L-am folosit, acum la gunoi cu el
  • 20-12-2023
  • 1 Comentariu
  • 341
  • 0

Prin anii ʼ35 - ʼ40, în America, comunismul și, în special, sovieticii reprezentau ceva minunat. Presa de peste Ocean se întrecea în laude și osanale la adresa lor, împrietenindu-i cu cetățenii Statelor Unite și cosmetizînd toate abuzurile și crimele sovieticilor și ale lui Stalin. Imediat cum s-a terminat războiul contra inamicului comun, Germania nazistă, cum dintr-o dată sovi­eticii și Stalin au devenit niște draci împielițați, care erau tratați ca atare de aceiași ziariști ce pînă deunăzi nu mai știau cum să-i pupe.
Ipocrizia asta occidentală e deja cunoscută de toți cei care mai gîndim în țara asta. Totuși, ăn urmă cu un an, dacă îndrăzneai să comentezi ceva contra propagandei de stat erai împroșcat cu noroi de sus pînă jos și făcut nebun, putinist, rusofil etc. Între timp, jurnaliștii respectivi se aliniază ordinului venit de sus, de la centru, și curînd îi veți vedea scuipîndu-l pe cel nu de mult adulat.
Site-ul de informații UnHerd își pune întrebări în lumina ultimelor evenimente din Ucraina, a blocării fondurilor în Congresul American și a împingerii în plan secund din punct de vedere mediatic a celui care, la un moment dat, părea șeful planetei. Mă refer, desigur, la Volodimir Zelenski.
De la invadarea Ucrainei de către Rusia, publicului occidental i s-a vîndut povestea unui front ucrainean unit în angajamentul său neclintit pentru o victorie militară totală asupra Rusiei. În ultimele săptămîni, însă, această narațiune a început să se prăbușească. În ciuda eșecului contraofensivei Ucrainei, susținută de NATO, care este acum universal acceptat, Zelenski continuă să vorbească despre o victorie obținută cu orice preț. Astfel, Ucraina trebuie să continue lupta pînă cînd reia fiecare centimetru de teritoriu pierdut, inclusiv Crimeea, excluzînd desigur orice negocieri cu Putin. Acest lucru este de înțeles: el a mizat totul pentru atingerea acestui obiectiv. Mai puțin ar însemna probabil sfîrșitul carierei sale politice, care e mult mai importantă pentru el decît viețile conaționalilor săi și infrastructura țării sale.
Poziția lui Zelenski pare din ce în ce mai izolată. După cum a scris Simon Shuster în revista Time, „asociații lui Zelenski sînt extrem de sceptici cu privire la politica actuală”, descriind credința președintelui în victoria finală a Ucrainei asupra Rusiei ca fiind „imobilă, aproape de mesianic”.
La începutul lunii noiembrie, nimeni altul decît comandantul-șef al Ucrainei, generalul Valery Zaluzhny, a declarat pentru The Economist că războiul cu Rusia a ajuns într-un impas și evoluează într-un lung război de uzură – unul în care Rusia are un avantaj. Mulți au considerat asta ca fiind un semnal al faptului că generalul crede că a venit momentul să negocieze un acord cu Rusia. Acest lucru a dus la o confruntare publică între Zalujni și Zelenski, care a mustrat evaluarea generalului și și-a repetat refuzul de a negocia orice acord de încetare a focului cu Moscova. De atunci, rivalitatea dintre cei doi s-a transformat într-o luptă totală pentru putere. Potrivit site-ului de știri ucrainean Ukrainska Pravda, Zelenski vede popularitatea lui Zaluzhny ca pe o amenințare politică, iar evenimentele recente nu au făcut decît să sporească temerile președintelui. Într-adevăr, armata este împărțită între cei care sînt subordonați lui Zaluzhny și cei care sînt loiali comandantului forțelor terestre Oleksandr Syrskyi, un aliat al lui Zelenski.
