La 28 noiembrie a.c., Corneliu Vadim Tudor ar fi împlinit 74 de ani. Nu-l mai avem printre noi, din păcate, iar tot mai mulți români își amintesc de el, regretîndu-i dispariția mult prea timpurie. Încă se vorbește despre șansa pe care ar fi avut-o România, dacă la alegerile prezidențiale din 2000, victoria lui Vadim era recunoscută...
Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri... În Revista ,,România Mare” din 17 iulie 2015, la rubrica Eveniment editorial apărea prezentarea unei noi cărți pe care o publicasem recent, însoțită de următoarea dedicație, adresată redactorului-șef Corneliu Vadim Tudor: ,,Permiteți să vă ofer modesta mea carte «Antena 3 e aici», continuare la «Oglinda Libertății», a cărei apariție ați avut amabilitatea să o consemnați în prestigioasa dvs. Revistă «România Mare»”. Desigur că nu mi-a venit să cred că o mare personalitate ca domnia sa luase în seamă modestul meu volum, iar acest lucru m-a făcut extrem de fericită. Pe cît de fericită am fost atunci, pe atît de îndurerată am fost cînd am aflat cea mai tristă veste pe care o puteam afla, dispariția de pe Pămînt a unei personalități inegalabile a culturii române, dl. Corneliu Vadim Tudor. Plecase la stele un mare patriot, regretat de toți românii iubitori de țară. O pierdere ireparabilă, și o mare tristețe, oglindită chiar și în ochii ,,păpușilor cu patru lăbuțe” care, desigur, au simțit și ele teama că nu mai are cine să le ocrotească, ,,oamenii mari” avînd alte preocupări, nepăsători fiind chiar și față de semenii de la care au primit UN VOT.
În societatea românească a rămas de atunci un GOL. Dispăruse Vadim, inegalabilul om politic și de înaltă cultură, OM în primul rînd, căruia întotdeauna i-a păsat de cel care-și numără ,,banii pentru pîine”. Personalitatea sa nu va putea fi înlocuită niciodată. A FOST UNIC. Păcat că Dumnezeu ni l-a luat, cert însă e că nu l-am meritat.
C.V. Tudor va rămîne pentru totdeauna în inima poporului român. Inteligența și bunătatea lui vor dăinui mult în amintirea românilor, pentru că aceste calități umane erau, în cazul său, firești. A fost și va rămîne UNIC în istoria poporului român, pe care l-a iubit cu toată ființa lui. Așa cum, cu aceeași
patimă, și-a venerat părinții: ,,Unde sunteți voi,
părinții mei? Ce n-aș da să vă mai văd odată!/ Ați
murit de tot, sau sunteți ZEI, rătăcind pe bolta înstelată?”.
Din nefericire, răspunsul l-a primit mult prea devreme:
,,Azi dau firul vieții înapoi
Să pricep secretul casei noastre:
Se rugau părinții pentru noi
Domnul să ne scape de dezastre...

Le spun tuturor să fie drepți
Din puținul lor să facă daruri
Toți ateii cred că sînt deștepți
Însă dracul i-a jucat la zaruri...”.
Corneliu Vadim Tudor nu ne-a părăsit de tot, ne-a lăsat un urmaș vrednic de personalitatea domniei sale, pe Lidia, fiica sa, care duce, nu ușor, povara unei reviste inegalabile. Îți mulțumim, domnișoară Lidia, iar ilustrului tău tată, Corneliu Vadim Tudor, veșnică recunoștință! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
LILIANA TETELEA