* Iubita lui Cristian Ţopescu se numeşte Christel Ungar * Izbita lui Crin Halaicu se cheamă cu totul şi cu totul altfel: Carmen Neagu * Poetul Măscărici trebuie să evacueze vila de la Şosea * Izolarea Germaniei la Eurovision * Paul Efimovici Goma insultă poporul român, numindu-l „cireadă” * Împăratul Iulică refuză halimos!

(Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 19 mai 1995)

PARTEA I

* În perioada 16-20 mai a.c., o delegaţie a Par­lamentului României, condusa de dl. Adrian Năstase, efectuează o vizita oficială în Norvegia. Din delegaţie fac parte domnii: Corneliu Vadim Tudor (P.R.M.); Antal Istvan (U.D.M.R.); Corneliu Bălan (P.U.N.R.); Mircea Chioştec (P.D.S.R.); Ştefan Radof (P.A.C.). * Într-o vreme în care atîția oameni îşi mănîncă omenia, este îmbucurător să vezi că mai există şi unii cu frica lui Dumnezeu, care spun adevărul, orice s-ar întîmpla. Este şi cazul colegilor de la revista „Ţara”, unde a apărut zilele trecute o ştire pe cît de nostimă, pe atît de reală: „Monarhista Marilena Rotaru şi-a văzut visul cu ochii, realizînd cu arta ei subtilă o casetă video despre băiatul de la Versoix. Una peste alta, tirajul casetei a bătut spre cifra 100, dovada clară a marelui succes de public, confirmată, de altfel, la lansare, de dl. Corneliu Coposu, care a spus textual: «Sîntem aici toți cei care-l iubim pe Regele Mihai». Aşa e cinstit, să se spună adevărul şi numai adevărul! Din informaţiile noastre, tirajul de 100 de casete video s-a epuizat”. * Aţi văzut-o sîmbătă după-amiază pe fata aia frumuşică (bruneta cu ochi verzi), care prezenta Albumul TV, cu un uşor accent provincial? Ei bine, ea nu e alta decît d-şoara Christel Ungar, pentru care tizul ei, Cristian Ţopescu, a făcut o pasiune şi a divorţat de soţie, ceea ce poate că n-o fi foarte moral, dar e nespus de palpitant. Sîntem alături de cele două turturele şi, dacă inegalabilul nostru crainic sportiv va simţi povara diferenţei de vîrstă şi va avea nevoie de o mînă de ajutor, el să ne spună, nu ne supărăm, vom lăsa totul baltă și vom alerga într-un suflet pentru a întări prietenia româno-ungară! * Deşi ne displace să ne amestecam în viața intimă a oamenilor, trebuie să ducem la bun sfîrşit romanul de amor, publicat săptămîna trecută: am aflat şi numele amantei lui Halaicu, e vorba de poliţista brunetă Carmen Neagu, pe lîngă care cîntă pasărea zburătoare Cucu-rigu-gagu! F Presa de săptămîna trecută e plină de o Scrisoare deschisă către parlamentarii români, adresată, în disperare de cauză, de Mircea Dinescu-Caţavencu. Ce s-a întîmplat? Comisia „Apartamentul”, care funcţi­onează în cadrul Parlamentului şi e condusă de deputatul P.R.M. Ion Duțu, l-a cercetat pe limbricul din Slobozia pentru ilegalităţile strigătoare la cer, prin care a ocupat o vilă gigantică, la Şosea, de vreo 15 camere, pe care i-a repartizat-o, în 1990, la înghesuială... Silviu Brucan! Noi am scris la timpul potrivit despre japca Poetului Măscărici, ne e şi silă să mai pomenim ceva. Strîns cu uşa de litera LEGII, ce credeţi că face ţiganul cu strungăreață? Bombardează presa şi Parla­mentul cu un fel de protest (cică se vrea şugubăţ), care începe cu nişte atacuri de om nebun împotriva preşedintelui P.R.M. şi a preşedintelui comisiei amintite! În delirul creieraşului său liliputan, Dinescu se zbate ca un şoarece încolţit de gospodină, o ia din preistorie, pomeneşte de aşa-zisa lui persecutare de către Ceaușescu și Securitate, bagă ceva şi despre socrii lui, care cică sînt ,,profesori universitari” (Loghinovskaia-P.C.U.S. și Kovacs-U.D.M.R.), se