Mass-media și autoritățile române au dedicat ziua de 11 septembrie comemorării a 20 de ani de la tragedia de pe 11 septembrie 2001. Demnitarii români s-au întrecut în a-și exprima durerea, în a-i plînge pe cei ce au murit atunci. Nu la fel au procedat alte state, de exemplu, liderii maghiari au fost mult mai calmi, presa ungară a fost mai ponderată – iar în privința comentariilor, cetățenii țării vecine s-au dovedit a fi… mult mai ,,conspiraționiști” decît românii. Sau mult mai lucizi în a nu crede tot ce vor autoritățile SUA. Pentru că despre asta e vorba, să crezi sau nu ceea ce au prezentat conducătorii și Serviciile SUA, în condițiile în care afirmațiile despre atentate sînt pline de contradicții și de aspecte greu de acceptat.

Ca o paranteză, mă uitam cum se contrazic cei de la NATO, cu Biden. Astfel, Mircea Geoană afirmă că ,,în 2001, Afganistan era un refugiu pentru teroriștii Al-Qaeda care au planificat și au efectuat atacurile din 11 septembrie”, în timp ce Joe Biden spunea, pe 31 august: ,,Am fost atacați pe 11 septembrie 2001 din Yemen, nu din Afganistan”!...

Deci NU către SUA, ca sistem politic și militar, se îndreaptă compasiunea lumii, ci către suferința națiunii americane, fără doar și poate înspăimîntată de cumplitele atentate și îndurerată după moartea cîtorva mii de oameni. La 11 septembrie au murit 3.000 de persoane, cetățeni a 90 de națiuni – inclusiv 5 români și un moldovean. Americani… nu știu cîți au murit. Oricum, un număr mare… Și, da, ei merită lacrimile lumii, merită o zi a lor, merită un monument… Dar la fel merită și cei aproape 3.000 (2.942) de români morți pe 4 aprilie 1944, în marele bombardament american asupra capitalei. MERITĂ un monument, o zi a lor – și merită să fie pomeniți și plînși de români – de la simpli cetățeni, la autorități. Ba aș spune că, prin reciprocitate, merită plînși și de americani! Trecînd peste calculele de genul cîți erau americani, cîți nu, pe 11 septembrie au murit 3.000 de oameni, la fel ca la bombardamentul american asupra zonei civile a Bucureștiului, pe 4 aprilie 1944. Și, atenție, 11 septembrie… nu este clar ce a fost, cine a fost în spate… Nu e clar nici pentru americani, pentru personalități din SUA care au scris sau au realizat anchete și filme documentare, în sensul că ar putea avea legătură chiar cu planuri sinistre ale grupurilor de putere din SUA. În schimb, 4 aprilie este clar – a fost un atac american, un atac TERORIST, pentru că a lovit zone civile, încercînd că introducă teroarea în populație! Urmat la cîteva zile de încă un atac, de data aceea, cu bombe incendiare! Peste 200 de bombardiere grele americane au revărsat covoare de bombe peste capitală, omorînd 2.942 de oameni, rănind peste 3.000… A durat… minute! Case, blocuri, biserici, cimitire, Gara de Nord – unde erau cîteva sute de refugiați din Moldova!... Un masacru, care avea să fie completat de alte bombardamente asupra zonelor civile din țară. De mitralieri executate din aer asupra populației… Teroare, pur și simplu!

Și, culmea, aviatorii americani care au bombardat România au două monumente în București, unul pe Bulevardul Aviatorilor, altul în Cișmigiu - dar victimele lor NU au!

NU, victimele, în mare parte înhumate într-o groapă comună în zona Giulești, la ,,Cimitirul Calvin”, care s-a numit un timp chiar ,,Cimitirul 4 Aprilie”, NU au nici măcar o CRUCE comemorativă! Și NU îmi aduc aminte nici ca pe 4 aprilie președintele, premierul, liderii partidelor să transmită mesaje victimelor atacului terorist asupra Bucureștilor! Întreb… oare nu ar fi normal să fie ridicat un monument – chiar pe locul acelei gropi comune – tot așa, cu numele acelor români? Nu ar fi normal ca ziua de 4 Aprilie să fie marcată în calendar și comemorată? De ce să nu luăm exemplu chiar de la americani, să respectăm memoria victimelor unor asemenea tragedii?

* * *

Pentru că nu există un asemenea monument fizic – și nu se dorește să existe nici în inimile românilor. Spre deosebire de cei 3.000 de la 11 septembrie, cei 3.000 de la 4 aprilie trebuie uitați. Erau români.

DRAGOȘ DUMITRIU