Dar Zalujni nu a fost singurul care l-a criticat pe președinte. În urmă cu două săptămîni, primarul Kievului, Vitali Klitschko, a susținut public comentariile lui Zalujni despre război, declarînd că Zelenski „plătea pentru greșelile pe care le-a făcut”. La începutul acestei luni, a ieșit în prim-plan un conflict de lungă durată între Zelenski și fostul președinte Petro Poroșenko, cînd autoritățile ucrainene l-au oprit pe fostul șef al statului să părăsească țara pentru o întîlnire planificată cu premierul ungar Viktor Orbán. Potrivit criticilor săi, aceasta este o dovadă a controlului din ce în ce mai autoritar al lui Zelenski asupra țării. „La un moment dat, nu vom mai fi altfel decît Rusia, unde totul depinde de capriciul unui singur om”, a spus Klitschko pentru Der Spiegel. Ivanna Klympush-Tsintsadze, fostul viceprim-ministru al lui Poroșenko, a vorbit și ea despre „o întoarcere la autoritarism”.
Dar Zelenski nu se confruntă doar cu critici cu privire la calea de urmat pentru Ucraina; unii spun acum că întreaga strategie a fost greșită de la început. Oleksii Arestovych, fostul consilier prezidențial al președintelui, devenit acum critic, a scris recent că „războiul s-ar fi putut termina cu acordurile de la Istanbul, iar cîteva sute de mii de oameni ar fi încă în viață”, referindu-se la o rundă de discuții de pace care a avut loc în martie și începutul lunii aprilie 2022, mediată de Turcia. Cu acea ocazie, negociatorii ruși și ucraineni ajunseseră la un acord provizoriu cu privire la schițele unui acord interimar negociat, prin care Rusia acceptase să retragă trupele pe această linie înainte de 24 februarie 2022 în schimbul neutralității Ucrainei; înțelegerea ar fi fost blocată de Boris Johnson și reprezentanți ai Departamentului de Stat american și ai Pentagonului. Chiar și David Arakhamia, liderul parlamentar al partidului Servitorul Poporului al lui Zelenski, care a condus delegația ucraineană la discuțiile de pace cu Moscova, a susținut recent că Rusia este „gata să pună capăt războiului dacă acceptăm neutralitatea”, dar că discuțiile s-au sistat în cele din urmă pentru mai multe motive, inclusiv vizita lui Johnson la Kiev, informînd oficialii ucraineni că ar trebui să continue lupta.
Zelenski nu se confruntă doar cu o opoziție crescîndă din partea politicienilor rivali și a armatei, ci și din partea ucrainenilor obișnuiți. În toată țara, familiile soldaților au început să iasă în stradă pentru a cere limitarea timpului de serviciu militar și întoarcerea celor care au servit 18 luni sau mai mult, precum și informații despre cei peste 15.000 de soldați dispăruți în acțiune. Între timp, o petiție care cere modificarea regulilor de mobilizare a atins pragul de 25.000 de semnături pentru examinare prezidențială, complicînd și mai mult impulsul lui Zelenski pentru angrenarea mai multor trupe.
Acest val tot mai mare de ostilitate față de președinte – și strategia de război a Ucrainei, în general – înseamnă că viitorul său politic pare din ce în ce mai incert. Potrivit unui sondaj recent, ratingurile de aprobare ale lui Zelenski și Zaluzhny sînt acum aproape identice, în timp ce The Economist a raportat că încrederea în președinte a scăzut la 32%. Un alt sondaj l-a indicat în continuare pe Zelenski drept candidatul favorit la alegeri, dar cu un sprijin din ce în ce mai mare atît pentru Poroșenko – pe locul doi – cît și pentru Zalujni (care, trebuie menționat, nu și-a manifestat încă nici o ambiție politică).
