
- 01-12-2020
- 0 Comentarii
- 1027
- 2
Nedreaptă e moartea, orice s-ar spune. Nu ne încălzeşte cu
nimic faptul că au murit şi patriarhii biblici şi că, în definitiv, aceasta e
legea firii. Nu, nu e legea firii. E legea nefirii. De piatră să fii, şi tot te
doare sufletul la pierderea cuiva drag, fie om, animal, sau pasăre. Nimeni nu
se poate obişnui cu ideea că suflul vital se stinge brusc şi că trebuie să se
despartă de cineva care, pînă mai ieri, era plin de viaţă. Referindu-se la
dubla alienare a omului în capitalism, de care vorbea Karl Marx, Eugen Ionescu
rosteşte o frază demnă de Shakespeare: ,,O să murim cu toţii, asta-i singura
alienare serioasă“. Însuşi el a murit. Nu s-a putut opune acestei ghilotine
implacabile. Totuşi, cîţiva oameni s-au opus, în Istorie: Enoch, Ilie, Isus.
I-a luat Dumnezeu la El, ferindu-i de moarte şi de umilinţa putrezirii
trupului. Aşadar, se poate…
A murit şi Nelson Mandela, adormind lîngă părinţii săi. Dar
el s-a dus şi lîngă patronul său onomastic, Amiralul Nelson, al cărui nume l-a
primit de la o profesoară. Ce destin formidabil, să fii legendă încă din timpul
vieţii! Pe unii, închisoarea îi abrutizează. Pe alţii, îi înnobilează. Am
cunoscut, de-a lungul vieţii, exemplare umane din ambele categorii. L-am
cunoscut pe marele predicator şi duhovnic Richard Wurmbrandt, pe genunchii
căruia mă jucam, pe cînd aveam 4-5 ani, şi el venea la părinţii mei în vizită,
să se roage şi să înalţe cîntări Domnului. Ţin minte că acest evreu creştinat,
dar mare român, ne arăta nouă, copiilor, rănile mîinilor sale noduroase,
torturate în temniţele staliniste. Mai tîrziu, aveam să citesc într-o predică a
lui o cugetare antologică: ,,Într-un regim de teroare, singurul loc onorabil e
închisoarea“. Am cunoscut şi persoane care au ieşit schimonosite din temniţă,
bolnave de o ură irepresibilă. Unii dintre aceşti nefericiţi semeni ai noştri
mi-au devenit colegi de Parlament: erau insuportabili, aveau ,,duhul
puşcăriilor în gură“, după cum l-am portretizat pe unul dintre ei.
Aproape că toţi marii oameni au fost închişi, de la Isus la
Napoleon. Între ei, şi cel care a scris ,,Cetatea Soarelui“, o admirabilă
utopie – Tomasso Campanella. Ştiţi cît a stat după gratii acest italian
vizionar? Nu mai puţin de 27 de ani! Exact cît avea să stea şi Nelson Mandela.
L-am vizitat pe acest om la locuinţa sa din Pretoria, în vara anului 1995. Eram
într-o delegaţie a Senatului României. Mi-a făcut o puternică impresie. Dar
ştiţi prin ce? Nu prin forţă, nu prin personalitatea sa impunătoare - ci prin…
blîndeţe. Era blînd ca un copil, care rîde la cel mai mic gest de bunăvoinţă.
Apoi, i-am urmărit apariţiile publice, din ce în ce mai rare şi mai discrete.
De fapt, el primea oameni din toate zările, care veneau în pelerinaj. Magnifică
învăţătură, într-adevăr, să nu te răzbuni pe torţionarii tăi! Acesta e unul
dintre filoanele de aur ale Doctrinei Creştine.
Astăzi, acest om inflexibil şi curat s-a înălţat la cer. Să
ne rugăm pentru sufletul lui. Eu m-am rugat, în genunchi. Umanitatea n-a mai
cunoscut o asemenea pierdere de la trecerea în veşnicie a Papei Ioan Paul al
II-lea. Lumea Secolului XX moare, treptat. Iese din tablou. Se pierde în ceaţa
de argint a Eternităţii. Ne consolăm cu gîndul că, începînd din aceste zile de
iarnă, vom avea un nou ambasador pe lîngă Tronul Tatălui Ceresc. Nelson Mandela
a fost un miel pe pămînt, dar în cer va fi leu. Presimt că se va bate pentru
idealurile pe care le-a slujit cu atîta fermitate. Întîlnirea cu acest om sfînt
e una dintre cele mai luminoase pagini ale vieţii mele. Merita să mă nasc chiar
şi numai pentru acel ,,minut astral“. Atunci cînd a cunoscut-o pe văduva lui
Robert Schumann, Clara, care, în copilărie, fusese dusă în casa titanului de la
Weimar şi acesta o ridicase de subţiori şi o aşezase pe taburet, ca să-i cînte
la pian, Romain Rolland a exclamat: ,,Carevasăzică, am dat mîna cu Goethe?“.
Tot astfel voi spune şi eu, dar nu întrebător, ci fericit de afirmativ: ,,Am
dat mîna cu Nelson Mandela“. Fie ca Bunul Dumnezeu să primească în Rai sufletul
nobil al acestui om excepţional. Şi atunci, Africa de Sud va deveni Africa de
Sus…
CORNELIU VADIM TUDOR
6 decembrie 2013
2.6 C