Piesa „Boala albă” (1936) ar trebui, de asemenea, considerată una dintre cele mai reprezentative lucrări ale lui Čapek, ale cărui predicții încep să se împlinească. Interesul pentru piesă a crescut anul trecut, cînd OMS a declarat pandemia COVID-19. În urmă cu 85 de ani, în piesa „Boala albă”, cuvîntul „pandemie” era frecvent folosit. Intriga lucrării este construită în jurul unei pandemii provocată de o boală necunoscută și a căutării unui remediu pentru aceasta pe fondul pregătirii unui război major în Europa. Boala contagioasă provenea din China și se manifesta prin apariția pe corpul uman a unei pete albe (un alt nume utilizat de Čapek este boala chengovaya, foarte asemănătoare cu lepra). Știința medicală a fost neputincioasă, boala condamnîndu-i pe oameni la o moarte dureroasă, care survenea la cîteva săptămîni după apariția petei albe. Întregul rol al medicinei oficiale se reducea la prescrierea deodorantelor (pentru a alunga mirosul de corp putrezit) și a analgezicelor (morfină). O altă caracteristică a infecției este că afecta persoanele cu vîrste peste 45 de ani, ocolindu-i pe cei mai tineri.

Țara în care au loc evenimentele nu este numită de autor, dar personajele principale ale piesei sînt următoarele:

Siegelius este consilier de instanță, profesor, șef al unei clinici, căruia i se încredințează căutarea unor modalități de a salva oamenii de boala albă. Dr. Galen este un medic care cunoaște secretul tratamentului bolii albe și salvează oamenii în cabinetul său medical. El este figura centrală a piesei. Galen încearcă să-și folosească secretul astfel încît cercurile conducătoare să refuze să se pregătească pentru un mare război și emite un ultimatum autorităților și celor bogați: ,,Voi dezvălui secretul tratamentului numai dacă sînteți în măsură să cădeți de acord asupra unei păci generale”. Baronul Krug este unul dintre puternicii acestei lumi, șeful unei întreprinderi foarte mari care produce tunuri, vehicule blindate, aeronave și gaze otrăvitoare. Este unul dintre cei interesați de război. Mareșalul este șeful militar principal, care pregătește țara pentru război de două decenii. El dezlănțuie un război și așteaptă o victorie rapidă. Baronul Krug este mîna dreaptă a Mareșalului. Există și membri ai unei anumite familii în piesă („tată”, „mamă”, „fiică” și „fiu”) care vorbesc despre boala albă. Prin intermediul lor, Karel Čapek arată percepția publicului asupra pandemiei și a războiului iminent.

Citind, ascultînd sau urmărind această operă pe scenă, veți începe să proiectați unele dintre eveni­mentele și cuvintele persoanelor publice de astăzi, cînd „pandemia” se transformă într-un eveni­ment central în viața personală și socială a fiecăruia dintre noi. Pentru o serie de personaje, boala albă este localizată la periferia conștiinței lor. De exemplu, mareșalul este absorbit de pregătirea pentru război, nu este speriat de moarte. Cei sub 45 de ani gîndesc la fel. Cineva este posedat de spiritul patriotismului; cineva se așteaptă ca țara sa să primească mari „dividende” dintr-un război victorios.

Există, de asemenea, persoane care salută pandemia. De exemplu, regăsim o conversație între trei pacienți dintr-o secție clinică. Unul dintre ei spune: „Există un singur motiv: prea mulți oameni s-au înmulțit în lume, jumătate dintre ei trebuie să ia o pauză și să facă loc celorlalți. Asta e. De exemplu, tu, brutar, faci loc unui alt brutar. Și eu, săracul, voi da locul unui alt om sărac: să sufere sărăcie și să moară de foame în locul meu. De aceea, această ciumă a atacat oamenii”. Aproximativ aceleași idei sînt rostite de o fiică și de un fiu nenumit. Sînt tineri, iar pandemia eliberează rapid locuri de muncă pentru cei peste 45 de ani. Tatăl și mama sînt revoltați de această logică a copiilor, dar în curînd tatăl familiei primește o ofertă pentru a deveni contabilul-șef al corporației baronului Krug. Îi spune soției: „Contabilul-șef al concernului Krug! Milioane vor trece prin mîinile mele în fiecare zi. Un fraier nu s-ar descurca. Cine ar fi crezut acum treizeci de ani, cînd am intrat în firma lui Krug, că voi ajunge contabilul-șef? Frumoasă carieră, mamă! Adevărat, o merit! Am lucrat cinstit, neobosit... Însuși Baronul mă numește «coleg». Și știi, mamă, încă cinci oameni vizau acest loc. Dar, vezi tu, toți au murit din cauza bolii albe. Cum să nu mă gîndesc la asta? Știi ce, îți spun sincer, mamă: slavă Domnului că a apărut această boală albă!”.