Nu ar trebui să fim surprinși, așadar, că Zelenski a exclus recent organizarea unor noi alegeri, programate inițial pentru martie viitor, invocînd probleme de securitate și finanțare. Cei mai mulți ucraineni susțin decizia, dar asta nu înseamnă că problemele lui Zelenski s-au încheiat. La urma urmei, eșecul contraofensivei provoacă o reacție în rîndul susținătorilor săi occidentali, deoarece își dau seama că este puțin probabil ca Ucraina să-și îmbunătățească poziția pe cîmpul de luptă. Unii analiști occidentali descriu o imagine și mai sumbră, observînd că Ucraina nici măcar nu este în măsură să apere status quo-ul teritorial. „Fiecare categorie este în favoarea Rusiei și va continua să se încline în favoarea Rusiei”, potrivit fostului locotenent al armatei americane Daniel Davis, senior Fellow și expert militar. Chiar și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a spus că NATO „ar trebui să fie pregătită pentru vești proaste”.
Cu un astfel de pesimism larg răspîndit, noile angajamente de ajutor pentru Ucraina au ajuns la cel mai scăzut nivel de la începutul războiului, potrivit instrumentului de urmărire a ajutorului pentru Ucraina al Institutului Kiel, cu sediul în Germania. Statele membre ale UE se luptă de luni de zile să ajungă la un acord privind un pachet de ajutor de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina, în mare parte din cauza opoziției Ungariei, și nu este un mister faptul că liderii europeni s-au „obosit” de războiul din Ucraina, așa cum a spus recent Giorgia Meloni. Blocajul militar întărește opinia în Germania – și în cercurile diplomatice britanice – că negocierile cu Moscova ar fi în interesul Ucrainei.
Dincolo de Atlantic, între timp, sprijinul pentru strategia lui Zelenski este la un nivel record. Încercările din ce în ce mai disperate ale administrației Biden de a convinge Congresul să aprobe o nouă rundă de finanțare de urgență pentru Ucraina au eșuat din nou în urmă cu două săptămîni, cînd Senatul a blocat încă un alt proiect de lege de ajutor. În unele privințe, Biden se află într-o poziție similară cu Zelenski: el a promis sistematic o victorie completă a Ucrainei și a refuzat să negocieze cu Putin, așa că este de înțeles să facă o întoarcere înainte de următoarele alegeri. Cu toate acestea, în cercurile de apărare din SUA există o conștientizare tot mai mare a faptului că un conflict prelungit ar periclita serios interesele SUA.
O modalitate prin care administrația Biden poate salva situația ar putea fi „înghețarea” conflictului pentru moment – cel puțin pînă la alegerile din SUA – printr-un fel de acord informal cu Rusia. Dar această strategie prezintă propriile sale probleme: nu numai că este departe de a fi clar dacă Rusia ar accepta înghețarea războiului în timp ce se bucură de un avantaj tactic, dar ar necesita, de asemenea, să-l îmbarce pe Zelenski sau să-l scoată din decor.
Din perspectiva SUA, o schimbare a regimului democratic în Ucraina ar fi, fără îndoială, soluția preferată; dar, după cum am menționat, alegerile nu sînt pe masă în acest moment. Acest lucru nu înseamnă însă că schimbarea nu va veni; în orice caz, nu face decît să mărească riscul ca oponenții lui Zelenski – în interiorul și în afara țării – să încerce să scape de el prin alte mijloace.
Într-adevăr, Zelensky însuși și-a exprimat recent îngrijorarea că în Ucraina este pusă la cale o nouă lovitură de stat de tip Maidan – deși a acuzat Rusia, nu inamicii locali, că se află în spatele acestor planuri. Indiferent de cît de credibil crede cineva că este acest scenariu, el vorbește despre schimbarea statutului lui Zelensky pe scena mondială: în timp ce țările occidentale și segmente importante ale establishmentului ucrainean caută o strategie de ieșire, Zelenski nu mai este văzut ca un atu – ci ca o răspundere.
Se prea poate ca în curînd domnul Zelenski să fie îndepărtat de la conducere ori printr-o revoluție ori prin alegeri pe care sub presiunea străzii să fie obligat să le organizeze, ori cine știe cum?
Sigur e că povestea lui s-a terminat previzibil pentru că occidentalii nu sînt foarte inventivi și folosesc mereu aceleași scheme.
IOAN TEODOR

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite