Întotdeauna cei mai buni

primesc pedepse capitale pe cine,

Doamne, Te răzbuni în viforul mîniei tale?

Au lost neprihăniţi şi puri

şi Tu le dai pe dos răsplată

în timp ce marii Tăi sperjuri

trăiesc în pace viaţa toată

Ne-ai dat supremul vieţii dar

nu ni-l retrage prea devreme

şi nu spori acest calvar

cu cel mai greu dintre blesteme

Aşa ai fost de cînd Te ştiu

e legea strîmbă din vechime

cei buni se sting de timpuriu

divinitatea face crime

Nu te condamn, dar fă ceva

căci nimeni nu te înţelege

ridică Tu, în mila Ta

această grea fărădelege

Apleacă-Te şi spre călăi

mai dă cu secera-n neghine

mai cruţă din copiii Tăi

şi ei Te vor sluji mai bine

CORNELIU VADIM TUDOR

(Poezie reprodusă din volumul

„Carte românească de învăţătură“)