Pentru poporul român, Sfîntul Crăciun înseamnă Răscruce de Drum. Un drum duce spre Răsărit și altul spre Apus. Însă șarpele cu clopoței sună spre nicăieri, fiindcă Iuda Iscarioteanul s-a multiplicat în acest veac și a vîndut cu un ,,sărut” tot ce țara a agonisit. Patria-mamă s-a destrămat ca o năframă. Dacă din franjuri s-ar putea face un ghem mare, românul ar putea țese o altă Patrie-mamă.

După 1989, industria românească a fost declarată ,,morman de fiare vechi”. Lichidarea industriei naționale, lipsind economia de suportul său de bază, a condus la șomaj și la emigrări spre alte țări.

În regimul anterior, etapele industrializării au fost gîndite ca o succesiune de acte politice, sociale și economice a căror interacțiune să genereze, de la cincinal la cincinal, noi baze de dezvoltare pe ramuri, într-un sistem de interdependență între bazele de materii prime, industriile prelucrătoare, tradițiile locale în domeniu, baza socială a mîinii de lucru. Platforma industrială devenise un factor dinamic social, cultural și edilitar. Se construiau cartiere muncitorești-satelit, cu confort mediu, spitale, baze sportive, școli profesionale, licee, spitale, parcuri de agrement etc. Platformele industriale au avut un rol benefic, mai presus de utilitatea lor economică. Au pus în valoare geniul tehnic al poporului român, negat vehement de invadatorii vechi și noi care-i atribuiseră doar aptitudini țărănești: de păstori și de plugari.

În 1989, numărul populației ocupată în industrie era de 4.169.000, adică 37%. Industria, dirijată conform necesităților interne și al cerințelor externe, planificată riguros în funcție de resursele naționale și posibilitățile de import, a scos România din înapoierea și sărăcia existente la sfîrșitul celui de al II-lea război mondial, transformînd-o, spre 1985, într-un partener incomod al economiei mondiale.

După 1990, lipsită de baza ei industrială, care-i înzestra ramurile strategice, pe cele de larg consum, pe cele specializate în export, economia națională a falimentat, devenind sclava importurilor. Distrugerea modulului industrie – clasa muncitoare a scos România din competiția economică și tehnico-științifică mondială, transformînd-o în piață de desfacere a mărfurilor second-hand occidentale, în piață de investiții a Ocultei, lipsind țara de o bună parte a populației active superior calificată, contribuind la depopularea ei, la pierderea independenței economice și politice.

,,Mormanul de fiare vechi” al industriei bucureștene era, în anul 1989, organizat pe 5 platforme industriale, avînd fiecare sateliții săi: Platforma I – 23 August; Platforma II – I.M.G.B.; Platforma III – Pipera; Platforma IV – Militari; Platforma V – Băneasa-Militari. Uzinele ,,23 August” produceau locomotive Diesel, echipamente complexe de foraj pentru metrou etc.

În prezent, Metroul din Drumul Taberei ,,doarme” sub pămînt, de ani buni, și visează să iasă la suprafață. Din cauza lui, tot cartierul Drumul Taberei e răscolit, copacii tăiați, și se sapă, groapă lîngă groapă, fără să să întrevadă o mică speranță.

Nicolae Ceaușescu - obligînd poporul român la o viață austeră, de muncă și renunțări, punînd în valoare patrimoniul național – a eliberat România de datoria externă, asigurînd stabilitatea monedei naționale. Din păcate, rezultatul n-a fost cel scontat și... din stăpîni în această țară, am ajuns să muncim la străini! Poporul, Ceaușescu, România... și mîndria de a fi construit un Palat cum nu s-a mai văzut: ,,Nu-i pentru cine se pregătește,/ e prentru cine se nimerește...”

Trecutul e trecut, o nouă eră a început. Părinții tinerilor de azi sînt ,,comuniștii” care l-au ovaționat pe cel care avea să fie împușcat, ,,răsplătit” astfel pentru că a construit.

LILIANA TETELEA