Io ţi-s brother, tu mi-eşti brother!

Revista Romania Mare
Pentru împrospătarea memoriei
Io ţi-s brother, tu mi-eşti brother!

22-06-2021
0 Comentarii
345
0

* Clasa Politica sau Gloabă Rahitică? * Gherman – Trahanache a recunoscut la televizor că e caraghios * Un prost sare din baie și zice că vila de la Cornu e a lui * Io ţi-s brother, tu mi-eşti brother!

(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 27 octombrie 1995)

PARTEA A II-A

* Temporarul politician Oliviu Gherman-Trahanache a confirmat, în văzul întregii naţiuni, eticheta de „caraghios“ pe care i-a agăţat-o pe pernă revista noastră. Mai nopţile trecute, somnorosul hipopotam, care crede că face politică înaltă (dar el trebuia pensionat de la vîrsta de 15 ani!), a apărut la televizor şi, cu un aer plîngăcios, a spus cam aşa: „Mi-am dat întîlnire cu 3 lideri studenţeşti (?!), m-am dus seara la Senat, dar ei m-au lăsat să-i aştept ca un caraghios, n-a venit nici unul!“. Păi, ce te miri, tataie? Te-au lăsat exact cum eşti şi cum te ştie o Ţară întreagă. Ce garanţie pot avea „liderii studenţeşti“ că le asculţi necazurile, cînd matale eşti surd complet, de ambele urechi, dacă îţi ascunde cineva aparatul acustic poate să-ţi strige şi Ilie Dobre în ureche „Gooooooooolllllîîîîî»“, că matale tot n-ai să auzi, o să te scobeşti în Trompa lui Eustache cu Algoritmul lui Trahanache şi o să te întorci pe partea aialaltă?! * Aşa după cum relatează presa, Ion Iliescu i-ar fi mărturisit recent altui gînditor cu orizonturi largi cît talpa melcului, Emil Constantinescu: „Important, pentru România, sînt banii Americii şi prietenia Rusiei!“. Bravo, geniu al Carpaţilor de Curbură! De data asta ai nimerit-o, ai dat o lovitură de maestru altor devize din Istoria României, cum ar fi „Patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefuitorilor“ (naţionalistul extremist de Tudor Vladimirescu), dar şi „Prin noi înşine“(un alt xenofob şi şovin, Ion C. Brătianu), precum şi „Sîntem Români şi punctum!“ (tatăl reacţionarilor ultranaţionalişti, Mihai Eminescu, care, desigur, a vrut să atragă atenţia asupra lui, à la Jirinovski). Carevasăzică, gologanii Americii şi tovărăşia Rusiei. Cine ţi-a suflat în ureche perla asta de adîncă înţelepciune, fenomenal cugetător? A fost un singur consilier, de tipul lui Dan Iosif, Mihai Bujor Sion sau Silviu Brucan, ori poate e vorba de rodul unei gîndiri îndelungate şi colective, în fostul Birou Executiv al C.C. al U.T.C., pe care îl prezidai cu haina pe umeri şi cu reverele cămăşii revărsate, după moda komsomolistă? Dar invers nu se poate, la asta n-ai reflectat? Adică, pentru România să conteze cel mai mult prietenia Americii şi banii (gazul, petrolul, minereurile) Rusiei? Dar, indiferent cum ar fi, care e locul poporului român în toata ecuaţia asta? Cinci minute pauză, stop cronometrul! * În noua şi foarte scumpa sa vizită în S.U.A., Ion Iliescu s-a reîntîlnit cu „pupilul“ sau, cunoscutul bişniţar Mihai Bujor Sion, care e consul general al României la Los Angeles. Alături de acesta, românii s-au bucurat nespus să-l vadă în suita prezidenţială (pe banii amărîtului nostru popor) pe un alt evreu fără frontiere, pensionarul de 70 de ani Eugen Preda-Glotter. Şi astfel „delegaţia românească“ la Jubileul ONU a devenit „delegaţia evreiască“! Opinia publică a fost scandalizată şi de comentariul corespondentului TVR, Cornelius Roşiianus, care a debitat o trivialitate colosală: „Coloana infinitului“ a lui Brâncuși ar fi un simbol phalic (adică al penisului) cînd, în realitate, ea reprezintă o stilizare genială a stîlpilor funerari dacici, fiind ridicată în memoria eroilor din Războiul pentru întregirea Neamului. * În privinţa presupusei vile pe care Ion Iliescu ar avea-o în comuna Cornu, s-a produs un eveniment neaşteptat. Dacă va amintiţi bine, noi scrisesem la această rubrică, în urmă cu cîteva săptămîni, că un general activ ne-a zis cum că Iliescu ar avea o vilă în comuna respectivă, deci era vorba de un zvon, n-am dat nici o adresă, nici o stradă, fiindcă nimeni nu se poate apropia de localitatea respectivă, care are o severă pază militarizată, nu intră nici pasărea în zbor! Iată însă că, punîndu-şi mîna în cap, precum chelul din snoava populară, îşi face apariţia prin mass-media un oarecare Mircea Săndulescu, „om de afaceri român stabilit în Germania“, care declara sus şi tare că a lui e vila. Care vilă, omule? Cine a pomenit de d-ta, sau de vila d-tale? De ce te simţi dator să te implici, de vreme ce acolo sînt zeci de vile, între care şi cea a preşedintelui BANCOREX, în valoare de peste 2 miliarde de lei? Abia acum am devenit curioşi... * Revista „Academia Cațavencu“ publică un interviu cu proaspăt eliberatul student: „Lu’Zgîmbău îi place la Bulău“, e titlul materialului. Dialogul e foarte interesant şi de o profunzime încă neatinsă pă lume, ori sub lume, nici măcar de batiscaful lui Jacques-Yves Cousteau. Reproducem secvenţe: „Reporter: Inspiraţia vine de sus? Zgîmbău: Dumnezeu îmi dă idei, eu sînt materie... Reporter: Cum simţi inspiraţia? Zgîmbău: Spun efectiv chestia asta din cap. A fost muşchi, fac creier şi dacă ăsta e creier, încerc să vorbesc. Nu-i vina mea, e ceea ce trece prin muşchiul ăsta creier. Reporter: Puteţi schița un model alimentar al artistului? Zgîmbău: Nu cred că apucă artistul să se alimenteze. N-am văzut artist mîncînd, el e permanent flămînd (...). Nu mă alimentez ca să mă taie nu ştiu cine de la nu ştiu unde. Reporter: De ce operele artistului sînt eterne, iar cele ale omului fără însuşiri – efemere? Zgîmbău: Ținînd cont că Creatorul lucrează prin mine, dacă sînt artist, şi eu am convingerea că sînt unul dintre marii artişti... un capitol din Istoria Artei îmi va fi dedicat...“. Aşa e, tinere Zgîmbău, iar acel capitol se va intitula „Desene pe asfalt“, unde eşti cel mai tare din parcare. * Mafiotul din Strehaia, Dumitru Iliescu, tratează S.P.P.-ul, în continuare, ca pe moşia lui ta-su, Venicius. De fiecare dată cînd în „România Mare“ au apărut materiale care dezvăluiau fărădelegile lui, infractorul uns general de Ion Iliescu a făcut crize de furie şi a hotărît, cu de la sine putere, să-i retragă garda senatorului Corneliu Vadim Tudor. Numai în acest an, 1995, povestea asta penibilă s-a petrecut de vreo 7 ori. Acum, turbarea hoţomanului e totală, i-a ameninţat pe cei 3 subofițeri că vor fi încarceraţi sau daţi afară din S.P.P., dacă îl vor mai păzi pe preşedintele P.R.M. Ce să înţelegem noi de-aici, domnule Ion Iliescu? Dinspre Palatul Cotroceni vin ameninţări cu moartea, în presa şi pe telefonul guvernamental (Dan Iosif) – şi tot dinspre Palatul Cotroceni vine decizia de retragere a oricărei forme de pază pentru viaţa lui Corneliu Vadim Tudor! Vreţi cu adevărat să-l lichidaţi fizic pe acest om? Pe dvs. cîte sute de oameni vă păzesc zi şi noapte? De ce permiteţi să se încalce legea atît de grosolan şi de primejdios? Preşedintele P.R.M. are dreptul la gardă, din următoarele motive: 1) E demnitar al statului (ca secretar al Senatului României) şi preşedinte de partid parlamentar; 2) E candidat oficial, din partea unui partid, la alegerile pentru Preşedinţia României; 3) A primit şi primeşte ameninţări cu moartea, inclusiv de răpire a copiilor. Dar, toate porcăriile astea tolerate şi încurajate de Ion Iliescu (pe care îl joacă la belciuge canalii ca acest Dumitru Iliescu) vor alimenta masiv presa şi posturile de televiziune în campania electorală, nici o grijă, totul va ieşi la iveală și asta va însemna sfîrsitul carierei politice a multora care se cred acum invincibili. De fapt, în asta constă una dintre diferenţele capitale care îl separa pe Ceauşescu de uzurpatorul său, Iliescu: în timp ce primul nu tolera hoţii şi fixase tarife foarte severe pentru fiecare porție la mesele de protocol, iar un ministru avea voie să schimbe şi să scoată peste hotare numai 10 dolari – al doilea face totul exact pe dos, patronînd o Mafie insuportabilă (care cotizează cu 10 la sută pentru campania electorală, după cum vom dovedi în curînd) şi desfăşurînd un protocol de un lux exorbitant şi cu o risipă atît de scelerată, pe foametea asta (purcei de lapte, sturioni în fructe de mare, icre negre şi roşii – la ultima sindrofie de la Casa Republicii), încît Occidentul se poate întreba, pe bună dreptate, de ce mai avem nevoie de clauză şi de ajutoare financiare? * De altfel, la New York, în vizita derulată în aceste zile, Ion Iliescu s-a întîlnit şi cu Mircea Snegur, de parcă n-ar fi putut face treaba asta decît pe malul Potomacului, ori al fluviului Mississippi, iar nu la Ungheni. Vorba poeziei lui Vasile Alecsandri, imn al P.D.S.R.: „Hai la Mississippi cu grăbire/ Să-l secăm dintr-o sorbire/ Io ţi-s brother, tu mi-eşti brother/ În talcioc la Taica Lazăr/ Iarba rea din holde piară/ Că noi stăm mai mult pe-afară“. * Presa relatează că 50 la sută din actualii parlamentari P.D.S.R. nu au şanse de a intra în noul Parlament, cel din 1996. F În „România liberă“ a apărut o notă cu un titlu edificator: „Consilierul prezidenţial Dan Iosif consideră că numai o alianţă P.D.S.R.-P.N.Ț.C.D. ne va salva de Vadim“. Dar de ce atîta efort, fraţilor? Puneţi mîna pe o mitralieră, pîndiți-l pe temerar cînd iese din casă şi trece pe lîngă piatra de marmură care marchează unde a fost asasinat Armand Călinescu, situată la 100 de metri de locuinţa lui, apoi ciuruiţi-l cu 700 de gloanţe, ca pe Ceauşescu, să-i rămînă copilaşii orfani, fiindcă la asta vă pricepeţi cel mai bine, altceva ce știți să faceţi? Deci, vedeţi logica Palatului Cotroceni: el nu vrea să scape de borfaşi, ci de justiţiarul care spune adevărul şi arde cu fierul roşu! Dar, să nu ne mirăm prea tare de consilierul prezidenţial Ioşka: acum 1 an, enervat că generalul Odangiu, şeful Poliţiei din Timişoara, nu l-a făcut „scăpat“ pe un borfaş de-al său, acest pitecantrop, pe nume Dan Iosif, i-a urlat prin telefon „o să-ţi zbor creierii!“ * Deşi leacul medical împotriva leprei s-a găsit de mult, totuşi nefericitul ăla de la „Libertatea“, Mihai Valentin Neagu, leapădă rînduri-rînduri de piei, în văzul public. Dragă Octavian Andronic, ai scăpat de Silviu Brucan, cine te sileşte să te laşi compromis de imbecilul ăsta fără talent, pe nume M.V. Neagu? F Un alt nebun în libertate: „senatorul“ P.N.T.C.D. Şerban Săndulescu, care a declarat ziarului „Ziua“ că ştie el sigur că revista „România Mare“ a fost subvenţionată de Guvern. Să mori tu, Săndulescule? Fă o singură dovadă în direcţia asta, şi noi ne vom suspenda singuri apariţia!

(va urma)

ALCIBIADE

(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 27 octombrie 1995)

Imi place articolul