L’État c’est moi
  • 06-06-2022
  • 0 Comentarii
  • 411
  • 4


Pe vremea cînd eram jurist, unii dintre patronii în companiile cărora lucram îmi sugerau să fac lucruri cu care nu eram de acord, iar cînd refuzam pe motiv că legea nu-mi permitea să fac ceea ce îmi solicitau, răspunsul primit era: „Lasă, mă legea, în firma asta legea sînt eu”. Acești patroni erau niște mici Ludovici și, la fel ca ei, sînt foarte mulți pe lumea asta. Dorința unor oameni de a avea putere asupra altora, de înălțare pe un piedestal înalt, la picioarele căruia să se afle, ovaționînd, masele pe care ei să le dirijeze după bunul plac, este atît de mare încît nu se mai ține cont de nimic, trecîndu-se peste lege și peste orice fel de regulă.
Poate vă amintiți că, pe lîngă sanc­țiunile aplicate Federației Ruse, au fost aplicate și sancțiuni care vizau persoane fizice considerate a fi apropiate ale președintelui rus Vladimir Putin. Prin aceste măsuri le-au fost blocați banii din conturi, interzise călătoriile în anumite state, iar sportivilor ruși le-a fost interzisă participarea la anumite competiții. Din cauza rusofobiei declan­șate de articolele publicate de presa internațională, aceste sancțiuni s-au extins și au vizat, pe cale de consecință, artiști și alte persoane publice, cunos­cute a avea naționalitate rusă. Sancți­unile contra Rusiei au fost votate de Consiliul European bazîndu-se pe dreptul internațional, și aplicate unei țări care, pînă la urmă, se face vinovată de acte de război. Un fapt cu totul diferit este, însă, aplicarea de sancțiuni unor cetățeni din simplul motiv că sînt prieteni sau parteneri de afaceri ai președintelui țării agresoare și blocarea/confiscarea averilor acumu­late licit sau limitarea dreptului la călătorie ori participarea sportivilor la competiții, în ideea unui război psihologic care să determine populația țării agresoare să se revolte. Ca să faci asta ar trebui să fii sigur că măsura va avea efectul scontat și nu unul contrar.
Dar ce să gîndească niște corigenți ca cei de la Uniunea Europeană? Ei trăiesc doar pentru azi, nu pentru viitor. Ei vor ca lucrurile să se întîmple acum, nu mai tîrziu, fiindcă mai tîrziu nu știu ce va fi. Trăiesc ca niște oameni fără Dumnezeu, cum am mai spus-o de multe ori, însă nu-și dau seama, pentru că nu au cum. Capetele lor nu pot procesa decît lucrurile cu care au fost îndoctrinați de mici.
Bun. Firește că cetățenii Federației Ruse nu s-au revoltat, pentru că ei consideră, asemenea lui Putin, că regiunea Crimeea le aparține și că etnicii ruși din Donbass trebuie protejați, după ani în care au fost omorîți și batjocoriți de ucraineni. Da, de acei ucraineni pentru care toată Europa se emoționează și care, conform unui site extrem de serios în domeniul statisticii, numbeo.com, erau pe locul doi în Europa în privința criminalității, după suedezi.
