– Helmut Kohl, cel care a unit Germania și a creat Uniunea Europeană –

Germania modernă este locomotiva economiei europene și liderul recunoscut al Uniunii Europene (UE). Dar la începutul anilor 1980, Republica Federală Germania (RFG) era doar o țară între statele vest-europene, iar Cortina de fier și-a separat ținuturile estice timp de mulți ani, devenind apoi Republica Democrată Germană (GDR). În acei ani, puțini credeau în ascensiunea economică iminentă a Germaniei și puțini sperau că în viitorul apropiat țara și oamenii ei se vor uni. Excepția a fost Helmut Kohl. Un politician energic și ambițios, care a preluat funcția de cancelar al Germaniei în 1982. Nu numai că a făcut din nivelul de trai al germanilor un exemplu pentru întreaga lume, dar a și concretizat visul a milioane de compatrioți despre reunificarea țării. În cei 16 ani în care s-a aflat la conducerea Germaniei a obținut o creștere fără precedent în economie, a unit o țară divizată și a devenit unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene.

În jurul orei 19:00, pe 9 noiembrie 1989, Günter Schabowski, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Unității Socialiste din Germania de Est (SED), a promulgat noi reguli pentru călătoria liberă a cetățenilor RDG în străinătate. Înainte de aceasta, est-germanii trebuiau să obțină nu numai permisiunea sub formă de viză pentru a intra într-un alt stat, ci și permisiunea de a părăsi propria țară. Întrebat de un jurnalist despre cînd vor intra în vigoare modificările, acesta a răspuns: „Imediat, fără întîrziere”. Cîteva minute mai tîrziu, la 19:05, Associated Press a publicat o știre senzațională cu titlul „GDR deschide granițele”. Aflînd acest lucru, mii de germani de ambele părți ale Zidului Berlinului s-au îmbulzit spre graniță. Curînd, o mulțime uriașă s-a adunat la punctele de control. Polițiștii de frontieră, care nu se așteptau la un asemenea aflux de oameni, fără să primească vreo instrucțiune, au decis în cele din urmă deschiderea frontierei. Fotografii cu berlinezi plîngînd de bucurie, alergînd prin Poarta Brandenburg, îmbrățișînd polițiștii de frontieră, au fost făcute publice în întreaga lume.
La 9 noiembrie 1989, Zidul Berlinului, care împărțise nu numai orașul, ci întreaga Germanie timp de mai bine de un sfert de secol, s-a transformat într-un monument al Războiului Rece. La mai puțin de un an mai tîrziu, țara s-a reunit în sfîrșit. Totuși, bărbatul care a împlinit visul pe termen lung al germanilor în acea zi, chiar și ani mai tîrziu, și-a amintit cu neliniște acele evenimente. Situația, cînd mulțimile de est-germani s-au revărsat în Berlinul de Vest, era de fapt extrem de tensionată. Reunificarea celor două Germanii a fost într-adevăr o sarcină foarte dificilă. Dar Helmut Kohl, în ciuda multor dificultăți, a reușit să finalizeze acest proces în mod pașnic, evitînd multe conflicte.
Generația Perdanților
Helmut Kohl s-a caracterizat întot­deauna ca fiind un reprezentant al generației post-hitleriste, subliniind că opiniile și convingerile sale s-au format după prăbușirea celui de-al Treilea Reich. Iar ideea aici nu a fost doar respingerea ideologică a nazismului. Generația post-hitleriană a crescut într-o Germanie sfîșiată de război, a divizat și și-a căutat locul în lume, respingînd ideologia care a condus țara la dezastru, dar în același timp bazîndu-se pe experiența de viață și pe principiile părinților și bunicilor lor.
Helmut Kohl s-a născut într-o familie catolică, în Ludwigshafen, în regiunea Renania-Palatinat, aflată în partea de sud-vest a țării. Tatăl viitorului politician, Hans Kohl, a fost un oficial al departamentului financiar. Provenit dintr-un mediu țărănesc, erou al Primului Război Mondial, credea în munca asiduă, ordinea fermă și slujirea fidelă a statului. Un proprietar conservator, pedant și extrem de harnic, tatăl lui Helmut a economisit literalmente la orice. De exemplu, nu a intrat niciodată într-un pub și alegea să bea bere numai acasă deoarece era mai ieftin. Mama viitorului cancelar, Cecilia Kohl, a urmat principiul german al celor trei „K”: kinder, kuhe, kirche – copii, bucătărie, biserică. Ea a născut trei copii, dintre care cel mai mic era Helmut. În viitor, imaginea mamei este cea care va influența alegerea partenerei sale de viață.
Al Doilea Război Mondial nu a ocolit familia Kohl. Fratele mai mare al lui Helmut a murit pe front, iar în primăvara anului 1945, la vîrsta de 15 ani, el însuși a fost înrolat în organizația Tineretul hitlerist. Nu a trebuit să lupte, dar a participat la stingerea incendiilor, curățarea molozului, ajutorarea răniților. Odată cu sosirea aliaților, adolescenții au fost trimiși acasă, iar Helmut a mers 400 de kilometri pe jos pentru a se întoarce în orașul natal.
