenit o monarhistă înfocată şi acum vrea să arate cît a pătimit ea în regimul trecut. Aşa e, de pătimit a pătimit, dar din alte motive, aflate de noi de la colegii ei din Teatrul Tănase, scandalizaţi de inepţiile năroadei: 1) ţigancă unguroaică, Lucica era din copilărie o aruncătoare de flăcări (A.G.), aşa încît taică-său, un şofer beţivan din Bacău, a încercat s-o violeze încă de pe cînd trufandaua ce-i creştea în bătătură avea 15 ani (unii zic, chiar, că a reuşit); 2) ulterior, scăpată ca din puşcă, Lucica şi-a alergat telegarii în spume prin toate judeţele ţării, şi-a lăsat icrele prin toate paturile, şi birourile, şi parcurile, pînă a intrat la I.A.T.C., deşi era proastă ca uluca, n-avea nici un talent; 3) Într-un tîrziu, s-a găsit un suflet milostiv care să-i acopere ciuful, inginerul Alexandru Abagiu, dar cei doi se îmbătau şi se băteau ca chiorii, pînă la leşin, astfel încît Lucica venea la teatru cu ocarina umflată şi buza spartă, de lucrau bietele machioze două ore să-i tencuiască faţada; 4) toată viaţa ei a fost o curvă păguboasă, care s-a culcat cu tot felul de activişti P.C.R., icralişti, măcelari şi chiar bişniţari, ba pe bani, ba pe produse, în special țigări şi băutură, întrucît l-a moştenit pe ta-su, fiind o machitoare fruntaşă în producţie; 5) în realitate, dl. Corneliu Vadim Tudor n-a cunoscut-o pe această libidinoasă L.B., decît în 1989, cînd paraşuta a jucat în piesa lui, „Toată lumea ştie fotbal“, aşadar nu numai că n-a reclamat-o nicăieri, ci i-a dat o pîine de mîncat, deşi tăntăloaica trebuia să iasă demult la pensie; 6) cît despre sînii ei, care l-au înnebunit pe Roger Moore, o invităm pe Zuza asta să ne pupe-n... James Bond!

(va urma)

ALCIBIADE

(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 12 mai 1995)