Nu vreau să fiu nici vesel și nici trist, nici să epatez și nici să mă laud – sînt cum sînt și vreau să rămîn așa, pentru că originea mea de țăran nu-mi dă voie să fiu altcumva. Nu despre mine vreau să vorbesc în cele ce urmează, ci doar să-mi exprim cîteva din gîndurile care mă preocupă: bucuria că exist, dar și amărăciunea pe care o resimt în fața unor realități triste. Mi-am amintit cu nostalgie de trecutul meu literar, ca tînăr dornic de afirmare, atunci cînd mă găseam publicat cu vre...