Laț american în jurul Iranului
  • 30-09-2021
  • 0 Comentarii
  • 515
  • 4

A cincea flotă americană, cu sediul în Bahrain, creează noi forțe speciale pentru a lupta împotriva Iranului

Transformarea Asiei într-un centru de super­inovație care atrage investiții din întreaga lume nu ar putea ocoli Iranul. China a devenit motorul schimbării, dar în zilele noastre a sosit ceasul și pentru Iran, deși de jumătate de secol această țară se află sub presiunea sancțiunilor SUA, care nu permit Teheranului să folosească în mod eficient principala bogăție a țării – petrolul.

Teama Israelului față de Iran este de înțeles. Iranul este singura putere de pe continent care poate pune la îndoială existența unui stat evreu. AIEA a fost alarmată de știrile despre producția de uraniu metalic în Iran și îmbogățirea uraniului cu 60%. Times of Israel scria pe 14 septembrie: „Iranul poate acumula suficient uraniu de calitate pentru a crea o bombă atomică într-o lună, conform Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. În trei luni pentru două bombe, în cinci pentru trei”. Cu toate acestea, publicația nu a spus nimic cu privire la faptul că amenințarea creării unei bombe atomice de către Iran a fost răspunsul Republicii Islamice la lipsa de progrese în restabilirea condițiilor Planului de Acțiune Comprehensiv Comun (JCPOA) 2015, pe care Marea Britanie, Germania, China, Rusia, Statele Unite Franța și Iranul l-au semnat, fiind de acord să ridice sancțiunile în schimbul limitării programului nuclear al Iranului. Trei ani mai tîrziu, Donald Trump a rupt acordul prin restabilirea sancțiunilor anti-iraniene, iar Iranul a răspuns declarînd o reducere treptată a obligațiilor sale. Teheranul consideră că „bomba” este cheia restabilirii respectului față de țară, principalul instrument pentru ridicarea sancțiunilor SUA.

Preocuparea extremă a israelienilor l-a determinat pe directorul general al AIEA, Rafael Grossi, să meargă la Teheran pentru discuții cu șeful programului nuclear iranian, Mohammad Eslami, cu privire la posibilitatea de a restabili supravegherea inspectorilor AIEA asupra instalațiilor nucleare. Astfel, a fost împiedicată rezoluția anti-iraniană a Consiliului guvernatorilor AIEA, care ar face situația pentru această organizație imposibil de gestionat. Grossi a declarat la Viena: ,,Acum avem o soluție”. Aceasta înseamnă că inspectorii, salvînd acordul cu Iranul, vor putea continua observațiile la uzinele de îmbogățire a uraniului din Natanz și Fordow. Și aceasta înseamnă o cotitură a Europei pentru a înfrunta Iranul. Rămîne doar să se asigure aceeași cotitură a Statelor Unite. Acest lucru nu este ușor de făcut, dar spectrul bombei iraniene poate ajuta. A doua zi după vizita lui Grossi la Teheran, ziarele irakiene au scris că „Iranul nu și-a dezvăluit secretele”.

Sancțiunile SUA sînt greu de eludat. Chiar și în China și Rusia, băncile și alte instituții financiare nu sînt dispuse să riște să facă plăți cu Iranul. După cum se arată în Asia Times, pînă la sfîrșitul lunii iunie aceste sancțiuni au crescut rata anuală a inflației în Iran la 43%. Creșterea economică a scăzut la 2,1%. Cei 120 de miliarde de dolari ai Republicii Islamice blocați în băncile din 21 de țări ar putea atinge un sfert din bugetul anual. Iranienii fac schimb de bunuri esențiale în schimbul petrolului.

Pe cît de conservator este noul președinte al Iranului, Ebrahim Raisi, el trebuie să caute noi oportunități pentru a reconstrui economia. Ceea ce și face, anunțînd o nouă „diplomație economică” care ar trebui să reînvie țara. Obiectivele sale declarate sînt împrumuturi la rate scăzute ale dobînzii pentru săraci, construcția a cel puțin 4 milioane de locuințe în țară (cu un total de 85 de milioane de locuitori), locuințe închiriate subvenționate, asistență medicală, reducerea inflației în trei ani la cifre simple și asigurînd o creștere de 40% prin exportul de mărfuri iraniene.  Toate acestea pot și ar trebui promise, dar cum să convingi alte țări să cumpere petrol iranian, încălcînd sancțiunile SUA cu riscul de a pierde accesul pe cea mai profitabilă piață din lume?

Da, are succes cu Libanul care suferă de penurie severă de combustibil. Al treilea petrolier cu petrol iranian navighează acolo, dar acest lucru nu poate fi numit o rezolvare a blocadei economice. Scăderea continuă a combustibilului din Liban a atins un punct critic în septembrie, amenințînd că va opri activitățile cotidiene, statul temîndu-se că o cooperare cu Iranul „ar putea duce la impunerea de sancțiuni atunci cînd economia țării este în criză de aproape doi ani”. Iar Iranul, spun analiștii, va avea nevoie de cel puțin 300 de miliarde de dolari investiți în drumuri, transport, aviație, agricultură, metalurgie și energie pentru a le ridica după decenii de blocadă americană.

Și bomba atomică este văzută aici ca un atu, sau poate singura speranță de a scăpa de îmbrățișarea sufocantă a Statelor Unite. La urma urmei, dacă înainte de alegeri Joe Biden a promis că va întoarce Statele Unite la JCPOA din 2015, scrie Information Clearing House, acum secretarul de stat Tony Blinken îi avertizează pe aliații europeni că „o revenire strictă la respectarea JCPOA nu reproduce beneficiile din acest acord”, sugerînd că cerințele SUA s-au schimbat față de Iran și au depășit cu mult limitele specificate în acord.

Flota a cincea americană, cu sediul în Bahrain, a anunțat săptămîna trecută crearea unei noi unități speciale care combină aviația, forțele navale și dronele submarine pentru a confrunta Iranul – în special în strîmtoarea Hormuz, Marea Roșie, Canalul Suez și strîmtoarea Bab el Mandeb, lîngă malurile Yemenului.


N.K.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite