Ceea ce atrage cel mai des atenția în peisajul stradal din aceste zile este spectacolul sacoșelor și al cărucioarelor încărcate cu sticle de ulei, cărate de gospodine sau gospodari către propriile locuințe. Și nu e numai așa, o impresie fugară, ci tinde să se permanentizeze în mentalul colectiv ca o imagine familiară în spațiul citadin. Degeaba au loc insistente intervenții televizate, prin care cetățenii sînt îndemnați să nu-și facă griji și să nu intre în panică deoarece rezerve de untdelemn există cu prisosință. Și pentru ca gradul de credibilitate să crească, se amintește, ca într-un laitmotiv, că țara noastră ocupă locul întîi în Uniunea Europeană în ceea ce privește producția de semințe de floarea-soarelui. Ceea ce, în treacăt fie spus, aduce venituri frumoase țării noastre, prin producția dată la export. Iar aceste venituri ar fi putut fi și mai consistente dacă procesarea ar fi avut loc în țară, lucru imposibil deoarece, după Revoluția din ʼ89, ca printr-un miracol, fabricile de ulei, ca și cele de zahăr, au dispărut. Și chiar dacă acum se recunoaște că aceasta a fost o gafă de proporții, ca și altele de același fel, acum nimeni nu pune mîna să le refacă sau să înființeze altele noi, deși nu ar deloc greu.
Între timp, pe unul dintre stadioanele Moscovei, Vladimir Putin se străduiește, punîndu-și la bătaie calitățile actoricești, să fie cît mai relaxat, adresîndu-se cu dezinvoltură unui public numeros, de peste 200 de mii de persoane, în marea majoritate tineri, aduși acolo pentru a celebra opt ani de la anexarea Crimeei. Aparatul uriaș de propagandă al rușilor a făcut ca realitatea să fie redată invers, astfel încît în ochii inocenți ai acestor tineri Putin să apară ca un vașnic erou, deși, dincolo de granița Rusiei, în Ucraina, sînt distruse orașe întregi, iar viețile a mii de oameni sînt puse în bătaia tunurilor din ordinul aceluiași Putin. O „gură de oxigen” ca aceasta, de pe stadion, e binevenită pentru liderul de la Kremlin, căci el știe că, de fapt, o lume întreagă e împotriva lui. Concomitent, în Piața Roșie, mulțimea strînsă protestează, dezaprobînd atitudinea celor de pe stadion care, în fapt, nu cunosc măcelul întreprins în Ucraina. Cînd, în treacăt, vorbește despre evenimentele din Ucraina, Putin nu uită să  menționeze, culmea fățărniciei, că „nu vom ceda nici o palmă de pămînt în fața neonaziștilor și naționaliștilor ucraineni, ne menținem scopurile propuse”. Ca și cînd ucrainienii ar fi invadat Rusia! Putin și-a scos propaganda pe stadion la fel ca Stalin. Liderul de la Kremlin și-a gîndit discursul, fals de la un capăt la altul, astfel încît să fie punctul culminant al ciudatei manifestări. Numai că, ghinion, chiar în momentul în care începuse să dezvăluie motivele – false, evident – care au condus la conflictul cu Ucraina, stupoare: transmisia televizată a discursul lui Putin a fost oprită! Moment de uluială – cine și-ar fi închipuit?! A fost, cu siguranță, o lovitură puternică dată propagandei ruse. Tipic pentru zona comunistă, discursul lui Putin, întreruperea lui – de către un grup de hackeri, cum s-a spus ulterior – au arătat lumii că Putin nu este inexpugnabil. Dimpotrivă, el s-a trezit dintr-odată într-o situație disperată, fără vreo soluție pentru a ieși din aceste încurcături...
În fața unor astfel de evenimente, cum să nu vedem pe străzi cărucioare încărcate cu sticle de untdelemn?
IOAN STOICA