În urmă cu aproximativ un an, pe marginea războiului din Ucraina se pornea un scandal referitor la copiii ucraineni luați de armata rusă din zonele de conflict și duși în Rusia ca să fie protejați și îngrijiți. Firește că presa mainstream a noilor comuniști marxiști din lumea pretins democrată (fiindcă, din păcate, de la pandemie încoace, aceasta dă semne că se îndreaptă spre zona de dictatură și comunism) a protestat vehement, înfierînd cu mînie
proletară fapta odioasă a rusnacilor.
Aflu de curînd că unii dintre acești copii aflați prin Belarus sînt îndoctrinați în spiritul pro rus și anti ucrainean. Ținînd cont de faptul că informația asta o scrie site-ul Europa Liberă, pe care eu unul nu dau doi bani, e posibil ca lucrurile să fie ușor exagerate plecînd de la adevărul incontestabil că rușii, ca orice ocupant serios, îi rusifică pe cei cuceriți.
Romanii romanizau, și ce mîndri sîntem noi românii de asta acum, englezii civilizau, francezii... francofoneau și americanii, desigur, eliberau și ajutau. Totul, bineînțeles în numele libertății, egalității, fraternității și ce-o mai fi pe acolo.
Sînt ironic și rău fiindcă, așa cum am scris de zeci de ori, eu am pretenții de la civilizația occidentală, nu de la ruși, chinezi, indieni, africani etc. și mă deranjează cînd ai mei aplică dubla măsură, sînt ipocriți și încearcă să copieze exemplele celor pe care-i critică.
Găsesc o serie de articole în Associated press care vorbeau despre cum au adoptat statele occidentale – în frunte cu SUA – copii coreeni prin anii 1980, folosind mijloace ilegale, uneori luîndu-i cu forța de la familiile lor. Păi cum vine asta? Ia să vedem ce scriu cei de la AP mai jos.
„Guvernul Coreei de Sud, țările occidentale și agențiile de adopție au lucrat în tandem pentru a da aproximativ 200.000 de copii coreeni părinților din străinătate, în ciuda anilor de dovezi că au fost procurați prin mijloace îndoielnice sau de-a dreptul lipsite de scrupule. Acei copii au crescut și și-au căutat rădăcinile – iar unii și-au dat seama că nu sînt cine li s-a spus inițial. Poveștile lor au declanșat o acțiune care zguduie industria adopțiilor internaționale.
Ancheta, în colaborare cu Frontline (PBS), s-a bazat pe interviuri cu peste 80 de adoptați din SUA, Australia și șase țări europene, împreună cu părinți, angajați ai agențiilor, lucrători umanitari și oficiali guvernamentali. De asemenea, s-a bazat pe mai mult de 100 de solicitări de informații și mii de pagini de documente – inclusiv multe nepublicate înainte și unele desecretizate.
În zecile de cazuri examinate de AP s-a constatat că acești copii au fost răpiți de pe străzi. Părinții susțin că li s-a spus că nou-născuții lor erau morți sau foarte bolnavi, doar ca să fie dați. Au fost fabricate documente, ceea ce i-a condus pe adoptați la reuniuni ulterioare cu presupușii părinți – doar pentru a descoperi că nu aveau nicio legătură.
Oficialii guvernamentali au refuzat să răspundă la întrebări, spunînd că vor lăsa o comisie de stabilire a faptelor să-și facă treaba. Dar, într-o declarație scrisă, Ministerul Sănătății Corean a recunoscut că adopțiile vertiginoase din anii 1970-1980 au fost determinate de intenția de a reduce cheltuielile pentru asistență socială.
Agențiile de adopție au refuzat să comenteze cazuri specifice, dar și-au descris multă vreme practicile ca fiind o modalitate de a căuta familii străine pentru copiii vulnerabili.
Programul de adopție al Coreei a luat naștere în Războiului Coreean din 1950-1953, cînd americanii au primit copiii birasiali nedoriți ai femeilor coreene și ai soldaților occidentali. S-a extins pentru a include copiii mamelor necăsătorite și familiilor sărace. Coreea s-a bazat pe agențiile private de adopție ca plasă de siguranță socială, aducînd milioane de dolari în economie.
Oficialii coreeni și-au adaptat legile pentru a se potrivi cu cele americane pentru a face copiii adoptabili în Occident, unde accesul la controlul nașterii și avortul au cauzat scăderea ofertei interne de bebeluși adoptabili. Guvernul a aprobat adopțiile prin procură pentru ca familiile să adopte rapid copii fără a vizita vreodată Coreea. De asemenea, Coreea și-a rescris legile pentru a elimina garanțiile minime sau supravegherea judiciară”.
Așadar, Imperiul American, aflat pe panta decăderii morale prin încurajarea avorturilor, face război în Peninsula coreeană, iar de pe urma acestui război rezultă copii nedoriți din relațiile soldaților americani cu femeile coreene, care sînt primiți de statul american, lucru, de altfel, foarte bun. Lucrurile nu s-au oprit aici, fiindcă americanii preferau să avorteze sau să se protejeze luînd copii pe care statul coreean i-a vîndut de fapt, ca să mai reducă cheltuielile asistenței sociale. De ce nu aveau coreenii bani să-și întrețină copiii? Din cauza războiului întreținut de americani.
Să vedem ce scrie mai departe AP: „Într-un memoriu intern din 1966, obținut de AP, International Social Service, o organizație cu sediul la Geneva, a scris că bănuia că guvernul coreean a evaluat agențiile nu după standardele de protecție a copilului, ci după banii pe care i-au adus. Oficialii coreeni erau conștienți că copiii pierduți erau documentați ca abandonați; originile presupușilor orfani nu au fost verificate; iar unii au fost prezentați de agenții ca fiind născuți din mame necăsătorite pentru a-i face adoptabili, conform înregistrărilor văzute de AP. La începutul anilor 1980, guvernul însuși a comparat practicile agențiilor cu traficul de copii”.
