Toate trec de parcă n-ar fi fost

vor muri grandoarea și minciuna

zilele de praznic și de post –

patria rămîne întotdeauna

Zorile se năruie și cresc

poate mîine nici nu se arată

totul e predestinat firesc –

patria nu moare niciodată

Au sperat și-au pătimit frumos

generații-n veci sacrificate

zeii sînt sub soare de prisos

patria e mai presus de toate

Patria nu-i stemă, nici cuvînt

nu e spațiul însemnat pe hartă

de la leagăn pînă la mormînt

patria ne e de-a pururi soartă

Patria e-n noi și împrejur

aur stins ca fumul de aloe

ea e brațul încordat matur

chiar pe armă, de va fi nevoie

Însăși steaua ce-o avem în cer

suferă de dragoste de țară

fie-mi dar îngăduit să sper –

patria-i speranța milenară

CORNELIU VADIM TUDOR