Motto: ,,Fiecare dintre noi este vinovat de tot răul săvîrşit de toţi”.(DOSTOIEVSKI)

La ora nouă L-au urcat pe cruce

la ora trei a prînzului S-a stins

femeile plîngeau să se usuce

cînd sufletul spre slavă s-a desprins

Nu cred că ştiţi, dar îngerii filmară

întreaga săptămînă de dureri

icoanele sînt fotograma clară

a filmului păstrat acum în cer

Azi Tatăl m-a chemat să mi-L arate

la Presa de Ulei, în Ghetsimani

oh, cît de vii sînt patimile toate

deşi trecut-au 2.000 de ani!

Intrăm în Sala Gazzit, la sinedrii

apoi urcăm Golgota printre spini

furtuni de păsări se rotesc prin cedri

o larmă surdă fierbe sub măslini

Întîiul cui străpunge palma dreaptă

Şi osul fraged crapă ca un crin

dar Mieluşeaua ştie ce-o aşteaptă

din gura Sa n-auzi nici un suspin

Înalţă unii crucea cu odgoane

ca pe-un catarg al navei creştineşti

Pillat îşi spală mîinile romane

parc-ar ploua cu pîine şi cu peşti

Întunecată-i bolta, fulgerează

trec în galop mari herghelii de cai

femeile cernite stau de pază

să-I fie mai uşor lui Adonai

Isus zîmbeşte trist, Îi este sete

iar straja de-i zicea quaternion

în suliţi Îi înalţă un burete

plin de oţet şi apă din Hebron

Înmărmurit privesc aceste scene

le frunzăresc din nou, ca un ateu

şi-n rîndul gloatei iscariotene

ce văd acolo, Doamne? Sînt chiar eu!

La rădăcina crucii sîngerate

cu piatra-n mînă şi ocara-n glas

înveşmîntat în falduri de păcate

eu stau cu toţi tîlharii la taifas

L-am biciuit, I-am pus pe frunte spinii

întîiul cui tot eu l-am detunat

la gropile cu lei am dat creştinii

şi sfintele altare le-am prădat

Aflat mereu în fruntea prigonirii

am fost acolo cînd L-au răstignit

dar cu un strigăt peste legea firii

El ne-a iertat pe toţi cînd a murit

El ne-a iertat atunci, şi ne mai iartă

în fiecare zi, din veac în veac

împărtăşim cu El aceeaşi soartă

Isus, averea omului sărac…

CORNELIU VADIM TUDOR

Duminica Paştelui, 18 aprilie 1993

(Poezie din volumul „Cîntece de dragoste“)