ia și de Ion lliescu, se bate cu parkinsonu-n piept cum că e „simplu soldat fruntaş în armată” (aiurea, el a făcut armata la Securitate, asta o ştie toata lumea), mai dă o raită şi pe la „Europa Liberă”, şi pe la Casa Poporului, se agită, năduşeşte, ştie că a făcut rău, pungaşul, dar, în final, tot el ameninţă: „Pînă una-alta, i-aş invita pe dalbii porumbei ai comisiei «Apartamentul» să dialogăm public pe postul naţional de televiziune despre abuzuri, falsificări şi matrapazlîcuri. Dacă îi țin curelele”. Aţi văzut ce-i în tărtăcuţa minoritarului? El vrea să se ţigănească la televizor, să se scarpine-n cap, să-şi suflece mînecile, să se pupe-n fund singur, ca maimuţa, să-i toarne pe alţii, doar-doar va zăpăci lumea şi va rămîne bine mersi în vila aia cît un transatlantic. Tu vorbeşti, mă paranoicule, de „abu­zuri, falsificări şi matrapazlîcuri”? Cîte „ajutoare” scumpe (3 tipografii, xeroxuri, calculatoare etc.) ai primit pentru obştea scriitoricească, dar le-ai trecut pe numele tău, cîte sute de milioane de lei ai băut şi-ai mîncat cu şatra ta şi cu mica bandă de la Uniunea Scriitorilor?! Au furat şi au abuzat şi alţii? Nici o grijă, vor plăti pentru asta, să nu te zgîlţîie pe tine grija lor, vine el, măturoiul, care va băga gunoaiele nu sub covor, ci la ghenă – chestia este ce facem cu tine, că stai ILEGAL într-un palat care are, prin lege, altă destinație? * Ne-a pus pe gînaduri interviul gigantic (o pagină de ziar!), pe care Horia Alexandrescu i l-a luat lui Borbely Imre, deputat U.D.M.R. de Harghita, şi care a apărut vineri în „Cronica Română”. Aici, în aceste declaraţii borbelyste se citeşte exact gîndul ticălos al udemeriştilor radicali, interviul ar trebui multiplicat şi difuzat prin toate satele, oraşele şi instituţiile din România, ca să se trezească lumea la realitate, pînă nu e prea tîrziu. Reproducem cîteva dintre afirmaţiile acestui Borbely, aşa cum se desprind ele din interviul intitulat „Scopul final al minorităţii maghiare din România este dobîndirea statutului de națiune-partener”: „Eu cred că federalizarea este o soluție pentru problema românilor din România. De altfel, cred că pentru noi toți ar fi mai bine să trăim într-o federaţie a ţărilor românești (adică Muntenia, Moldova, Oltenia, Banat, Bucovina etc. – nota „R.M.”). Acolo s-ar naște în mod spontan mai multe autonomii teritoriale în interiorul Ardealului. (...) Din punct de vedere politic afirm: avem nevoie de autonomie. (...) Da, dar cred că ungurii se vor deştepta mai repede (ca românii - nota „R.M.”)” - și măgarul ăsta e deputat în Parlamentul României, beneficiind de leafă serioasă, indemnizaţii, cameră la hotel, transport aviatic şi feroviar asigurat, voiajuri peste hotare etc. Iar dacă P.R.M. îi atrage atenţia că face jocuri foarte pri­mejdioase şi-i insultă pe români, imediat e ştampilat ca „partid extremist”. A-i apăra pe români înseamnă, în România şi în Europa acestor vremuri de mare ruşine, „extremism”. A-i apăra pe unguri şi a le satisface cu slugărnicie toate pretenţiile aberante, înseamnă „democraţie”. Şi uite-aşa se va com­promite, definitiv, cuvîntul „democraţie”, cum s-a compromis şi cuvîntul „comunism”. * Destul de slabă, valoric, Ediţia a 40-a a Festivalului de Mu­zică Uşoară „Eurovision”. Şi destul de necinstită, pentru că unele jurii au politizat-o forțat: Croaţia dădea puncte Sloveniei şi Bosniei-Herțegovina, Bosnia-Herţegovina îşi plătea datoria şi oferea şi ea puncte Croaţiei şi Sloveniei, dar nici Slovenia nu se lăsa mai prejos, fericindu-şi suratele şi vecinele cu