Germania de după război a fost un loc extrem de neatractiv. Devastată de ostilități, distrusă și împărțită de aliați în zone de ocupație, țara a fost și ea în fruntea Războiului Rece. Cu toate acestea, tocmai în această perioadă dificilă s-a deschis o fereastră de oportunitate în Germania pentru oameni ambițioși și energici. „Noi, germanii, am învățat lecțiile istoriei. Sîntem un popor iubitor de pace, iubitor de libertate. Pentru noi, dragostea pentru țara natală, dragostea pentru libertate și spiritul de bună vecinătate sînt mereu legate între ele”, declara Helmut Kohl, viitorul cancelar al Germaniei.
Micul Führer
Întors de la serviciul militar, tînărul Helmut și-a ajutat familia. A lucrat ca muncitor pe un șantier, a crescut iepuri, a prins raci – toate doar pentru a cîștiga bani pentru mîncare. În anii adolescenței s-au remarcat trăsăturile distinctive ale caracterului său: inițiativa și spiritul de întreprinzător, dorința de conducere și capacitatea de a gestiona relațiile interumane. Biografii lui Helmut Kohl au remarcat că, în calitate de școlar, s-a arătat ca „un mic Führer”.
În 1946-1947, Helmut Kohl face primii pași în politică. El se alătură partidului conservator Uniunea Creștin Democrată (CDU), fondat de primul cancelar al RFG, Konrad Adenauer, și ia parte activ la crearea și activitatea organizației locale de tineret. În același timp, se conturau părerile sale asupra chestiunii germane. Germania la acea vreme trecea prin așa-numiții ani zero. Devastată de război, împărțită în patru zone de ocupație, țara a fost de fapt lipsită de orice statalitate. În plus, societatea germană a experimentat amărăciunea înfrîngerii și un sentiment de vinovăție pentru crimele comise în anii războiului. Și în aceste condiții, fondatorul Partidului Social Democrat din Germania (SPD), Kurt Schumacher, începe să vorbească despre necesitatea reunirii Germaniei. „Din punctul de vedere al social-democrației, reunificarea este mai urgentă și mai importantă pentru lume (...) decît orice formă de integrare a uneia dintre părțile Germaniei cu alte țări europene”, declara Kurt Schumacher, fondator al SPD. Mai mult, numeroși politicieni germani l-au certat, l-au acuzat de inoportunitatea și chiar agresivitatea unor astfel de declarații, dar Kurt Schumacher a petrecut zece ani în lagărele de concentrare ale naziștilor pentru convingerile sale și nu a considerat necesar să se adapteze la situația de după prăbușirea regimul hitlerist. Acest patriotism înflăcărat și dorința de a vedea Țara Mamă unită l-au inspirat pe încă foarte tînărul Helmut. În același timp, trebuie remarcat faptul că astfel de sentimente nu erau populare în rîndul germanilor la acea vreme. Societatea era dominată de dorința de a uita toate ororile celui de-al II-lea Război Mondial, ca un vis urît. Calea de ieșire din acest dezastru moral și economic pentru milioane de germani a fost munca grea, care a dat roade cît de curînd. Datorită reformelor lui Konrad Adenauer și a Planului Marshall american, pînă la mijlocul anilor 1950, Germania a reușit să depășească principalele consecințe ale războiului și să construiască o nouă economie. În același timp, primul cancelar s-a remarcat printr-o atitudine destul de calmă față de foștii membri ai NSDAP și de munca lor în guvern. Este suficient să spunem că la scurt timp după crearea Ministerului de Externe german, două treimi dintre angajații acestuia erau foști funcționari ai celui de-al Treilea Reich. Cu toate acestea, Adenauer a explicat că nu ar fi fost capabil să creeze un aparat de stat performant dacă nu s-ar fi bazat pe oameni cu experiență, dintre care mulți erau într-adevăr colegi de partid ai lui Hitler. Exemple de astfel de politicieni germani influenți de la sfîrșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950 au devenit un punct de referință pentru Helmut Kohl, în viitorii ani ai carierei sale politice. Pe de o parte, patriotismul necondiționat, încrederea în valorile tradiționale germane și dorința de a uni Germania. Pe de altă parte, o atitudine echilibrată față de trecut și refuzul de a rescrie istoria. Mai întîi la Frankfurt, apoi la Universitatea Heidelberg, a studiat istoria, știința politică, filosofia și dreptul. A fost atras de activitățile politice și de partea practică a istoriei, așa că a participat activ la discuții, dezbateri, și-a perfecționat abilitățile de retorică și persuasiune.
Deja un politician important, Helmut Kohl a acționat ca un aliat al poporului. Pentru aceasta, a fost adesea criticat și ridiculizat de adversarii săi. În realitate, a primit o educație excelentă și chiar a susținut o disertație despre dezvoltarea politică postbelică a regiunii sale.
În paralel cu activitatea științifică, Helmut Kohl și-a construit activ o carieră politică. La 29 de ani, a devenit președinte al filialei locale a CDU și membru al parlamentului local, Landtag. Cinci ani mai tîrziu, s-a alăturat consiliului federal al CDU, iar încă cinci ani după aceea, în 1969, a devenit prim-ministru al Renania-Palatinat și, în același timp, a preluat funcția de vicepreședinte al consiliului federal al CDU. Mai mult, ca prim-ministru, l-a înlocuit pe cel mai influent politician pe plan local, Peter Altmaier, care a condus regiunea timp de 22 de ani.
(va urma)
N.K.