Din inimă-au plecat spre orizontul stins

metaforele unei lumi apuse,

de cîte ori cuvîntul l-am atins

au sîngerat culorile opuse

Şi-au sîngerat şi visurile ninse

din alt destin, surpat de tragedie,

pe unde trec cu farurile stinse

cocorii dintr-o altă galaxie

De bună seamă ne vor fi iluzii,

şi pete ne vor fi pe etichete,

iubirea e o rolă de confuzii

pe care trec iluziile bete

Şi toate cîte ni se-ntîmplă

de cîte ori m-apropii de cuvînt,

sînt consecinţa norilor din tîmplă

ostracizaţi în fiecare vînt

Ce bate dinspre tine înspre clipă,

ca într-un carusel nedesluşit,

iubito, împrumută-mi o aripă,

să zbor din mine însumi, în sfîrşit!

Adi SfinteŞ, 17 iulie 2018