Ei bine, o mare parte a cetățenilor ruși care și-au văzut blocate conturile ca urmare a sancțiunilor UE au atacat aceste măsuri în justiție. Voi cita în acest sens dintr-un articol publicat de politico.eu.: „Cel puțin 20 dintre cei mai puternici magnați ai Rusiei depun dosare împotriva Uniunii Europene pentru a-și debloca activele și a le fi deblocate vizele. Printre aceștia se numără și Roman Abramovici, fost proprietar al clubului de fotbal Chelsea, care a fost sancționat în martie pentru că ar fi obținut beneficii de pe urma legăturilor sale strînse cu președintele Vladimir Putin. Uniunea Europeană l-a sancționat pe Mikhail Fridman, fondatorul companiei ruse de investiții Alfa Group. De asemenea, a înghețat activele și a impus interdicții de călătorie fostului partener de afaceri al lui Fridman, Petr Aven, pe care Uniunea Europeană îl consideră «unul dintre cei mai apropiați oligarhi ai lui Vladimir Putin». De asemenea, miliardarul rus Alisher Usmanov a fost vizat de sancțiuni. O mulțime de organizații ruse se plîng, de asemenea, de măsurile luate împotriva lor de către blocul european. Fondul rus de investiții directe a depus o plîngere, după ce UE a interzis investițiile în fond în luna martie. Instituția de investiții VEB.RF, al cărei președinte este numit de Vladimir Putin, a demarat și o acțiune în justiție. Companiile nu au răspuns solicitărilor de comentarii. Deși instanța nu a putut comenta cazuri individuale, purtătorul de cuvînt Jacques Zammit a spus că va dura mult pînă cînd hotărîrile vor fi pronunțate. Un caz ar putea «dura luni, cu siguranță, chiar și aproximativ un an pentru un caz de la început pînă la sfîrșit», a spus el. Se preconizează că mai multe cazuri vor fi depuse în următoarele săptămîni și luni. Uniunea Europeană a sancționat pînă acum peste 1.000 de persoane”.
Dacă rezolvarea unei asemenea reclamații va dura aproape un an, înseamnă că importanța ei mediatică va fi zero, pentru că pînă atunci majoritatea populației va avea o altă știre de urmărit, uitînd de acesta. Cît despre bilanțul Uniunii Europene în apărarea contra unor asemenea plîngeri, el este unul mixt. Astfel, scrie politico.eu, „din 2008 pînă în 2015, de exemplu, UE a pierdut aproximativ două treimi din contestațiile legale privind sancțiunile pe care le-a impus, potrivit unui studiu solicitat de Parlamentul European”. S-a dovedit astfel comportamentul abuziv și despotic al acestei instituții, altfel democratice și apărătoare a drepturilor și libertăților, comportament reliefat și mai bine prin declarația lui Andreas Geiger, de la firma de lobby Alber&Geiger, care a desfășurat lucrări privind sancțiunile. Acesta a spus că a da în judecată Consiliul este o acține „inutilă”, chiar dacă instanța a decis în favoarea reclamanților. Acest lucru se datorează faptului că membrii Consiliului emit noi liste de sancțiuni în fiecare an, care sînt – din punct de vedere juridic – din lista anterioară. „Acești oameni vor rămîne pe lista de sancțiuni – chiar dacă își vor cîștiga toate cauzele în instanță, una după alta, an de an – atîta timp cît dorește Consiliul, pentru că ei trimit mereu o nouă decizie”, a spus el, chiar dacă instanța hotărăște că decizia a fost ilegală.
Înțelegeți că, practic, noi, ca cetățeni, nu avem nici o șansă să cîștigăm împotriva Consiliului European pentru că instituția are o portiță legală prin care să ne sancționeze perpetuu? Cum era povestea aia cu democrațiile, regimuri în care poți să-ți spui părerea, dar și cu libertățile cetățenești, cînd, practic, ești legat de mîini și de picioare de instituțiile Uniunii Europene, care și-a făcut legi care să-i permită dictatura? Vă gîndiți că exagerez, nu-i așa? Să vedem atunci ce scriu cei de la politico.eu despre treaba asta, citîndu-l pe același Andreas Geiger de la firma de lobby Alber&Geiger, care spune că singura modalitate de a ieși de pe lista sancțiunilor ar fi aceea de a te angaja într-un lobby politic îndelungat.
Dar Uniunea Europeană ar putea avea un răspuns și pentru asta. Cel mai recent pachet de sancțiuni al blocului, care a intrat în vigoare vineri, declară ca ilegale activitățile de lobby pentru ruși sau pentru guvernul rus ale firmelor europene.
E clar, da? Sub motiv că sancționăm Rusia, ne comportăm la fel ca Putin, dovedind că nu sîntem cu nimic mai breji ca el și că Uniunea Europeană a ajuns feuda personală a unor indivizi care au senzația, la fel ca Ludovic al XIV-lea, că statul sînt ei.
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite