În fiecare vară, în vremea culesului cireșelor, în Țara Moților glasul tulnicului are un sunet special, vibrația lui unduitoate urcă și coboară mete­rezele Apusenilor mai ispititoare ca niciodată, vrînd parcă să dea știre peste Țară că, iată, a sosit iar vremea Iancului, cînd neamul lui de moți îi celebrează ziua de naștere. An de an, și nu doar de cîțiva ani – anul acesta sărbătorim 200 de ani de la nașterea Crăișorului Munților – moții au dovedit că Avram Iancu a rămas aceeași icoană sfîntă în viața lor, indiferent pe ce valuri i-au purtat vremurile cuprinse în cele două secole de cînd la Vidra de Sus (azi Avram Iancu) se năștea al doilea fecior al lui Lixandru și al Mariei Iancu.
Viața lui Avram Iancu, mort la doar 48 de ani, a fost marcată de avîntul lui revoluționar, fiind unul dintre organizatorii Marii Adunări de la Blaj, din mai 1848 – în care se cereau • drepturi pentru Poporul Român, ca națiune distinctă; • reprezentarea în Dieta de la Budapesta; • desființarea iobăgiei;
• înființarea de școli românești; • folosirea limbii române în administrație, devenind lider al moților în Revoluția din Transilvania, de la 1848-1849; sfîrșitul vieții găsindu-l, în mod tragic, într-o stare fizică și morală alterate, suferind mai mult de un deceniu, găsindu-și sfîrșitul în tinda casei  unui om sărac din Baia de Criș, la 10 septembrie 1872.
Generațiile actuale, chiar dacă unii istoriografi din zilele noastre încearcă să estompeze figura de erou național a lui Avram Iancu, sînt datoare să cunoască și să afle despre adevăratul țel al Crăișorului, cinstindu-i în acest mod amintirea și lupta, iar Istoria trebuie să ni-l înfățișeze în adevărata lui aură de Erou și de Patriot român, așa cum cerea Nicolae Iorga într-un articol din revista „Transilvania”, numărul din 9 septembrie 1922, la 50 de ani de la moartea timpurie a lui Avram Iancu: „Cea dintîi datorie a noastră față de figura eroică și tragică a lui Avram Iancu e să-l scoatem din negurile unei legende neclare și naive pentru a fixa istoric ce a fost el în adevăr, care au fost intențiile și acțiunile sale, ce legături și-a creat el în timpul cînd – cărturarii făcînd obișnuita diplomație prin orașe – el singur era, cu prețul vieții sale, reprezentantul luptător cu armele, deși pregătirea lui era aceea a unui avocat, pentru drepturile poporului său”.
Pentru a trăi atmosfera de sărbătoare națională prilejuită de bicentenarul nașterii Crăișorului, și pentru a pătrunde în miezul activităților organizate pentru acest eveniment unic, m-am gîndit că ar fi nimerit să port un dialog cu un om dedicat cunoașterii vieții și activității lui Avram Iancu, un om implicat, de ani de zile, în perpetuarea efigiei Crăișorului Munților în conștiința românilor, nemurind idealul pentru care a murit moțul Avram Iancu. Cine putea să întruchipeze aceste valori ale reprezentării dorului Iancului în magma Poporului Român mai bine decît Președintele Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din România, domnul Tiberiu Groza.
Citiți interviul de mai jos și vă veți trezi în fața unui moment de grație al Istoriei noastre milenare, reînviată – sub emblema patriotică a sfîntului moților, Crăișorul Avram Iancu, străluminat de sub zidirea celor 200 de ani.
Geo Ciolcan: Pentru a avea o bază de date de la începutul dialogului nostru, deși sînteți cunoscut (și apreciat) pentru activitatea pe mai multe paliere pe care o desfășurați, vă rog să vă prezentați cititorilor Revistei „România Mare”, în special ca om de cultură și ca promotor al menținerii viu al simbolului care ste Avram Iancu.
