Eternă e democrația mării

mistuitor e dorul la catarg

pavilionul inimii se-aprinde

pe fiecare vas întors din larg

Pămînturi vechi, cîndva înfometate

pustietăți secate-n rădăcini

regat bolnav de secetă și calcar

hieroglifă scrisă cu ciulini

Exil trăit cu spaimă de Ovidiu

de viscole și arşiți troienit

țărînă spulberată de migrații

și de războaie fără de sfirșit

Tărîm muncit cu sînge și sudoare

de neamul nostru veşnic încercat

împodobit cu castre și basilici

ca un muzeu în ceață scufundat

Pont Euxin, mult iubitor de oaspeți

plămîn al țării spre întinse mări

unit de toți păstorii transhumanței

români sosiți din cele patru zări

Aici e neschimbată numai marea

căci numai marea n-are început

tărîmul sfînt al patriei mă cheamă

eu pun genunchiul jos și îl sărut!

CORNELIU VADIM TUDOR