Ca un război mondial, ca un cataclism ce mătură tot ce este

şi tot ce undeva, cîndva, ar putea fi,

neîncrederea subjugă toate sentimentele

şi-ţi macină şansa unică de-a iubi.

Un milion de ani de sinceritate,

un milion de ani de dovezi de necontestat,

se pierd inutile în golul din jur

dacă o singură dată să fii cine eşti, ai uitat.

Toate luminile or să-ţi pară umbre bizare,

toate mirările din stele te vor strivi

dacă n-ai înţeles că iubirea

nu e un magazin second-hand de jucării.

Nu e un joc pe calculator, nu e o iluzie pe facebook,

e o întîmplare definitivă despre viaţă şi moarte

Astăzi eşti aici printre îngeri,

dac-ai ucis încrederea, mîine vei fi de visele tale departe.

Sentimentele vor fi un amalgam de dorinţe bizare,

ochii vor căuta în tavan scene din viaţa trăită,

nu vei mai ştii dacă ai existat cu adevărat

şi dacă ai fost de îngeri iubită.

Nopţile te vor sufoca în tăcerile ei

şi-ai vrea să se aprindă-n inimă luna,

să întorci universul spre marele bing-bang,

să fii din nou ca-ntotdeauna.

Dar ai ucis cu bună ştiinţă sinceritatea,

credeai că nemuritoarelor li se iartă orice poveste

Neîncrederea e sinonimă cu moartea,

mătură sufletul de tot ce-a fost şi ce este.

Adi Sfinteş

10 ianuarie 2016