Între trecut și prezent sînt puse în balanță cele două sisteme: comunism și capitalism. Între acestea, există o singură Românie, în care omul ar trebui să construiască românește, să trăiască românește și chiar să moară românește.
Generațiile din aceste două sisteme au preocupări și orientări diferite din punct de vedere filozofic, istoric sau religios. ,,Omul biblic s-a aflat într-un raport existențial și creator cu cuvîntul lui Dumnezeu. Purtătoare a acestui CUVÎNT, Biblia, în diferitele ei faze, a fost considerată mereu un text deschis, aflat într-un proces de creștere organică în care NOUL nu distruge VECHIUL, ci dă un plus de sens, actualizîndu-l” (Vladimir Petercă).
În lumea de azi, care așteaptă apocalipsa (vezi conflictele și războaiele în curs sau în devenire), planeta pare populată și de ființe monstruoase, degenerate, destinul lor fiind propulsat de răsturnările politice ale epocii. Această generație ,,rătăcită”, constrînsă la un rebut tardiv, ar trebui să fie generația de ruptură între vechi și nou, mergînd ,,mînă-n mînă” spre viitor, fără a mai întoarce capul spre trecut pentru a găsi scuze pentru eșecurile din prezent. Distanța concepților dintre capitalism și comunism se măsoară între Cer și Pămînt. Personal, nu am crezut în comunism, nu cred nici în capitalism, cred în Adevăr. Dar adevărul meu nu e și al tău (eu aprob, tu dezaprobi) și atunci, cred în cele 10 Porunci.
Ca termen de comparație între cele două sisteme, am să mă refer la femeia ,,TOVARĂȘĂ” și femeia ,,DOAMNĂ”. Prima, femeia ,,TOVARĂȘĂ”, cu dosar ,,curat”, îmbrăcată modest și totuși elegant, femeia clasei muncitoare, stahanovista care îndeplinea planurile cincinale. Femeia care locuia la bloc în apartament ,,cutie de chibrit”, dar primit gratuit, cu mobilă plătită în rate lunare. Femeia fericită că în concediu poate merge la munte și la mare, cu bilet prin sindicat. Femeia care ore întregi stătea la ,,coadă” pentru alimente, dar era fericită că are asigurată ,,bucata de pîine” pentru ziua de mîine. Femeia care defila la 1 Mai și 23 August ovaționînd pe ,,Tovarășul”, dar care a fost scutită de a culege căpșuni într-o țară străină sau a spăla la fund persoane în vîrstă, departe de familia pe care a lăsat-o în țară. Femeia care, deși era o doamnă, nu i s-a spus niciodată decît TOVARĂȘĂ; a fost obligată să nască ,,decreței”, dar s-a pus bine cu Dumnezeu.
Femeia căreia astăzi i se spune DOAMNĂ, trăiește mai rău ca atunci cînd era TOVARĂȘĂ. Granițele sînt deschise, dar nu poate călători, fiindcă o ,,latră” leii deveniți cățeii Euro. Merge însă la vot, punînd ștampila cu speranță pe ,,urmașii lui Brătianu”, sau pe sigla PSD, un fel de PCR care nu mai e. A sperat ieri, speră și azi, și mîine, o bucată mai bună de pîine, însă grîul din import e din ce în ce mai scump și mai prost.
Acum, istoria omenirii (în parte) este povestea unei creaturi flămînde în căutarea plăcerii, descoperind într-o zi că creierul din cap – la fund mutat – este în stare să gîndească la lucruri care n-au nimic în comun cu grija traiului de mîine, meditînd asupra satisfacțiilor trecătoare, făcînd din idealul său un țărm ghicit în ziare, trecînd peste gravele probleme doar cu-n semn de întrebare. Mileniul 3 este coșmarul din care parcă nu te poți trezi, iar România pare un univers necunoscut, o altă planetă, mai puțin albastră și intens colorată cu neîncredere, ,,amputare” iminentă a speranței.
LILIANA TETELEA