Finalul unei vieţi dedicate artei (2)
S-a făcut o a doua inaugurare, fără prezența ctitorului și a spovedaniei sale de la primul ,,botez”: ,,Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să realizez această colecție pe care o donez poporului. Mulțumesc d-lui ministru al Artelor Ion Pas, că a îmbrățișat cu entuziasm propunerea mea, pe care o va desăvîrși. Aduc omagiul meu de recunoștință talentelor românești, care în elanul lor m-au ridicat și pe mine spre piscuri de lumina. Mulțumesc prietenilor, colegilor și onoratei asistențe care îmi arată atîta simpatie. Mulțumesc tovarășei mele de viață, soția mea, Anita Zambaccian, care m-a secondat în alcătuirea acestei colecții. Fie ca această danie să adie ca o briză reconfotantă în aceste clipe grele pentru țara noastră și să rămînă o modestă mărturie a solidarității ce trebuie să ne călăuzească pe toți, indiferent de origine, religie și ideologie politică. Mă simt ușurat, ca acela ce s-a spovedit și s-a împărtășit. Plec de aici iluminat”.
În toiul activității sale neîntrerupte de împătimit colecționar, K. Zambaccian a scris și numeroase lucrări de specialitate, între altele și un studiu despre ,,Istoria artei armene”, a dat, pe rînd, scurte monografii despre Grigorescu, Petrașcu, Pallady, Tonitza. A ținut conferințe ca un adevărat personagiu al artei, devotat cîtorva dintre pionierii picturii, pe care i-a cunoscut între cele două războaie. A lăsat mărturia unei competențe de adevărat recunoscător de valori artistice. G. Călinescu, vorbind despre K. Zambaccian, a spus între altele: ,,Cutare face o istorie a artei, altul teorie, numai K.H. Zambaccian se logodește cu tabloul, îl aduce triumfal în alcovul său muzeal ca pe o rațiune de a trăi, se scoală în miezul nopții spre a-l privi”.
Muzeul Zambaccian, un templu
al artei, donat statului român
Colecţionar, critic de artă şi, nu în ultimul rînd, un adevărat Mecena al vremurilor sale, Krikor H. Zambaccian a alcătuit de-a lungul întregii sale vieţi una dintre cele mai bogate şi valoroase colecţii de artă din România – cuprinzînd pictură, sculptură, grafică şi mobilier - pe care a dăruit-o statului român.
Actul de donaţie a inclus şi casa în care a locuit colecţionarul, construită după planurile arhitectului C.D. Galin, pentru a servi atît ca locuinţă, dar şi ca spaţiu de expunere a operelor de artă. Colecţia era deschisă pentru amatorii de artă o zi pe săptămînă încă din 1942, an în care casa a fost terminată. Construcţia a fost extinsă ulterior, în l957, cu scopul de a lărgi spaţiul de expunere.
Colecţia se remarcă prin calitatea excepţională a lucrărilor de artă românească, care reflectă gustul desăvîrşit al colecţionarului. Operele prezentate alcă­tuiesc o veritabilă istorie a picturii româneşti moderne în capodopere. Sînt prezente lucrări de vîrf ale maeştrilor Secolului al XIX-lea sau de la începutul Secolului al XX-lea: Aman (Autoportret), Grigorescu (Intrare în pădurea Fontainbleau, Peisaj din Bretagne, Portret de femeie), Andreescu (Iarna la Barbizon), Luchian (Lăutul, Scară cu flori, Tufănele în ulcică). Alături de aceştia se regăsesc lucrări ale artiştilor din perioada interbelică: Tonitza (Katiuşa lipoveanca, Nina în verde), Pallady (Natură statică cu mănuşă neagră), Petraşcu (Autoportret cu beretă roşie, Natură statică, Portretul lui Zambaccian), Iser, Dărăscu, Ressu ș.a. Capacitatea colecţionarului de a intui adevărata valoare artistică era egalată doar de generozitatea sa, Zambaccian fiind un sprijin moral şi material pentru mulţi dintre artiştii de valoare ai epocii.
Zambaccian descoperă şi lansează pictori şi sculptori, achiziţionează cele mai valoroase opere ale multora dintre ei şi deseori dă comenzi speciale unor artişti aflaţi la începutul carierei, artişti al căror talent îl apreciază în mod deosebit, precum Alexandru Padina, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Horia Damian. Sculpturi de Brâncuşi (Cap de copil), Paciurea (Bust de femeie), Miliţa Petraşcu, Oscar Han (Arcaşul) şi Cornel Medrea întregesc expunerea.
În 2008 muzeul a fost închis pentru lucrări de consolidare şi renovare a clădirii si de reamenajare a expunerii. O bună parte din lucrările prezente în noua formulă expoziţională au fost restaurate. În urma lucrărilor de renovare a casei, spaţiul de expunere a fost extins. Sînt prezentate acum în totalitate cele 19 pînze aparţinînd maeştrilor şcolii franceze: Delacroix, Corot, Renoir, Sisley, Pissarro, Cézanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Utrillo, Marquet. Aceasta este cea mai substanţială şi valoroasă grupare de pictură franceză dintr-o colecţie publică românească.
O altă noutate cu prilejul redeschiderii este sala dedicată lucrărilor de grafică semnate de personalităţi ale picturii precum Grigorescu, Tonitza, Iser, Ressu, Petraşcu, Pallady, Ştefan Dimitrescu şi Magdalena Rădulescu.
Sfîrșit
R.M.