Sîntem la final de situație de urgență, început de situație de… alertă. O bazaconie mai mare decît prima, dar la fel de inutilă. Totuși, ce ne-a arătat nouă, românilor, această stare de fapt? De departe, dar de foarte departe, ultimele două luni ne-au arătat cît de mult iubim noi, românii, în general rasa umană, libertatea.

Indiferent de cuantumul amenzilor, indiferent cîtă frică s-a cultivat prin intermediul mass-media, indiferent cîtă poliție și armată au patrulat pe străzi, românii au ieșit din case. Nu le-a păsat nici de autorități, nici de amenzi, nici de viruși și nici de moarte. Dorința de a fi liber a arătat încă o dată că omul, ca specie, este dispus să se sacrifice pentru a fi liber. Și ăsta nu este nici pe departe un clișeu, nu este un element supranatural. Este o realitate. Iar în ultimele două luni, românii au arătat că libertatea lor nu este negociabilă, că sînt dispuși să riște, numai să nu fie încătușați de legi imbecile.

Ce ne-au mai arătat nouă ultimele două luni? Că Guvernul este incapabil să guverneze, că autoritățile statului nu sînt în măsură să aplice corect o lege, și asta pentru că întreg aparatul de stat este putred, corupt și incult. În plus, grija lor nu a fost protecția populației, ci cum să își asigure bunăstarea lor și a complicilor lor. Dacă vreodată se va face vreo anchetă la sînge despre perioada stării de urgență, se va ajunge la un adevăr sinistru. Dar, cum toți au fost implicați în acest dezmăț, mă îndoiesc sincer că  o va face cineva.

Ce ne-au mai arătat nouă cele două luni de situație extraordinar de urgentă? Că poporul român este, în fapt, singur în fața oricărei nedreptăți, că politicienii se gîndesc în primul rînd la străinii care îi conduc și mai puțin la românii care i-au ales. De fapt, cam asta e paradigma ultimilor 30 de ani de democrație, așa că nu trăim nimic nou.

Ceea ce trăim acum nu reprezintă altceva decît o repetiție a ceva mult mai ridicol. Deocamdată, hai să ne bucurăm că s-au deschis frizeriile, pentru că, în fond, imaginea contează mai mult decît orice.

TANO