Tiberiu Groza: Deși de profesie sînt artist-ceramist, fiind absolvent al Liceului de Arte Plastice și apoi al Academiei de Arte Vizuale din Cluj-Napoca, viața m-a purtat pe cu totul alte drumuri ale artei și culturii. La doar doi ani de la finalizarea studiilor artistice, am înființat ansamblul folcloric „Dor Transilvan” din cadrul Companiei de Transport Public din Cluj-Napoca, unde lucram încă din perioada studenției ca grafician și președinte de sindicat. A fost și este pînă în ziua de astăzi singurul ansamblu  folcloric de întreprindere care s-a mai înființat în România în anii de după revoluție. Timp de 30 de ani am condus acest ansamblu folcloric la performanțe artistice deosebite, reprezentînd România la peste 110 festivaluri internaționale, pe trei continente: Europa, America și Asia. Timp de aproape zece ani am condus Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj. Din anul 2000 am organizat, în calitate de președinte al fundației culturale ”Etno Star”, 22 de ediții ale festivalului „Serbările Transilvaniei” devenit, din 2016, festival internațional de folclor. Este singurul festival internațional de folclor din România organizat de o fundație, nu de instituții ale statului.
Din 1994, odată cu înființarea Ansamblului „Dor Transilvan”, am activat permanent în cadrul Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din România, participînd cu ansamblul „Dor Transilvan” la cele mai importante manifestări organizate anual de Societate: la sărbătoarea de la Dupăpiatră, sărbătoarea de la Crucea Iancului, sărbătoarea de pe Muntele Găina, serbările de la Țebea, festivalul național Colind Iancului, înființarea unei noi filiale sau dezvelirea de busturi și statui dedicate  eroului Avram Iancu. Între anii 2000 și 2013 am activat ca vicepreședinte al Societății, iar din 2019 pînă în prezent ca președinte al acesteia.
G.C.: Activați într-o simbioză benefică: ca director al Ansamblului Folcloric „Dor Transilvan” și ca președinte al Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din România. Deși este greu de sistematizat, care dintre cele două activități (responsabilități) vă reprezintă și, în final, cum reușiți să gestionați două platforme – una artistică și una istorică – împărțindu-vă viața între acapararea Muzelor Melpomene și Clio?
T.G.: După cum reiese din succinta prezentare a activității mele artistice și profesionale, cele două activități au debutat simultan în cariera mea profesională, dar faptul că mai întîi a fost activitatea artistică în cadrul ansamblului și apoi, tocmai datorită acesteia, activitatea cultural-patriotică în cadrul Societății, consider că activitatea artistică mă reprezintă și mă definește pînă acum în mare măsură.
G.C.: Pentru că subiectul acestui interviu este centrat pe bicentenarul lui Avram Iancu, propun să rezervăm principala parte a dialogului nostru acestui eveniment a cărui rezonanță a depășit cu mult hotarele Munților Apuseni și chiar fruntariile României. Ca o introducere logică, într-un cadru elevat, încărcat nu numai cu sintagmele unei Istorii frămîntate, ci și cu recunoașterea trecutului nostru glorios – ce înseamnă, astăzi, pentru români, Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România?
T.G.: Astăzi, Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” se definește ca sora mai tînără a Societății ASTRA, societate care cîndva îi cuprindea pe toți intelectualii și patrioții din Transilvania,  pe toți cei care au luptat pentru recunoașterea românilor transilvăneni ca națiune distinctă și egală cu națiunile conducătoare din Transilvania. Înființată în 1990 de un grup de intelectuali clujeni, academicieni, profesori universitari și fețe bisericești, Societatea „Avram Iancu” a contribuit la ridicarea statuii lui Avram Iancu din Cluj-Napoca, pentru împlinirea visului atîtor generații de patrioți transilvăneni de a-i ridica o statuie eroului în orașul în care funcționa cîndva Dieta Transilvaniei, cea care le refuza în 1896 drepturile fundamentale ale Românilor, și orașul unde și-a finalizat studiile liceale și universitare marele erou.
Din 1992 Societatea „Avram Iancu” s-a reorganizat înființînd filiale în majoritatea localităților din Munții Apuseni, ajungînd, în 1998, la 55 de filiale, iar în anul 2002 la 71 de filiale, inclusiv în străinătate: Elveția, Canada, SUA, Serbia. Obiectivele Societății, conform inițiativei domnului profesor universitar Ioan Teodor Stan sînt: realizarea statuii lui Avram Iancu în Cluj-Napoca, apărarea intereselor economice și sociale ale locuitorilor din Țara Moților și educația cultural-patriotică a tinerei generații în spiritul cinstirii înaintașilor, a dragostei de neam și de țară.
G.C.: De la înființare pînă acum Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România și-a jalonat activitatea cu o serie de acțiuni menite să demonstreze viabilitatea fenomenului „Avram Iancu” în România, cu precădere reflectarea acțiunilor acestuia în gîndirea contemporană a locuitorilor din Apuseni, în zilele noastre. Ne puteți enumera cîteva dintre aceste activități?
T.G.: În primul rînd trebuie evidențiat faptul că s-a reușit în 1993 realizarea și dezvelirea la Cluj-Napoca a celei mai grandioase statui dedicate lui Avram Iancu. Apoi s-au înființat cele 71 de filiale ale Societății, Societatea devenind națională; s-a obținut modificarea legislației privind „Carnetul de Moț” și s-au inițiat manifestările comemorative anuale la casa lui Avram Iancu, cele de la Țebea și Dupăpiatră, județul Hunedoare, Crucea Iancului, județul Cluj, și Muntele Găina, județul Alba. S-a inițiat Festivalul Național „Colindul Iancului”, la Cluj-Napoca, și s-au ridicat numeroase busturi ale lui Avram Iancu în aproape toate localitățile din Munții Apuseni. Începînd din 1995 s-a editat ziarul și apoi revista „Iancule Mare”, revistă ajunsă în acest an jubiliar la numărul 76. S-au tipărit numeroase cărți dedicate lui Avram Iancu și Revoluției de la 1848 și eroilor de la 1784, Horia, Cloșca și Crișan.
G.C.: Anul 2024 este un an special pentru perpetuarea imaginii Crăișorului, astfel cum cred că și preocuparea dumneavoastră a fost canalizată tot pe direcții de acțiune speciale. Care au fost acestea?
T.G.: Aniversarea bicentenarului nașterii lui Avram Iancu, în 2024, a influențat puternic activitățile Societății ce-i poartă numele și-i cinstește memoria. În acest an, pînă la finalul lunii iulie, Societatea a organizat și desfășurat peste 50 de activități constînd în editatea a 10 titluri de carte despre Avram Iancu, desfășurarea de simpozioane, lansări de carte, marșuri intitulate „Marșuri pentru Iancu”, ridicarea de statui. Numai în primele șase luni ale anului s-au lansat și distribuit, gratuit, 5000 de exemplare din „Biografia lui Avram Iancu”, scrisă de Iosif Sterca-Șuluțiu, la 1897, prima biografie dedicată eroului și singura scrisă de o personalitate care l-a cunoscut direct pe Avram Iancu, autorul fiind coleg din copilărie cu Iancu, revoluționar pașoptist și fondator, apoi președinte al Societății ASTRA.
În luna august din acest an se va dezveli un bust al lui Avram Iancu în „Satul Românesc” din Parcul Națiunilor, situat în Canton, Ohio, SUA, iar anul viitor se va inaugura în același perimetru american Casa Memorială Avram Iancu, copie fidelă a casei natale a Crăișorului. Pînă la sfîrșitul anului se va dezveli o nouă statuie a lui Avram Iancu în localitatea Brad, și un bust în localitatea Măgura-Răcătău, județul Cluj. La Cluj-Napoca, în septembrie se va inaugura Centrul Memorial Avram Iancu în casa unde a locuit acesta pe perioada studiilor universitare și se va sfinți un frumos bust realizat special pentru acest Centru Memorial.
G.C.: Știm că în Țara Moților cultul lui Iancu are rădăcini adînci, denumirea unor locuri cu numele Crăișorului (Poiana Iancului, Izvorul Iancului, Peștera Iancului, Fîntîna Iancului) sînt edificatoare. Cum se raportează, astăzi, față de trecut, acest cult?
T.G.: Numeroasele manifestări anuale ce se desfășoară în localitățile din Țara Moților, la monumentele dedicate lui Avram Iancu, considerăm că reprezintă expresia vie a dragostei și respectului pe care locuitorii Țării Moților îl poartă celui mai mare erou al românilor transilvăneni, eroul național Avram Iancu.
G.C.: Dar tineretul mai rezonează ca înainte de 1989, cînd versurile poetului Adrian Păunescu, cîntate la Țebea, însuflețeau zeci de mii de inimi tinere: „Trăiască duhul lui Iancu,/ Trăiască moțul între moți/ Cîmpia Libertății spune că/ Avram Iancu sîntem toți”? Se mai poate spune că, astăzi, ne mai confundăm cu Avram Iancu, cu idealurile lui despre România, despre români, despre libertate?
T.G.: Din păcare nu mai rezonează, sau nu mai rezonează în aceeași măsură precum înainte de 1989. Din păcate, după Revoluție, entuziasmul și patriotismul românilor manifestate prin înființarea Societății, a Vetrei Românești, reînființarea Societății ASTRA, a partidelor PUNR și România Mare, s-au diminuat enorm de mult, acoperite fiind de zbuciumul vieții cotidiene, adaptarea la noua societate și bulversarea sistemului educațional. Tocmai din această cauză Societatea „Avram Iancu” din România și-a asumat și misiunea de educație cultural-patriotică pentru tînăra generație.
G.C.: Printre exemplele care demonstrează prezența vie a Iancului în cotidian, se numără și „Drumul Iancului” – acel drum ideatic dintre două puncte-reper în viața lui Avram Iancu: Vidra (locul nașterii) și Țebea (locul de veci). Ce semnifică această cale de aproape 50 de kilometri în epopeea perpetuării amintirii Crăișorului?
T.G.: „Drumul Iancului”, ca și „Marșul pentru Iancu”, inițiate din acest an de Societatea „Avram Iancu” din România, pe traseul Cluj-Napoca, Casa Memorială Avram Iancu – Cîmpeni – Crucea Iancului, semnifică dragostea locuitorilor din Țara Moților pentru Avram Iancu, dovada vie că pentru unii dintre noi Avram Iancu rămîne întruchiparea celor mai nobile calități ale românilor transilvăneni, modelul de luptă, trăire și jertfă pentru fericirea neamului românesc.
G.C.: Pentru că am amintit mai sus de Țebea – locul unde, an de an, românii se adună sub Crucea Iancului și la umbra bătrînului stejar al lui Horea – cum vor arăta anul acesta, în septembrie, manifestările de la Panteonul de la Țebea?
T.G.: Pe baza amplorii manifestărilor desfășurate pînă acum în „Anul Avram Iancu”, considerăm că la Țebea vor fi cele mai grandioase manifestări omagiale din acest an.
G.C.: Pe 20 și 21 iulie s-a desfășurat tradiționalul Tîrg de Fete de pe Muntele Găina – vestita adunare populară, cunoscută de prin anii 1800, ca tradiție a moților din Apuseni. Cum anul acesta – an omagial Avram Iancu – sărbătoarea fiind dedicată Crăișorului Munților, ce ne puteți spune despre  translația dinspre Tîrgul de Fete de pe Muntele Găina și „Duhul lui Iancu”?
T.G.: Începută ca o mare și frumoasă întîlnire a românilor trăitori în Țara Moților, afirmare periodică a stăpînirii românești dintotdeauna asupra acestor munți și acestei provincii numită Transilvania, sărbătoarea de pe Muntele Găina s-a transformat, de-a lungul anilor, într-o mare sărbătoare dedicată eroului Avram Iancu. Deși și-n forma actuală de desfășurare se regăsește tîrgul meșteșugăresc, alături de tîrgurile de odinioară, importanța sa a scăzut în favoarea momentului omagial din dimineața zilei de duminică și a spectacolelor organizate în zilele de sîmbătă și duminică. Tot acum se desfășoară marșul pe „Drumul Iancului”, evocare istorică a drumurilor parcurse de Avram Iancu în epocă, ceea ce întărește această transformare a „Tîrgului de Fete” de pe Muntele Găina.
G.C.: Domnule Tiberiu Groza, știm că, în raport cu răscolitoarele evenimente din anii ʼ90, societatea românească a evoluat. Totuși, nu pot să uit (pe atunci eram reporter la săptămînalul „Românul”, care apărea la București) vehemența cu care UDMR s-a ridicat împotriva înălțării cunoscutei statui a lui Avram Iancu din piața cu același nume, din Cluj-Napoca, la inițiativa primarului de atunci al orașului de pe Someș, Gheorghe Funar. Mai apoi , nu pot să uit momentul de sfidare a Istoriei României cînd, în anul 2011, la Miercurea-Ciuc, Csibi Barna (angajat la Direcția de Finanțe Publice Harghita) spînzura în piața orașului o păpușă care îl reprezenta pe Avram Iancu, și, culmea! – procurorii considerînd gestul ca nefiind unul de natură ofensatoare la adresa Statului Român! Astăzi, cînd din manualele de Istorie a României sînt eliminate multe pagini despre trecutul nostru glorios și eroii care l-au înnobilat, cum vedeți dumneavoastră, care sînteți ancorat în mijlocul unor evenimente de acet gen (pe unele le și generați), evoluția studiului Istoriei României în școala noastră, precum și reacțiile ministerului de resort și a unor instituții culturale din Țară la mistificarea cu care noii „istorici” tratează Istoriografia Românească?
T.G.: Așa cum am precizat mai sus, ridicarea statuii lui Avram Iancu în Cluj-Napoca s-a făcut de către Societatea Cultural-Patriotică Avram Iancu din România, la inițiativa membrilor săi fondatori, academicienii David Prodan și Ștefan Pascu, a profesorilor universitari Nicolae Edroiu, Raul Șorban, Gheorghe Arion și a foarte energicului președinte, prof. dr. Ioan Teodor Stan. Deci, vehemența UDMR este firească și de înțeles pentru atmosfera acelor vremuri cînd maghiarii din România s-au simțit îndreptățiți, ca urmare a revoluției române, să lupte pentru autonomia Transilvaniei, așa cum pașoptiștii români au luptat împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria.
Dar vehemența împotrivirii UDMR  la ridicarea statuii lui Avram Iancu nu poate să umbrească frumusețea împlinirii acestui vis al românilor transilvăneni, după cum nu a putut întoarce cursul firesc al istoriei, al Unirii din 1918 a Transilvaniei cu România. Iar gesturile acestor anonimi, lipsiți de reprezentativitate și discernămînt, de a spînzura păpuși în piețele orașelor, nu face decît să discrediteze comunitatea căreia aceștia îi aparțin.
G.C.: Sînt sigur că, astfel cum ați făcut și pînă acum, sub emblema și sub aura de martir a lui Avram Iancu – mai ales că România trăiește o vreme de criză, în primul rînd, morală – ne veți „preda”, în continuare, lecția nemuritoare a Crăișorului, iar noi să fim în stare să-i venerăm amintirea cu versurile cîntecului „Marșul lui Iancu”, apărut în toiul evenimentelor revoluționare de la 1848;

GEO CIOLCAN