În amintirea lui Nichita Stănescu

Ne-om întîlni cîndva, în altă casă,

în altă viață și în alt destin

o carte cu coperți de brumă groasă

vom scrie cu cerneala de arin.

Înmărmuriți ca doi masivi de sare

prin rădăcini adînci ne vom lega

și n-o să știe nimeni ce ne doare

vom lua lumina din aceeași stea.

Tu nu mai vii, eu pot veni la tine

acolo unde totul e iertat

acolo unde nu își mai aparține

nici robul blînd, nici cruntul împărat.

Și poate că viața noastră-ntreagă

a fost doar mustul tînăr ce s-a stors

iar vinul bun de-abia acum se-ncheagă

într-un tărîm cu geografie vagă

de unde nimeni nu s-a mai întors.

CORNELIU VADIM TUDOR