Motto: ,,Cum arată, astăzi, școala va arăta mîine țara” – Spiru Haret

În urma publicării listei de condiții necesare începerii noului an școlar, am făcut un demers jurnalistic în unitățile de învățămînt din Sectorul 2 al Capitalei. În majoritatea cazurilor, directorii școlilor au avut reacții civilizate și sincere, dar pline de frămîntări, nemulțumiri și presiuni, în special din zona politică.

De reținut faptul că, în ultima vreme, pentru a scăpa de haos și calvar, ,,peste o sută de mii de cadre didactice se gîndesc să se pensioneze anticipat” (cf. Institutul Național de Statistică). Mai mult, deși Constituția României garantează învățămîntul gratuit, iată că părinții și bunicii elevilor sînt nevoiți să achite din propriile venituri manualele școlare, măștile și testările Covid-19, și asta cît mai urgent, deoarece urmează alegerile locale. Așadar, o veritabilă bătaie de joc, ce persistă de 30 de ani, adică de la Abramburica pînă la madam ,,pepsiglass”, în total 30 de miniștri ai Educației (record mondial).

Ultimele studii efectuate de O.M.S. au relevat faptul că 28% din unitățile de învățămînt din România nu pot asigura elevilor condiții pentru se spăla pe mîini cu apă și săpun. Să nu uităm că 60% din cei care s-au înscris la examenul de Bacalaureat anul acesta au picat, iar 120.000 dintre cei promovați nu și-au găsit încă un loc de muncă.

Transportul școlar este pe butuci, cadrele didactice sînt slab pregătite, iar sute de școli nu au avize de funcționare de la Sănătate, Mediu, ISU etc. Cert este că învățămîntul românesc este un soi de apă tulbure în care orbecăie diverse vietăți, fiind clar faptul că viitorul țării va fi la fel de tulbure.

O notă discordantă, în raport cu opinia cadrelor didactice intervievate, care s-au predat la unison în fața acestui dezastru sistemic, a făcut-o doamna directoare a școlii ,,Maria Rosetti”, din cartierul Floreasca. Zîmbind sardonic, m-a întîmpinat parcă spunînd: ,,Nu știu nimic, nu răspund și nu sînt de acord ca persoana mea și această școală să apară în presă”. Săraca nu știa că școala este o instituție publică, iar directorul trebuie să își asume, cu bune și cu rele, tot ceea ce face și spune în școală. Mai mult, eu nu îmi doream să aflu de cîte ori pe zi își udă doamna mușcatele de acasă, interesul fiind acela de a afla în ce condiții vor începe elevii noul an școlar.

Această atitudine sarcastică m-a determinat să o întreb dacă este înregimentată undeva, dacă se simte amenințată sau dacă a fost numită în post pe criterii politice. Mi-a răspuns că a ajuns directoare prin concurs, dar mai mult ca sigur era vorba despre un concurs de desene pe asfalt sau de spus lucruri trăsnite. Cînd afirm acest lucru mă bazez pe faptul că în școala ,,Maria Rosetti” a avut loc un eveniment incredibil: o învățătoare a cerut părinților elevilor să facă o chetă pentru a mitui un inspector școlar. Nemulțumită de suma strînsă, învățătoarea a organizat o ședință cu părinții în care le-a spus: ,,Nu vă este rușine? Credeți că un pachet de cafea este suficient pentru domnul inspector?”. Evident că în astfel de condiții aceste personaje trebuie să se gîndească foarte serios la demisie. Este vorba despre o demisie de bun-simț, dar, oare, de unde luăm atîta bun simț tocmai acum cînd, în baza unui sondaj al Fundației Europene privind îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, România a ajuns pe primul loc în Uniunea Europeană privind corupția în școli? No comment!

VALENTIN TURIGIOIU