Într-o formă satirică, Čapek arată impotența științei medicale oficiale, reprezentată de profesorul Siegelius și de clinica sa. Într-o conversație cu un jurnalist care pune întrebări naive, Siegelius începe să-și piardă liniștea sufletească. Cînd reporterul l-a întrebat cum se poate proteja de infecție, profesorul strigă: „Absolut imposibil! Toți vom muri din cauza ei. Toți cei care au peste 45 de ani sînt condamnați! Ție nu îți pasă, ești tînăr… Vino aici! Uite, nu am nimic pe față? Vezi vreo pată albă? Știi de cite ori pe zi mă uit în oglindă? Cititorii tăi sînt interesați de cum se pot proteja. Doamne, cît de neputincioasă este știința!”. Reporterul îl roagă pe domnul consilier să spună cititorilor cîteva cuvinte încurajatoare. Iată răspunsul lui Siegelius: „Scrie în ziarul tău că trebuie să ne împăcăm cu asta”. Acest răspuns îmi amintește de ideea lui Klaus Schwab, enunțată în cartea „COVID-19. Marele reboot”: ,,noua normalitate” instalată odată cu pandemia Covid-19 este ceva cu care trebuie să ne obișnuim.

Deodată, dr. Galen apare în cabinetul profesorului Siegelius. Îl invită pe profesor să testeze metoda de tratare a bolii albe. Galen are un istoric de tratament cu rezultate foarte bune. Treptat, scepticismul profesorului face loc interesului. În cele din urmă, este de acord să-i ofere lui Galen o secție în clinica sa, unde sînt cazați cei mai săraci pacienți. Doctorul explică imediat că va dezvălui secretele tratamentului său doar cu condiția ca factorii de decizie ai acestei lumi să abandoneze războiul. Pe de o parte, milioane de oameni care au contractat boala albă vor fi salvați de la moarte. Pe de altă parte, moartea mai multor oameni pe cîmpurile unui mare război va fi prevenită. Galen clarifică faptul că, pînă la îndeplinirea acestei condiții, el îi va trata doar pe cei săraci, pentru că bogații au ocazia să facă presiuni asupra autorităților, să caute să oprească cursa înarmărilor și să încheie pacea mondială. Acesta este un ultimatum pentru toți cei bogați.

Profesorul Siegelius își dă acordul pentru studiile clinice ale metodei lui Galen, sperînd că va renunța la extremism, după ce a primit o poziție bună recompensată cu mulți bani. Cu toate acestea, după cum arată evenimentele, Dr. Galen este de neclintit. El cere profesorului să-și folosească autoritatea pentru a pune presiune asupra autorităților. Începe astfel o confruntare între profesorul Siegelius și puterile din spatele său (inclusiv baronul Krug), pe de o parte, și dr. Galen, pe de altă parte. Știința medicală oficială încă nu poate face nimic.

Evenimentele devin din ce în ce mai dramatice. În timpul conversației dintre profesor și baron, apare o pată albă pe corpul acestuia – Krug a fost infectat. Baronul este cuprins de frică. Vine la doctorul Galen, dar îi dă ultimatumul. Krug, după chinuri îndelungate, merge la Mareșal, rugîndu-l să nu se pregătească pentru război. Mareșalul este implacabil, iar baronul se sinucide. După un timp, Mareșalul se infectează. Își pierde liniștea sufletească. Înțelege că războiul pe care tocmai l-a început nu poate fi cîștigat (mai are doar cîteva săptămîni de viață). Nici măcar din teama de moarte, ci din convingere, el se transformă dintr-un lider militar nemilos în pacifist. Piesa se încheie tragic: pe drumul către mareșal, Galen este ucis de o mulțime furioasă de susținători ai războiului, care au aflat că medicul nu susține acest război.

Karel Čapek a pus punct lucrării sale în decembrie 1936, cu trei ani înainte de izbucnirea celui de-al II-lea război mondial. Astăzi vedem prototipuri atît ale mareșalului, cît și ale baronului Krug, ale profesorului Siegelius și, desigur, ale dr. Galen. Atunci s-au pregătit pentru un război, în care avioanele, tancurile, tunurile și substanțele toxice trebuiau să distrugă oamenii; războiul actual se bazează pe utilizarea de viruși, bacterii și medicamente dubioase. Astăzi, adepții doctorului Galen sînt gata să salveze omenirea, cerînd totodată încetarea războiului barbar împotriva umanității.

Pe vremea lui Karel Čapek, ipocriții spuneau că doar armele, tancurile și avioanele ar putea salva omenirea. În zilele noastre, ei spun că numai vaccinurile vor salva omenirea. Adepții moderni ai Dr. Galen obiectează: spun că aceasta este o armă nouă. Iar adepții profesorului Siegelius, baronul Krug și Mareșal nu se pot trezi decît atunci cînd noi arme încep să-i lovească. Nu ar fi prea tîrziu.

D.A.