Parcă-mi aduc aminte că prin anii ʼ90 și nouă ne-au luat copiii, nu? Tot așa ca să-i salveze și să le ofere o viață mai bună. Cam tot așa ziceau și otomanii cu vreo 600 de ani în urmă cînd ne luau copii. Ce de asemănări....
Mai departe, citez: „Foști lucrători în domeniul adopției au declarat pentru AP că agențiile au plătit pentru ca fiecare colț al țării să fie străbătut în căutarea copiilor. Un lucrător, angajat la o agenție din 1979 pînă în 1984, a spus că agențiile nu au făcut nici un demers pentru a verifica originile copiilor și au investit zero efort pentru a confirma că aceștia au rămas orfani. Înregistrările dintr-un document din 1988 pregătit de cea mai mare agenție de adopție
din țară, Holt Children’s Services, arată că unii
părinți care au renunțat la copiii lor au dorit să-i ia înapoi, fără succes. Documentul, obținut de AP descrie modul în care angajații agenției le-au spus părinților că copiii lor vor prospera în familii occidentale bune și s-ar putea întoarce acasă într-o zi bogați sau doctoranzi.
Lucrătorii umanitari s-au îngrijorat în mod deschis de ceea ce vedeau. Francis Carlin, care conducea apoi Serviciile Catolice de Ajutor din Coreea, a spus că nu există suficienți orfani legitimi pentru a alimenta cererea occidentală, ceea ce a dus la multe compromisuri ale unor agenții mai mari. «Aceștia încercau să facă din ce în ce mai mulți copii. Îl puneau pe părintele legitim într-o stare de vinovăție și îi spuneau: Ce faci? Nu-ți poți permite să ai grijă de acest copil... Ești atît de egoist». Copiii au fost furați de la părinți, cumpărați din spitale și catalogați în mod fals ca fiind abandonați. Pînă în anii 1980, agențiile își procurau majoritatea copiilor direct din spitale și maternități, care primeau adesea plăți ilegale pentru bebeluși, conform înregistrărilor văzute de AP. Deși intenția declarată a adopției a fost de a scuti copiii din orfelinate, ei au adunat peste 4.600 de copii din spitale în 1988, 60% din oferta lor.
Un audit guvernamental din 1989 arată că Holt Children’s Services, cea mai mare agenție, a făcut aproape 100 de plăți ilegale către spitale timp de șase luni în 1988, în valoare de aproximativ 16.000 de dolari actuali. Eastern Social Welfare Society a dat chiar mai mult, aproximativ 65.340 de dolari, spitalelor în acea perioadă.
În ciuda practicii obișnuite a agențiilor de a eticheta copiii drept «abandonați», înregistrările din 1980 pînă în 1987 arată că mai mult de 90% dintre copiii coreeni trimiși în Occident au avut aproape sigur rude cunoscute, a spus Philsik Shin, un savant la Universitatea Anyang
din Coreea. Era aproape obișnuit să documentezi copiii
ca fiind abandonați, a spus Helen Noh, care a asociat
sute de copii cu părinții americani la Holt, din 1981 pînă în 1982.
Robyn Joy Park, care a fost adoptată de părinți în Minnesota în 1982, a călătorit în Coreea de Sud în 2007 pentru a cunoaște o femeie despre care agenția ei, Eastern, a spus că este mama ei biologică. Ea a dezvoltat o legătură profundă cu femeia de-a lungul mai multor ani, dar a fost devastată după ce un test ADN din 2012 a arătat că nu erau înrudite.
AP a vorbit cu alți 10 care au descoperit că au fost schimbați. Cînd copiii pregătiți pentru adopție au murit, s-au îmbolnăvit sau au fost găsiți de familiile lor biologice, agențiile i-au înlocuit adesea cu alți copii, potrivit foștilor lucrători în adopție. La o întîlnire cu un adoptat în 2021, la care AP a fost prezent, un lucrător din domeniu a spus că agențiile partenere occidentale sînt dispuse să ia «orice copil de același sex și de vîrstă similară, pentru că ar dura prea mult timp să o ia de la capăt cu procesul». Park se numără printre cei peste 360 de adoptați care au cerut Comisiei de Adevăr și Reconciliere din Coreea de Sud să investigheze circumstanțele în care a fost adoptat.
Nimeni nu știe cîte adopții coreene au fost îndoielnice sau chiar frauduloase, în parte din cauza confidențialității și sensibilităților implicate, împreună cu lipsa de încredere a documentației. Avocații spun că multe adopții au un final fericit”.
Citind toate astea, aș întreba: cum e, domnilor care ne dați lecții de democrație și de moralitate treaba asta dezvoltată de voi? Cum e să cumperi copii, să-i iei din familiile lor ca pe o marfă și acum să-l acuzi pe Putin de chestii similare? Cam cît obraz aveți, băi băieți? Cu ce curaj veniți în fața lumii să-i dați lecții cînd voi sînteți putrezi pe dinăuntru?
Mă gîndesc dacă nu cumva istoria ne atenționează pe noi, românii, că ne-a fost mai bine cînd nu eram prinși în alianțe, ci eram singuri în alianță cu Cel de Sus. Acum văd că sîntem în alianță cu Occidentul exact cînd el se află în faza lui de decadență. La fel a fost cu Imperiul Roman și apoi cu cel Byzantin ori cu cel Hitlerian.
Oricum ar fi, aștept mai multă probitate morală de la civilizația occidentală căreia aparținem, că dacă voiam dictatură ne aliam cu rușii sau chinezii.
IOAN TEODOR