Fiți buni români, voi, fii ai țării mele

nicicînd și nicăieri să nu trădați

pămîntul strămoșesc bătut în stele

imperialii vulturi din Carpați

ne-a fost vremelnic patria robită

ca pîinea ruptă-n colțuri pe ștergar

mîini lacome simțeam cum se agită

să-i mute silnic piatra de hotar

Altoi roman pe-a dacilor tulpină

am fost scuipați și jefuiți de hoți

pe unde-o fi justiția divină

să le plătească înmiit, la toți?!

Și n-am lăsat să moară idealul

am fost uniți, și bravi, și răbdători

Valahia, Moldova și Ardealul

au fost și-or fi, de-a pururea, surori

E sacră pilda celor ce pieriră

răpuși de glonț, de lance sau de foc

ea înfierbîntă imnurile-n lyră

și-nalță țara-n pace și noroc

că pentru toată specia umană

martirii noștri buni au pătimit

și orice palmă de pămînt e-o rană

și orice zi prin sînge s-a sfințit

În spada lor, în sceptru și în zale

un soare tragic razele-și frîngea

ei n-au durat cetăți și catedrale

era un timp cînd totul se surpa

ei își trăiau doar epoca și soarta

îmbolnăviți de dorul țării lor

cu crucea-n stînga și hangeru-n dreapta

au păstorit prin veac acest popor

Au zugrăvit frumos această țară

într-un chenar de aur și de maci

istoria păgînă se-nfioară

și astăzi de cumpliții noștri baci

ei, mucenicii cu orbita goală

ei, osuare albe în cîmpii

zideau o metafizică astrală

prin jertfa lor, noi să putem trăi.

CORNELIU VADIM TUDOR