puncte, reciprocitate jenantă, care s-a simţit şi în cazul Greciei şi al Ciprului. Am remarcat însă altceva: izolarea TOTALĂ a Ger­maniei şi Ungariei, care, într-un concurs unde cîştigătoarea, Norvegia, a întrunit 148 de puncte, n-au obţinut decît 1 punct şi, respectiv, 3 puncte. Vom fi cinstiţi, ca de obicei, şi vom preciza că, deşi Israelul n-are ce căuta la un festival european (în condiţiile în care atîtea ţări europene, printre care şi România, au rămas pe-afară), totuşi, melodia evreiasca „Amen” a fost printre cele mai frumoase, ba chiar ar fi putut cuceri Premiul I. * „10 Mai, zi de ruşine!” – sună titlul unei poezii care a făcut vogă în România postbelică. Şi chiar de ruşine a fost, mai ales cea din 1995, cînd unii agitatori monarhişti au încercat să învie mortul (nu pe Coposu, ci Golănia), ceea ce a provocat ciocniri nedorite între Poliție şi studenţi. Una dintre victime este plutonierul Sorinel Iordache, în vîrstă de 23 de ani, care a fost lovit cu pumnul de un huligan regalist, iar spargerea ochelarilor de vedere i-a provocat o gravă rană la ochi, bietul băiat cu faţa plină de sînge fiind operat de urgență la Spitalul de Oftalmologie. Numai înţelepciunea şi calmul forţelor de ordine au împiedicat degenerarea inci­dentelor. Şi toate astea pentru ce, nătărăilor? Ca să-l aduceţi voi în țară, pe un tron care a fost mistuit demult de flăcările Istoriei, pe un personaj SINISTRU, de 74 de ani, aliat din prostie şi interes cu Hitler şi Stalin, vînzător al acestei ţări, cu care n-a avut niciodată nimic în comun şi pe care, după vînzarea din 1940 (la nemţi), din 1944 (la ruşi), încerca s-o vîndă din nou, în 1989 (la unguri). Măi fraţilor, asta-i ştiinţa voastră de carte? Voi nu citiţi cărţile de Istorie, sau nu vreţi să vedeţi adevărul? * Din surse demne de toată încrederea, am aflat că la Credit Bank există depuşi peste 7 miliarde de lei pe numele foştilor miniştri F.S.N. Adrian Severin, Victor Babiuc şi Doru Viorel Ursu. * ANUNŢ IMPORTANT. Avînd în vedere explozia îngrijorătoare a preţurilor (în special la hîrtie, transporturi, tipografie), revista noastră anunţă că se află în pericolul de a nu putea supravieţui. Noi sîntem singura publicaţie din lume care a trăit pe picioarele ei, fără reclame şi publicitate. Dar, calculînd noile costuri de producţie şi difuzare, ar trebui ca preţul unui exemplar să ajungă de la 400 la 1.000 de lei. Ceea ce noi nu dorim, pentru că şi aşa există destui cititori, în special pensionari, care îşi împart un exemplar între 7-8 familii în bloc, sau în sat. Revista circulă mult şi peste hotare (întreaga Europă, S.U.A., Canada ş.a.), dar pînă acum n-am încasat nici un ban, deşi în America un exemplar original se vinde cu 5 dolari iar o copie xerox cu 3 dolari, nimeni nu ştie unde intră sumele astea, de 5 ani de zile. În aceste condiţii, singurele mijloace de supravieţuire sînt: 1) restrîngerea cheltuielilor şi a donaţiilor (am şi făcut-o, singurul act filantropic rămînînd Cina Creştină, o dată pe lună); 2) găzduirea de reclame și mare publicitate, scop în care îi invităm pe toţi cei care zic că sînt români şi conduc firme sau bănci prospere să încheie contracte legale cu noi. În caz contrar, în jurul datei de 15 iunie, ori creştem preţul revistei, ori ne vom înceta apariţia, pentru că nu ne putem lupta veşnic cu palmele goale, ruinîndu-ne sănătatea, în vreme ce alţii, la adăpostul liniştii şi ordinii publice asigurate şi de noi, realizează averi fabuloase.

(va urma)

ALCIBIADE

(Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 19 mai 1995)